2ra-573/18 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral

2ra-573/18 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: I. Păduraru dosarul nr. 2ra-573/18

instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

11 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iuliana Oprea

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

reprezentantul Ministerului Justiției, Iulian Găinaru, și de reprezentantul lui Andrei

Talpa, avocatul Serghei Mocanu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05

decembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Andrei Talpă împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat,

c o n s t a t ă:

La 29 martie 2017, avocatul Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în

judecată în numele lui Andrei Talpa împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 05 martie 2013, Andrei Talpa a depus în

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva

societății cu răspundere limitată „Indart”, prin care a solicitat rezolvirea contractului

de prestări servicii încheiat la 05 mai 2011 și încasarea din contul acesteia în

beneficiu său a sumei de 62 209,41 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material;

a sumei de 504 euro cu titlu de penalitate; a sumei de 200 000 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Relevă reprezentantul reclamantului că, litigiul inițiat în baza cererii de chemare

în judecată nominalizată a fost examinat în primă instanță și finalizat prin emiterea

hotărârii din 30 iunie 2015. Însă, fiind contestată în ordine de apel, hotărârea primei

instanțe a fost întocmită integrală doar în luna decembrie 2015.

Opinează că, din vina colaboratorilor instituțiilor subordonate statului, și anume

magistraților, personalului tehnic al instanțelor judecătorești și colaboratorii Centrului

Național de Expertize Judiciare din cadrul Ministerului Justiției s-a tărăgănat

examinarea cauzei în termen rezonabil.

1

Astfel, consideră că, prin durata excesivă a procesului de peste 3 ani și 11 luni, a

fost încălcat dreptul reclamantului Andrei Talpa la examinarea cauzei într-un termen

rezonabil.

Subsecvent, invocă faptul că, prin încălcarea dreptului la judecare în termen

rezonabil a cauzei menționate supra, statul urmează să-i reparare reclamantului

prejudiciul cauzat prin această încălcare. Astfel, indică faptul că, în condițiile speței,

repararea prejudiciului se manifestă prin constatarea încălcării dreptului subiectiv al

reclamantului la examinarea în termen rezonabil a cauzei intentate împotriva SRL

„Indart” și încasarea din contul SRL „Indart” în beneficiul lui Andrei Talpa a sumei

de 62 209,41 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material; a sumei de 504 euro

cu titlu de penalitate; a sumei de 200 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1 210,95 de lei.

La fel, afirmă că, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011 în coroborate cu prevederile art. 1398, 1422, 1423 din Codul civil,

urmează a-i fi reparat, din contul bugetului de stat, prejudiciul moral pentru

neexaminarea în termen rezonabil a cauzei nominalizate, care-l estimează la suma de

2 000 de euro.

În drept, acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 6 CEDO; art. 8, 11, 14,

1398, 1399, 1422 și 1423 din Codul civil; art. 32 alin. (2) din Legea nr. 793 din 10

februarie 2000 contenciosului administrativ; și Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Solicită admiterea acțiunii; a constata încălcarea dreptului subiectiv al

reclamantului Andrei Talpa la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile

intentate la acțiunea sa împotriva SRL „Indart” cu privire al rezolvirea contractului de

prestări servicii încheiat între el si SRL „Indart” la data de 05 mai 2011; încasarea din

contul SRL „Indart” în beneficiul lui Andrei Talpa a sumei de 62 209,41 de lei cu

titlu de reparare a prejudiciului material; a sumei de 504 euro cu titlu de penalitate; a

sumei de 200 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral, a sumei de 1210,95

de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată; încasarea din contul

bugetului de stat în beneficiul reclamantului Andrei Talpa a sumei de 2 000 de euro

cu titlu de reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 4 000 de lei.

Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), prin hotărârea din 06 iulie 2017 (f.d. 47-

48, 52-64), a admis parțial acțiunea.

A constatat încălcarea dreptului subiectiv al reclamantului Andrei Talpa la

examinarea în termen rezonabil a cauzei civile intentate la acțiunea sa împotriva

SRL„Indart” cu privire la rezolvirea contractului de prestări servicii.

A încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Talpa Andrei suma de 300 de euro convertiți în valută națională,

conform cursului BNM la data executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu moral cauzat

prin încălcarea dreptului subiectiv la examinarea în termen rezonabil a cauzei.

A încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Talpa Andrei cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 3 000 de lei.

În rest, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

2

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a invocat dispozițiile art. 4, 5

alin. (1), 6, 118 și art. 130 din Codul de procedură civilă; art. 4 din Constituție;

articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale; art. 2 alin. (1), (2) și (6), 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești; și art. 14 alin. (1), 1422 alin. (1), 1423 din

Codul civil.

