3ra-281/18 — contestarea refuzului

3ra-281/18 — contestarea refuzului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-281/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: D. Chistol

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mahovici-Chiperi

Valentina împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la constatarea ilegalității refuzului privind achitarea îndemnizației unice, stabilirea,

calcularea și achitarea îndemnizației unice după decesul angajatului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Mahovici-Chiperi Valentina, a fost casată hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2016, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de Mahovici-Chiperi

Valentina a fost admisă integral,

c o n s t a t ă :

La 23 martie 2016, Mahovici-Chiperi Valentina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind

constatarea ilegalității refuzului privind achitarea îndemnizației unice, stabilirea,

calcularea și achitarea îndemnizației unice după decesul angajatului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că soțul său, Chiperi Valeriu, a

activat în cadrul Inspectoratului General al Poliției, în funcția de comandant de grupă

al Companiei Ciocana a Batalionului nr. 2 a Brigăzii de patrulare, cu grad special,

maior de poliție.

1

A indicat că la data de 26 martie 2015, Chiperi Valeriu, soțul reclamantei, a

decedat, în rezultatul contractării maladiei pneumonie comunitară viruso-bacteriană

bilaterală, totală cu evoluție severă. Conform adeverinței nr. 359 a Direcției medicale

a Ministerului Afacerilor Interne, emise în temeiul procesului verbal nr. 41 din 26

iunie 2015, precum și a încheierii în urma rezultatelor anchetei de serviciu cu privire

la circumstanțele decesului, maladia a fost contractată în timpul îndeplinirii

serviciului.

Astfel, reclamanta Mahovici-Chiperi Valentina, drept temei legal de depunere a

cererii de chemare în judecată, a invocat prevederile art. 61 alin.(3) din Legea nr.320

din 27 decembrie 2012, cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, și pct.

7 al capitolului III din Regulamentul cu privire la asigurarea de stat obligatorie a unor

categorii de angajați cu statut special din cadrul Ministerul Afacerilor Interne,

aprobat prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 337 din 29 octombrie 2013.

Reclamanta a menționat că, înaintat o cerere în adresa șefului Direcției Generale

Economie și Finanțe a Ministerului Afacerilor Interne, conform prevederilor

Regulamentului cu privire la asigurarea de stat obligatorie a unor categorii de

angajați cu statut special din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, aprobat prin

ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 337 din 29 octombrie 2013, în urma

căreia, i-a stabilit, calculat și achitat îndemnizația lunară, însă a menționat că

îndemnizația unică în mărime de 120 salarii lunare până în prezent nu i-a fost

achitată. La data de 22 februarie 2016, s-a adresat repetat cu cerere în adresa

Ministerului Afacerilor Interne al RM privind stabilirea, calcularea și achitarea

îndemnizației unice în mărime de 120 salarii lunare, la care nu a primit nici un

răspuns.

Reclamanta a considerat ilegal, refuzul tacit al Ministerului Afacerilor Interne al

RM, privind stabilirea, calcularea și achitarea îndemnizației unice, după decesul

soțului Chiperi Valeriu, în mărime de 120 salarii lunare, conform ultimei funcții,

deținute de Chiperi Valeriu, în calitate de comandant de grupă al Companiei Ciocana

a Batalionului nr. 2 a Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Mahovici-Chiperi Valentina către

Ministerul Afacerilor Interne al RM privind constatarea ca fiind ilegal a refuzului

tacit al MAI al RM la cererea prealabilă cu privire la achitarea indemnizației unice în

mărime de 120 de salarii lunare lui Mahovici-Chiperi Valentina, după decesul soțului

Chiperi Valeriu Ion, stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației unice în mărime

de 120 de salarii lunare în beneficiul lui Mahovici-Chiperi Valentina, conform

ultimei funcții deținute de soțul decedat Chiperi Valeriu Ion, în calitate de comandant

de grupă al Companiei Ciocana a Batalionului nr. 2 a Brigăzii de patrulare a

Inspectoratului național de patrulare, a fost respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, a fost admis apelul

declarat de Mahovici-Chiperi Valentina. A fost casată hotărârea Judecătoriei Centru,

