2ra-438/18 — repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-438/18 — repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: N. Arabadji dosarul nr. 2ra-438/18

instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

D E C I Z I E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Svetlana Filincova, Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță, Nina Vascan

examinând recursul declarat de Ilie Acsacal împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Sîrghi împotriva lui Boris Istrati și Ilie Acsacal cu privire la încasarea

venitului ratat, a pagubei pentru reducerea valorii bunului în urma accidentului

rutier și repararea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă

La 13 august 2012, avocatul Viorel Sîrghi a depus în numele lui Gheorghe

Sîrghi cerere de chemare în judecată împotriva lui Boris Istrati și Ilie Acsacal cu

privire la încasarea venitului ratat, a pagubei pentru reducerea valorii bunului în

urma accidentului rutier și repararea prejudiciului moral (vol. I, f.d. 2-7).

În motivarea acțiunii a menționat că, la 17 august 2009, autoturismul de

modelXXXXX, care-i aparține cu drept de proprietate, a fost tamponat de

autoturismul de modelXXXXX, care aparține cu drept de proprietate lui Boris Istrati

și era condus de Ilie Acsacal. Vinovat în comiterea accidentului rutier a fost

recunoscut Ilie Acsacal.

Reclamantul susține că, în urma constatării tehnico-științifice finalizate cu

întocmirea Raportului nr. 2172 din 14 septembrie 2009, prejudiciul material ce i-a

fost cauzat în urma accidentului rutier din 17 august 2009 constituie suma de 61 896

de lei.

Relevă că, în baza unui Acord de stabilire a despăgubirii de asigurare, încheiat

cu CA „Moldova-Astro VAZ” SRL la 07 octombrie 2009, s-a stabilit că suma

despăgubirii de asigurare pentru automobilul de model XXXXX 339 constituie 52

000 de lei, această sumă fiindu-i achitată integral de către compania de asigurări la 23

octombrie 2009.

La fel, reclamantul afirmă că, la momentul producerii accidentului rutier, în

privința autoturismului său a fost semnat un contract de locațiune cu SRL „BSMB

Juris Consiliarii” din 01 august 2009, conform căruia autoturismul trebuia să fie

transmis în posesie și folosință temporară SRL „BSMB Juris Consiliarii” în termen

1

de 20 de zile din momentul semnării contractului. Însă, din cauza producerii

accidentului, nu a putut să-și îndeplinească obligațiunea contractuală de a transmite

autoturismul locatarului SRL „BSMB Juris Consiliarii”, iar ultima, începând cu 17

august 2009 până la finalizarea reparației, 17 noiembrie 2009, nu a putut utiliza

mijlocul de transport menționat din cauza deteriorării.

Astfel, invocă reclamantul că i-a fost provocat prejudiciu sub formă de venit

ratat în mărimea plății pentru locațiunea automobilului pentru perioada în care acesta

era imposibil de utilizat conform destinației din cauza deteriorării și neexecutării de

către pârât a obligațiilor sale. Conform prevederilor contractului de locațiune din 01

august 2009, chiria lunară din 01 septembrie 2009 a fost stabilită în mărime de 3 150

de lei, iar perioada în care automobilul a fost imposibil de utilizat conform destinației

din cauza deteriorării constituie 3 luni (de la 17 august 2009 până la 17 noiembrie

2009), astfel, mărimea chiriei pentru perioada menționată constituie 9 450 de lei.

Reclamantul opinează că, în urma accidentului rutier, deteriorării și reparației

autoturismului, valoarea acestuia a fost redusă cu 7 000 de lei. Respectiv, această

sumă urmează a fi încasată din contul pârâților, deoarece nemijlocit ei sunt

persoanele responsabile pentru producerea accidentului și pentru repararea

prejudiciului.

Subsecvent, menționează că, prin producerea accidentului, deteriorarea

autoturismului și neobținerea venitului ratat i-a fost cauzată și o paguba morală.

