2ra-480/18 — cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-480/18 — cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: A. Ciubotaru dosarul nr. 2ra-480/18

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

4 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Proca împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 martie 2017, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor a Republicii

Moldova, admis apelul declarat de către Tudor Proca și modificată hotărârea

primei instanțe

constată:

La 25 februarie 2011, Tudor Proca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 3 august 2015,

pretenția lui Tudor Proca cu privire la repararea prejudiciului moral a fost separată

într-un proces aparte.

În motivarea cererii de chemare în judecată cu privire la repararea

prejudiciului moral, Tudor Proca a invocat că la 4 martie 1997, în privința lui și a

altor persoane a fost pornită urmărirea penală în baza art. 1231, 189 alin. (1) și 209

alin. (2) Cod penal, pe faptul sustragerii în proporții deosebit de mari din avutul

1

CAC „Tudor și C” SRL și a altor proprietari, falsificarea unor documente oficiale

și folosirea acestora, fabricarea ștampilelor false și fabricarea cu ajutorul acestora a

documentelor oficiale.

Susține că temei de începere a urmăririi penale a servit actul privind

rezultatele controlului activității financiar-economice a CAC „Tudor și C” SRL din

30 decembrie 1996, care prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Economice din

1 februarie 1999, a fost declarat nul.

Menționează că la 2 aprilie 1997, în biroul CAC „Tudor și C” SRL a fost

efectuată ilegal percheziția și ridicate de la CAC „Tudor și C” SRL documentele de

fondare, contabile, alte acte ale întreprinderii, ștampile și suspendată activitatea

economico-financiară a întreprinderii, iar ilegalitatea acțiunilor enunțate a fost

constatată prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Economice de Circumscripție

din 24 septembrie 1997.

Indică că prin ordonanța din 30 noiembrie 1997, urmărirea penală în

învinuirea adusă în baza art. 1231 și 189 alin. (1) Cod penal a fost încetată, iar

învinuirea adusă în baza art. 209 alin. (2) Cod penal, a fost continuată, ulterior

încetată.

Remarcă că la 8 octombrie 2003, în baza unui denunț fals al Președintelui

adunării generale a fondatorilor și asociatului CAC „Tudor și C” SRL, în privința

lui ilegal și repetat a fost învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 361

alin. (1) Cod penal și art. 209 alin. (1) Cod penal, iar ca măsură de reprimare i-a

fost aplicată obligația de a nu părăsi localitatea, menținută până la

9 noiembrie 2010, timp de 6 ani 4 luni și 14 zile.

Explică că la 8 octombrie 2004 a fost pornită urmărirea penală în privința lui

și în baza art. 310 alin. (1) Cod penal.

Relevă că în cadrul examinării cauzei penale în instanța de apel s-a dispus

modificarea acuzării în sensul agravării.

Explică că prin deciziile Curții de Apel Chișinău din 9 iulie 2009 și din

14 aprilie 2010 ilegal a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 361 alin. (1) Cod penal, care ulterior au fost casate.

Subliniază că timp de un an, o lună și 12 zile s-a aflat în situația că este

recunoscut ilegal vinovat de săvârșirea unei infracțiuni contra autorităților publice

și a securității de stat.

Afirmă că începând cu data de 2 aprilie 1997 și până în prezent a fost sistată

activitatea CAC „Tudor și C” SRL, iar dânsul și-a pierdut dreptul de proprietate

asupra bunurilor materiale, privat de controlul asupra investițiilor sale de dreptul

de primi dividende, fiind urmărit penal timp de 13 ani în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 209 alin. (2), și 361 alin. (2) Cod penal, 7 ani urmărit penal în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și 7 ani urmărit

penal în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal.

Susține că urmare a acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, i-au fost pricinuite suferințe psihice

2

marcate prin rușine, indignare, jignire, stare de disconfort, defectuozitate și altele,

prejudiciul pe care-l estimează la suma de 700000 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, art. 219 alin. (1), 524, 525 CPP, art. 1405 Cod civil, art. 166-

167 CPC.

Solicită încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul lui a sumei de

700000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 martie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova în beneficiul

lui Tudor Proca suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretenția lui Tudor Proca cu privire la încasarea prejudiciului moral

și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 martie 2017, au fost respinse

apelurile depuse de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor a Republicii Moldova, a

fost admis apelul declarat de Tudor Proca, modificată hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 23 martie 2016 prin majorarea sumei de la 50000 lei

până la 70000 lei.

La 28 august 2017, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 martie 2017, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca neîntemeiate.

Menționează că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

primei instanțe eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea

prejudiciului moral și material.

Relevă că în fiecare caz în care se pretinde încasarea despăgubirilor

materiale și morale cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează să existe și să fie întrunite

cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art. 6 cât și de art. 3 din Legea nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, care nu se regăsesc în justificarea pretențiilor lui Tudor Proca.