Referitor la circumstanțele speței, instanța inferioară a reținut că, cauza

examinarea căreia se pretinde a fi într-un termen excesiv, nu este una complexă,

deoarece obiectul acestuia rezultă din Legea privind protecția consumatorului.

Cu privire la comportamentul participanților la proces și a autorităților naționale

(judecătorești), s-a notat că, examinarea cauzei a fost amânată din cauza

participanților la proces, atât din partea reclamantului cât și din partea pârâtului, iar în

legătură cu neprezentarea reclamantului în una din ședințe cererea de chemare în

judecată a fost scoasă de pe rol, ulterior, fiind repusă pe rol în legătură cu admiterea

cererii reclamantului de anulare a încheierii de scoatere a cererii de pe rol.

La fel, prima instanță a remarcat că Ministerul Justiției nu a probat perioada

redactării hotărârii și transmiterii cauzei instanței de apel, or, din raportul prezentat de

instanța de judecată privind respectarea termenului rezonabil de examinare a cauzei

rezultă că hotărârea primei instanței a fost pronunțată la 30 iunie 2016, cererea de

apel a fost depusă la 19 iulie 2017, iar cauza parvenind în Curtea de Apel doar în data

de 06 decembrie 2016.

Succesiv, s-au apreciat ca fiind nejustificate argumentele precum că judecătorii

Curții de Apel în perioada de vară sunt în concediu, fapt ce a dus la înregistrarea

întârziată a dosarului. Or, perioada de peste 4 luni este una prea îndelungată, CtEDO

învederând în practica sa că motivul amânării reținut de instanță din cauza

supraîncărcării activității sistemului judecătoresc constituie o încălcare a garantării

termenului rezonabil enunțat de articolul 6, în măsura în care Statul nu a luat măsurile

potrivite pentru a face față situației.

Cu titlu de consecință, prima instanță a constatat că litigiul, în cadrul căru

ia pretinde reclamantul că i s-a încălcat dreptul la judecare în termen rezonabil,

nu s-a finalizat până la momentul pronunțării hotărârii asupra prezentei cauze. Prin

urmare, această circumstanță constituie o încălcare a dreptului reclamantului în sensul

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Instanța reține, că reieșind din condițiile statuate atât de Codul civil, cât și de

Legea nr.87 din 21.04.2011, raportând aceste prevederi la jurisprudența CtEDO

relevantă cazului, aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile de miză

pentru reclamant, comportamentul părților, bună/reaua credința, durata neexecutării și

altele. În acest context, s-a reținut că, în speța principală cerințele reclamantului au

fost respinse prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 30 iunie 2016,

deși cauza încă se judecă în ordine de apel.

Așadar, prima instanță a conchis că suma de 300 de euro este suficientă pentru

acoperirea prejudiciului cauzat lui Andrei Talpa prin neexaminarea în termen

rezonabil a acțiunii civile, iar în rest pretenția urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

3

Cu titlu subsecvent, prin prisma art. 94 și 96 din Codul de procedură civilă,

pornind de la mărimea pretențiilor care urmează a fi admise în speță, instanța

inferioară a considerat necesar de a compensa parțial de la bugetul de stat în

beneficiul lui Andrei Talpa cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3 000 de

lei, pe care le consideră necesare, reale și rezonabil în condițiile speței.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 05 decembrie 2017 (f.d. 88, 89-101), a

respins apelul declarat de Ministerul Justiție; a admis apelul declarat de Andrei Talpa

și a modificat hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 06 iulie 2017 în

partea cuantumului prejudiciului moral, majorându-l de la 300 de euro la 1 000 de

euro, în rest, menținând hotărârea primei instanțe.

Întru fortificarea soluției adoptate, instanța de apel a apreciat ca fiind exagerată

suma de 3 000 de euro solicitată de Andrei Talpa cu titlu de compensare a

prejudiciului moral, iar suma adjudecată de instanța de fond în mărime de 300 de

euro ca fiind insuficientă pentru compensarea echitabilă a prejudiciului moral cauzat.

Astfel, instanța de apel a conchis că suma de 1 000 de euro corespunde caracterului și

gravității suferințelor cauzate lui Andrei Talpa prin neexaminarea în termen rezonabil

a cauzei civile.

La 08 februarie 2018, reprezentantul Ministerului Justiției, Iulian Găinaru a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017,

prin care a solicitat admiterea recursului; casarea deciziei recurate și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d. 106-109).