Solicită reclamantul Gheorghe Sîrghi a încasa de la Boris Istrati în beneficiul său

suma de 9 450 de lei cu titlu de compensare a venitului ratat; a încasa de la Boris

Istrati și Ilie Acsacal, în mod solidar, în beneficiul său suma de 7 000 de lei, ca

compensare a reducerii valorii automobilului în urma accidentului rutier; a încasa de

la Boris Istrati și Ilie Acsacal, în mod solidar, în beneficiul său suma de 5 000 de lei,

cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat; și compensarea din contul lui Boris

Istrati și Ilie Acsacal, în mod solidar, în beneficiul său toate cheltuielile de judecată.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din acțiune, depusă de reprezentantul

lui Gheorghe Sîrghi, avocatul Viorel Sîrghi la 11 iunie 2015, solicită a încasa de la

Boris Istrati în beneficiul lui Gheorghe Sîrghi: suma de 9 450 de lei cu titlu de

compensare a venitului ratat; suma de 6 079 de lei ca compensare a reducerii valorii

automobilului în urma accidentului rutier; suma de 5 000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral cauzat; și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500

de lei pentru taxa de stat, suma de 642 de lei pentru efectuarea expertizei și suma de

2 500 de lei pentru asistența juridică (vol. I, f.d. 118-119).

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, prin hotărârea din 27 decembrie 2016

(vol.I, f.d. 161, 164-168 recto-verso), a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a invocat dispozițiile art. 512-

514, 572 din Codul civil, 602, 610, 609, 617, 619, 1398, 1410, 1422 din Codul civil,

art. 155 alin. (3) și art. 158 din Codul de procedură civilă.

Referitor la circumstanțele speței, prima instanță a reținut că reclamantul și-a

motivat cererea privind încasarea prejudiciului cu titlu de reducere a valorii

autoturismului reieșind din Raportul de expertiză nr. 883 din 28 mai 2013, conform

căruia mărimea pierderii aspectului marfar al automobiluluiXXXXX, după reparația

efectuată în urma accidentului rutier din 17 august 2009, constituie suma de 6 079 de

lei.

2

Însă, raportul de expertiză nominalizat, contrar prevederilor art. 158 din Codul

de procedură civilă, nu conține descrierea amplă a investigațiilor și concluziile pe

marginea lor, calculul fiind efectuat conform unei formule, unde se folosește și

termenul de cost de piață al automobilului, însă nu este clar, cum a fost calculat acest

cost de piață al automobilului, nefiind indicate prețurile și ofertele de piață a unor

asemenea autoturisme de la acea perioadă, sursa acestora.

Astfel, prin prisma art.122 din Codul de procedură civilă, prima instanță a

apreciat Raportul de expertiză nr. 883 din 28 mai 2013 ca o probă inadmisibilă și

fiind un act defectuos.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului cauzat sub forma

venitului ratat, prima instanță a remarcat că nu poate lua în considerație contractul de

locațiune prezentat de reclamant, deoarece ultimul nu a prezentat probe întru

confirmarea executării acestuia atât până la producerea accidentului, cât și după

reparația autoturismului. Mai mult ca atât, la momentul producerii accidentului, la 17

august 2009, automobilul menționat se afla în posesiunea unei alte persoane.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 16 mai 2017 (vol. I, f.d. 204-205, 206-

215), a admis apelul declarat de reprezentantul lui Gheorghe Sîrghi, avocatul Viorel

Sîrghi.

A casat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 27 decembrie 2016 în

partea respingerii pretenției cu privire la încasarea pagubei pentru reducerea valorii

bunului după reparație și a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care:

A admis pretenția și a încasat în mod solidar de la Boris Istrati și Ilie Acsacal în

beneficiul lui Gheorghe Sîrghi paguba pentru reducerea valorii automobilului după

reparație în sumă de 6 079 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 921 de lei.

În rest, a menținut hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 27

decembrie 2016.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a invocat dispozițiile art. 1398

alin. (1)-(3), 1410 din Codul civil, art. 16 alin. (1) lit. g) și alin. (2) din Legea nr. 414-

XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule și art. 94 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

Referitor la circumstanțele speței, instanța de apel a reținut că, prima instanță

greșit a considerat Raportul de expertiză nr. 883 din 28 mai 2013, întocmit de către

Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției drept probă

inadmisibilă, fiind un act defectuos. Or, expertul Adrian Cechin, care a întocmit

raportul de expertiză, este un expert judiciar autorizat din cadrul CNEJ, are studii

superioare tehnice, funcția expert judiciar de categoria superioară, expert auto-

merceolog cu experiență în domeniul expertizei de 11 ani. Astfel, acest expert

judiciar are suficiente cunoștințe speciale pentru a stabili costul de piață al

automobilului, menționat în investigațiile sale, care au stat la baza stabilirii mărimii

pagubei pentru reducerea valorii automobilului după reparație.