Subliniază că în conformitate cu jurisprudența CtEDO, organul de urmărire

penală justificat a întreprins toate măsurile procedurale pe marginea cauzei penale,

în cadrul căreia Tudor Proca a avut calitatea de învinuit, or, în privința acestuia

există o bănuială rezonabilă că a omis o infracțiune, care conform jurisprudenței

Curții „bănuiala rezonabilă” că a fost săvârșită o infracțiune presupune existența

3

faptelor sau a informațiilor care ar convinge un observator obiectiv că persoana în

cauză ar fi putut săvârși infracțiunea.

Mai explică că prin prisma jurisprudenței CtEDO, organul de urmărire

penală nu a admis careva ingerințe ilegale a dreptului reclamantului la libertate și

la siguranță prevăzut de art. 5 CEDO a lui Tudor Proca, precum și nu a încălcat

prevederile art. 6 din Convenție, or, organul de urmărire penală, în cadrul cauzei

penale, a realizat un mecanism investigator efectiv într-o societate democratică și

anume de a investiga și preveni acțiuni criminale comise de către persoanele fizice

și juridice.

Remarcă că scopul urmăririi penale, este definit de către legiuitor în art. 1

alin. (2) CPP și justifică necesitatea derulării acesteia ca mijloc de luptă contra

criminalității, mijloc de protejare a persoanei, societății și statutului de infracțiuni,

mijloc de existență și de menținere a unui stat de drept.

Cu referire la prevederile art. 1423 alin. (1) Cod civil, pct. 25 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 09 din 9 octombrie 2006 cu privire la

aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea

prejudiciului moral, indică că obligația de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului

moral o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea

prejudiciului moral acesta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanțe și în

baza căror acțiuni/inacțiuni i-au cazat suferințele morale sau fizice, prin ce se

manifestă aceasta.

Menționează că efectuarea măsurilor operative de investigații este obligația

organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanțele și

persoana care a comis infracțiunea. Toate măsurile procesuale ce au fost

întreprinse sunt prevăzute de lege, care sunt necesare într-o societate democratică,

au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea și acest scop este

proporțional anumitor restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării lor.

La 28 februarie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Procuratura

Generală a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 2 martie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe considerându-le ca neîntemeiate.

Menționează că încasarea sumei de 70000 lei cu titlu de prejudiciu moral nu

este rezonabilă, este exagerată și cuantumul încasării despăgubirilor urmează a fi

diminuat.

Relevă că prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, pot fi aplicate

numai pentru acțiunile vădit ilegale, dar nu pentru pretențiile invocate de

reclamant.

Evidențiază că instanțele de judecată ierarhic inferioare, eronat au admis

pretenția lui Tudor Proca, în condițiile în care conform prevederilor art. 3 alin. (1)

4

lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale

a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea

sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Cu referire la prevederile art. 65 alin. (2), pct. 27, 313 CPP, susține că

instanțele de judecată ierarhic inferioare neîntemeiat au stabilit că Tudor Proca a

fost lezat în drepturile sale, atâta timp cât nu există o încheiere a judecătorului de

instrucție, sau a organului ierarhic superior, prin care să se declare ca fiind ilegale

acțiunile organului de urmărire penală.

Obiectează că instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat faptul că

Tudor Proca nu a contestat în termenul prevăzut de legislația în vigoare

ordonanțele care au fost emise de organul de drept, fapt ce servește drept dovadă că

măsurile procedurale ce au fost întreprinse nu au fost declarate printr-un act

procedural definitiv și irevocabil ca fiind ilegale.

Susține că existența unu act jurisdicțional de achitare nu denotă faptul că

organul de urmărire penală a admis careva acțiuni ilicite, iar scopul urmăririi

penale este de a colecta probele necesare cu privire la existența infracțiunii și

identificarea făptuitorului.

Remarcă că referitor la prejudiciul moral, instanțele de judecată ierarhic

inferioare nejustificat au admis pretenția lui Tudor Proca, în condițiile în care

pricina nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a dat o apreciere incorectă

probelor prezentate.

Obiectează că în cadrul examinării cauzei, nu a fost efectuată o analiză

minuțioasă a tuturor circumstanțelor de fapt și de drept, astfel instanța la stabilirea

mărimii despăgubirii a omis principiile compensării rezonabile și echitabile a

prejudiciului moral.

Insistă că au fost ignorate criteriile de determinare a prejudiciului moral

stabilite de art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Mai obiectează că din cauza motivării succinte a soluției judecătorești pe

capătul de cerere privind prejudiciul moral este imposibil de a aprecia în ce măsură

instanța a luat în cont aceste criterii și care este ponderea și cuantificarea financiară

a acestuia.

La 12 martie 2018, Tudor Proca a depus referință la cererea de recurs

declarată de către Ministerul Justiției al Republici Moldova, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova

ca fiind inadmisibil.

La 21 martie 2018, Tudor Proca a depus referință la cererea de recurs

declarată de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin care a solicitat

5

recunoașterea recursului declarat de către Procuratura Generală a Republicii

Moldova ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 18 mai 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 67

vol. III), însă careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți la

materiale dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 martie 2017,

în termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova

și Procuratura Generală a Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

7