În motivarea recursului invocă interpretarea în mod eronat a legii și menționează

că, instanțele de fond nu au luat în considerație argumentele reprezentantului

Ministerului Justiției precum că, potrivit raportului motivat prezentat de Curtea de

Apel Chișinău privind respectarea examinării cauzei, în speță, a fost respectat cu

strictețe dreptul părților la examinarea în termen rezonabil a cauzei. Mai mult decât

atât, prin încheierea din 24 decembrie 2013 s-a dispus numirea expertizei tehnico-

merceologică, astfel, procedura pe dosar fiind suspendată.

Opinează că la dispunerea încasării sumei de 1 000 de euro, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral, instanța de apel a dat o apreciere eronată normelor de drept și a

aplicat eronat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

La 12 martie 2018, reprezentantul lui Andrei Talpa, avocatul Serghei Mocanu a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017,

prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea parțială a deciziei recurate și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 06 iulie 2017 în partea

cuantumului prejudiciului moral, majorându-l până la suma de 2 000 de euro, precum

și în partea compensării cheltuielilor de asistență juridică, majorând această sumă

până la 4 000 de lei (f.d. 116-118).

În motivarea recursului invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de

drept material. În acest sens menționează că, la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral prima instanță și instanța de apel nu au ținut cont de practica CtEDO care în

cazuri similare a acordat cu titlu de daune morale sume de la 600 de euro până la

3 000 de euro. Or, la stabilirea acestui cuantum, instanțele inferioare urmau să se

conducă atât de practica CtEDO cât și de Recomandarea CSJ nr. 6 care indică că

pentru fiecare an de întârziere a examinării cauzei, instanța urmează a încasa cu titlu

de prejudiciu moral suma de 600 de euro.

4

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile, din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

5

Ab initio, instanța de recurs consideră că, în speță, căile de atac au fost demarate

în interiorului termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, însă,

aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a

actului de procedură cu numărul de ieșire 269 din 05 ianuarie 2018 (f.d. 162), iar

cererile de recurs au fost depuse la 08 februarie 2018 și respectiv 12 martie 2018, fapt

confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe primele file a cererilor de recurs

(f.d.106, 116).

Completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot

fi acceptate alegațiile conținute atât în cererea de recurs depusă de reprezentantul

Ministerului Justiției, Iulian Găinaru, cât și cele conținute în cererea de recurs

depusă de reprezentantul lui Andrei Talpa, avocatul Serghei Mocanu. Or, conform

prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând memoriul cuprins în cererile de recurs, completul de admisibilitate

evocă faptul că argumentele invocate în acestea (f.d. 106-109, 116-118), în esența lor,

sunt similare alegațiilor înserate în cererile de apel (f.d. 75-77, 65-66 recto-verso).

Astfel se deduce că cererile de recurs de facto sunt o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că în cererile de recurs formulate, atât

reprezentantul Ministerului Justiției, Iulian Găinaru, cât și reprezentantul lui Andrei

Talpa, avocatul Serghei Mocanu nu au evidențiat memoriul ilegalității și

netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care

au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere

a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate

limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor

de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

Ca urmare, necorespunderea recursurilor exigențelor prestabilite în art. 437

alin.(1) din Codul de procedură civilă și care nu conțin esența și temeiurile,

argumentul ilegalității actului de dispoziție atacat, precum și propunerile respective,

6

constituie temei de inadmisibilitate a recursurilor în cauză.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererile de recurs, în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult

ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de

apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile

de rigoare și nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursurilor declarate, deoarece reprezentantul Ministerului Justiției, Iulian Găinaru

și reprezentantul lui Andrei Talpa, avocatul Serghei Mocanu nu au invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursurilor, deoarece sunt lipsite de

conținut și desprind simplul fapt al dezacordului reprezentanților recurenților cu

soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursurile declarate de reprezentantul Ministerului Justiției, Iulian

Găinaru și reprezentantul lui Andrei Talpa, avocatul Serghei Mocanu nu s-au bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespund cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsite de șanse de succes și nu

sunt capabile să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentanții recurenților au

depus prezentele cereri de recurs după ce Ministerul Justiției și Andrei Talpa au

avut posibilitatea de a fi auziți de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurenților le-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

7

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de

reprezentantul Ministerului Justiției, Iulian Găinaru și reprezentantul lui Andrei

Talpa, avocatul Serghei Mocanu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05

decembrie 2017, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, –

d i s p u n e :

A considera inadmisibile recursurile declarate de reprezentantul Ministerului

Justiției, Iulian Găinaru și reprezentantul lui Andrei Talpa, avocatul Serghei

Mocanu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Talpă

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iuliana Oprea

8