Astfel, instanța de apel a conchis necesar de a încasa în mod solidar de la Boris

Istrati și Ilie Acsacal în beneficiul lui Gheorghe Sîrghi paguba pentru reducerea

valorii automobilului după reparație în sumă de 6 079 de lei, deoarece în temeiul

art.1410 alin. (1) și (2) din Cod civil, Boris Istrati răspunde solidar pentru fapta altuia

în calitate de posesor al izvorului de pericol sporit în baza dreptului de proprietate.

3

Referitor la capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului cauzat sub

forma venitului ratat, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a concluzionat

că nu poate fi luat în considerare contractul de locațiune prezentat de reclamant,

deoarece ultimul nu a probat faptul că automobilul a fost transmis în locațiune până la

producerea accidentului, cât și după reparația acestuia, astfel cum se stipulează în

contract, în termen de 20 de zile de la încheierea acestuia. Or, la momentul producerii

accidentului, la 17 august 2009, automobilul menționat se afla în posesiunea altei

persoane.

Mai mult ca atât, contractul de locațiune a automobilului încheiat între Gheorghe

Sîrghi și SRL „BSMB Juris Consiliarii” nu are număr de înregistrare, nu are dată

certă, deși contractele încheiate cu societățile cu răspundere limitată au o strictă

evidență, fiind înregistrate în registre de evidență a acestora.

Deopotrivă, instanța de apel a remarcat că Gheorghe Sîrghi nu a prezentat acte

contabile primare emise de SRL „BSMB Juris Consiliarii”, care ar demonstra faptul

că locatorului i-a fost real achitată plata pentru bunul închiriat.

La 10 august 2017, Ilie Acsacal a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate, cu menținerea hotărârii primei instanțe (vol. II, f.d. 2-4).

În motivarea recursului menționează că, prima instanță just a apreciat ca fiind

inadmisibilă ca probă Raportul de expertiză nr. 883 din 28 mai 2013, întocmit de

către Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiție. Or, în

acest raport se face doar diferența dintre valoarea autovehiculului și valoarea rămasă

automobilului, fără a fi prezentat costul de piață a acestuia la ziua accidentului, pentru

a putea fi stabilită mărimea pierderii aspectului marfar al automobilului, ținându-se

cont de gradul de uzură al acestuia la acel moment. Astfel, la caz, lipsește raportul de

evaluare a bunului, calculul fiind efectuat conform unei formule, unde se folosește și

termenul de cost de piață al automobilului, însă nu este clar, cum a fost calculat acest

cost de piață al automobilului, nefiind indicate prețurile și ofertele de piață a unor

asemenea autoturisme de la acea perioadă, sursa acestora.

Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 21 martie 2018, a considerat

admisibil recursul declarat de Ilie Acsacal împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 16 mai 2017.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ilie

Acsacal urmează a fi admis, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017

în partea anulării hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 03 mai 2016, iar

cu titlu de consecință, a menține integral hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău, din 03 mai 2016.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

4

Materialele cauzei atestă că, la 17 august 2009, ora 15.30, s-a produs accidentul

rutier în care au fost implicate automobilul de modelXXXXX, condus de Gheorghe

Sîrghi și automobilul de modelXXXXX, condus de Ilie Acsacal. Conform deciziei

agentului-constatator privind aplicarea sancțiunii din 08septembrie 2009, vinovat de

comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Ilie Acsacal (vol. I, f.d. 8).

Din conținutul Raportului de constatare tehnică-științifică nr. 2172, întocmit la

14 septembrie 20109 de Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă

Ministerul Justiției, rezultă că prejudiciul cauzat proprietarului autoturismului de

modelXXXXX, în rezultatul accidentului din 17 august 2009, ținându-se cont de

gradul de uzură al acestuia, constituie suma de 61 896 de lei (vol. I, f.d. 12-16).

Succesiv, Colegiul taxează că, la 07 octombrie 2009, între compania de

asigurare „Moldova-Astro VAZ” societate cu răspundere limitată, în calitate de

asigurător și Gheorghe Sîrghi, în calitate de persoană despăgubită, a fost semnat

Acordul de stabilire a despăgubirii de asigurare. Conform acestuia, la 18 august 2009,

asigurătorul a întocmit procesul-verbal nr. 9184 de constatare a pagubelor de

asigurare a automobilului de modelXXXXX, care constituie suma de 52 000 de lei.

Totodată, păgubașul Gheorghe Sîrghi a declarat că suma prejudiciului material

stabilită de asigurător este îndeajuns pentru reparația integrală a autovehiculului și

constituie prejudiciul real cauzat în urma accidentului rutier din 17 august 2009 (f.d.

11).

Subsecvent, prin Raportul de expertiză nr. 883, întocmit la 28 mai 2013 de

Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției, s-a constatat

că mărimea pierderii aspectului marfar al autoturismului de modelXXXXX, după

reparația efectuată în urma accidentul rutier din 17 august 2009, constituie 6 079 de

lei (vol. I, f.d. 51-52).

Verificând legalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție vădește că din conținutul acesteia nu se certifică în mod clar substanța

hotărârii judecătorești, circumstanță care a succedat adoptarea unei soluții cu

încălcarea normelor de drept material și procedural, astfel încât partea motivată fiind

în contradicție cu dispozitivul pronunțat.

Primordial, instanța de recurs opinează că, în conformitate cu dispozițiile

coroborate ale alin. (1) lit. g) și alin. (2) ale art. 16 din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, pentru

recuperarea daunelor de reducere a valorii bunurilor după reparație, persoana

păgubită este în drept să intenteze în instanță de judecată acțiune civilă împotriva

persoanei răspunzătoare de producerea accidentului.

Instanța de recurs consideră că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia de a

casa hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 27 decembrie 2016 în partea

respingerii pretenției cu privire la încasarea pagubei pentru reducerea valorii bunului

după reparație.

Or, temeiurile și condițiile generale ale răspunderii delictuale cât și survenirea

cazului asigurat sunt: faptul producerii accidentului rutier, care s-a comis la 17 august

2009; vinovăția, care în speță aparține recurentului Ilie Acsacal, conform deciziei

agentului constatator din 08 septembrie 2009; cauzarea prejudiciului în urma

producerii accidentului rutier, stabilit prin procesul-verbal nr. 9184 de constatare a

pagubelor de asigurare a automobilului și recunoscut de către păgubit și asigurător

5

prin Acordul de stabilire a despăgubirii de asigurare semnat la 07 octombrie 2009; și

survenirea cazului asigurat în sensul art. 7 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006,

care se confirmă prin faptul că CA „Moldova-Astro VAZ” SRL a deschis dosarul de

daune, a efectuat constatarea defectelor autovehiculului de modelXXXXX, a întocmit

procesul-verbal de constatare a pagubelor nr.9184 din 18 august 2009, a apreciat

cuantumul despăgubirii de asigurare și la 07 octombrie 2009 a încheiat cu păgubitul

Acordul de stabilire a despăgubirii de asigurare.

În condițiile speței este remarcabil faptul că, semnând Acordul de stabilire a

despăgubirii de asigurare semnat la 07 octombrie 2009, persoana păgubită Gheorghe

Sîrghi și-a manifestat acordul cu suma despăgubirii de asigurare, declarând în acest

sens că suma prejudiciului material propusă de compania de asigurări este îndeajuns

pentru reparația integrală a autovehiculului și constituie prejudiciul real cauzat în

urma accidentului rutier din 17 august 2009 (vol. I, f.d. 11).

Astfel, se deduce că prima instanță just a concluzionat că Acordul sus-menționat

are un caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile ce decurg din

pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului. Or, prezentul

Acord are puterea de tranzacție între părți, având autoritatea lucrului judecat.

La fel, instanța de recurs vădește că este temeinică aprecierea primei instanțe

oferită Raportului de expertiză nr. 883 întocmit la 28 mai 2013 de Centrul Național

de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției, deoarece acesta nu conține

descrierea amplă a investigațiilor și concluziile pe marginea acestora. Așa, din

conținutul raportului rezultă că a fost efectuat doar în baza materialelor dosarului,

automobilul nefiind prezentat spre examinare.

Respectiv, mărimea pierderii aspectului mărfar al autoturismului de

modelXXXXX, în urma reparației efectuată după accidentul rutier produs la 17

august 2009, a fost calculată doar în baza formulei cu folosirea termenelor de „costul

de piață al automobilului” și „costul reparației de restabilire”. Însă, din conținutul

Raportului este incert cum a fost calculat costul de piață al automobilului, deoarece

nu conține informații cu privire la preturile și ofertele de piață a unor asemenea

autoturisme la acea perioadă, precum și sursa acestora.

La caz, Colegiul învederează că, prin prisma art. art. 158 alin. (6) din Codul de

procedură civilă, raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanța

judecătorească și se apreciază conform art. 130.

Este relevant faptul că, în condițiile speței, Raportul de expertiză nr. 883 din 28

mai 2013 nu motivează reducerea valorii bunului după reparație, deoarece cuprinsul

acestuia nu descrie care era prețul de piață a automobilului până la producerea

accidentului rutier, care a fost gradul de uzură al acestuia până la producerea

accidentului și respectiv după reparație. Totodată, Raportul nu conține informații cu

privire la valoarea de piață a automobilului până la momentul producerii accidentului

rutier.

Mai mult decât atât, este notabil faptul că stabilirea mărimii pierderii aspectului

marfar al autoturismului de modelXXXXX, a fost efectuată peste o perioadă de trei

ani și nouă luni de la data producerii accidentului rutier. Or, deși accidentul rutier a

avut loc la 17 august 2009, Raportul de expertiză nr. 883 a fost întocmit la 28 mai

2013.

În această ordine de idei, corelând ipotezele relevate prin prisma art. 122 din

Codul de procedură civilă, Colegiul consideră ca fiind corectă aprecierea critică dată

6

de prima instanță Raportului de expertiză nr. 883 din 28 mai 2013, întocmit de

Centrul Național de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiție, acesta fiind o

probă inadmisibilă, deoarece este defectuos, memoriul căruia poartă un caracter

ambiguu.

Raportând situația de fapt constatată și expusă supra la prevederile legale ce

guvernează raportul litigios, se atestă că, prima instanță just a conchis netemeinicia

acțiunii în partea despăgubirii lui Gheorghe Sîrghi în baza art. 16 alin. (1) lit. g) și

alin. (2) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006. Or, acesta nu a prezentat

instanței probe care ar certifica reducerea valorii autoturismului de modelXXXXX,

după reparație în urma accidentului rutier produs la 17 august 2009. Iar în

conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Cu titlu de consecință, instanța de recurs ajunge la concluzia că hotărârea

instanței de apel se bazează pe neelucidarea tuturor circumstanțelor importante pentru

justa soluționare a disensiunii dedusă judecății și pe interpretare eronată a cadrului

normativ legal ce guvernează raportul litigios, circumstanță ce a generat adoptarea

unei soluții greșite.

La acest capitol, instanța de recurs evidențiază că motivarea este un element

esențial al hotărârii judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și

a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de

către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului

echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea motivării depinde

de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de

prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite

privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva

Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor procesului

echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat

chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15

februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,

paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi

auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

7

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera o încălcare a art. 6 § 1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).

CtEDO în practica sa constantă a menționat că, dreptul la un proces echitabil,

garantat de art.6 §1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu

are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și

efective (Artico împotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât

dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de

către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de

probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Parez împotriva Franței,

Van der Hurk împotriva Olandei).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,

justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punând în pericol

dreptul la un proces echitabil (Kaufland împotriva Belgiei).

Prin urmare, conținutul hotărârii judecătorești trebuie să cuprindă examinarea

chestiunilor în fapt și în drept, dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus

judecății, care în final au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.

Astfel, instanța asigurând securitatea juridică ce garantează previzibilitatea atât a

conținutului regulii de drept cât și a aplicării sale.

Din considerentele menționate, și având în vedere că, argumentele invocate de

recurentul Ilie Acsacal și-au găsit confirmare, iar instanța de apel a emis o decizie

neîntemeiată, dictată de concluzii nemotivate, interpretarea eronată a cadrului legal

incident speței și neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia necesității admiterii recursului, casării deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017 în partea anulării hotărârii Judecătoriei Râșcani,

mun.Chișinău, din 27 decembrie 2016 în partea respingerii pretenției cu privire la

încasarea pagubei pentru reducerea valorii bunului după reparație, și a menține

integral hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 03 mai 2016.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

A admite recursul declarat de Ilie Acsacal împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017.

A casa decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 în partea în care a

anulat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 27 decembrie 2016 cu

privire la pretenția de încasare a pagubei pentru reducerea valorii bunului după

reparație.

8

În rest, a menține decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 03 mai 2016 adoptată în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Sîrghi împotriva lui

Boris Istrati și Ilie Acsacal cu privire la încasarea venitului ratat, a pagubei pentru

reducerea valorii bunului în urma accidentului rutier și repararea prejudiciului

moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Nina Vascan

9