2

mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016 și a fost emisă o nouă hotărârea prin care: a

fost admisă integral acțiunea lui Mahovici-Chiperi Valentina. A fost considerat ilegal

refuzul Ministerului Afacerilor Interne de achitare a îndemnizației unice în mărime

de 120 salarii lunare, în beneficiul lui Mahovici-Chiperi Valentina. A fost obligat

Ministerul Afacerilor Interne să stabilească, să calculeze și să-i achite lui Valentina

Mahovici-Chiperi, îndemnizația unică în mărime de 120 de salarii lunare, în urma

decesului soțului Chiperi Valeriu maior de poliție, comandant de grupă al Companiei

Ciocana a Batalionului nr. 2 a Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de

Patrulare, cu grad special, survenit în legătură cu exercitarea serviciului, conform

ultimei funcții deținute de Chiperi Valeriu.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că în

corespundere cu prevederile art. 61 alin. (3) al Legii nominalizate, în caz de deces al

polițistului survenit în legătură cu exercițiul funcțiunii sau ca urmare a unei mutilări

(răniri, traume, contuzii) în legătură cu exercițiul funcțiunii, familiei celui decedat

sau persoanelor întreținute de acesta li se plătește o indemnizație unică în mărime de

120 de salarii lunare, conform ultimei funcții deținute (de decedat). Timp de 5 ani din

ziua decesului, persoanelor care s-au aflat la întreținerea polițistului li se plătește o

indemnizație lunară în mărime egală cu salariul lunar conform ultimei funcții

deținute de acesta. La expirarea a 5 ani, se stabilește pensie, în legătură cu pierderea

întreținătorului, în modul prevăzut de legislație. La fel, a indicat că prevederi similare

se conțin și în pct. 8 al Regulamentului cu privire la asigurarea de stat obligatorie a

unor categorii de angajați cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin ordinul MAI

nr. 337 din 29.10.2013.

De asemenea, instanța de apel a reținut argumentele reprezentantului

reclamantei/apelantă că pct. 5 subpct. 7) și pct. 11) al Regulamentului cu privire la

asigurarea de stat obligatorie a unor categorii de angajați cu statut special din cadrul

MAI, indică expres că se consideră aflarea angajaților cu statut special în exercițiul

funcțiunii, în cazul aflării acestora în concediu medical precum și infectarea la lucru

în focare cu boli infecțioase periculoase.

Totodată, a indicat că conform adeverinței Direcției medicale a MAI, cu nr. 359,

emise de șeful Comisiei medicale centrale a MAI Alexa O. și secretarul CMC Gîscă

E., decedatul Chiperi Valeriu, a fost diagnosticat cu maladia pneumonie comunitară

viruso-bacteriană bilaterală, totală, evoluție severă (AHINI), care a dus la deces,

boală contractată în timpul îndeplinirii serviciului în organele afacerilor interne.

Prin urmare, instanța a concluzionat că decesul lui Chiperi Valeriu, este

considerat caz asigurat, iar familia acestuia este în drept să beneficieze de toate

plățile cu titlu de despăgubiri de asigurare.

Instanța de apel, de asemenea a menționat că, pîrîtul/intimat Ministerul

Afacerilor Interne, s-a contrazis prin prezentarea propriilor probe prezentate, dar și

prin acțiunile întreprinse de factorii de decizie din cadrul organele sale de resort. În

aceiași ordine de idei, instanța de apel a reiterat că, în urma anchetei de serviciu,

3

fiului reclamantei Chiperi Ion i-a fost stabilită și i se achită pensia în legătură cu

pierderea întreținătorului, iar indemnizația unică în mărime de 120 salarii lunare,

prevăzute de aceiași normă legală, art.61 alin.(3) al Legii nr. 320 din 27 decembrie

2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, familiei polițistului

decedat nu i s-a achitat, deși aceste drepturi sunt interdependente, or de ambele

drepturi familia beneficiază în caz de deces al polițistului survenit în legătură cu

exercițiul funcțiunii.

Totodată, referitor la argumentul reprezentantul pîrîtului/intimat Ministerul

Afacerilor Interne, precum că reclamanta Mahovici-Chiperi Valentina nu a contestat

decizia Comisiei pentru examinarea cazurilor de traumatism și deces în rândurile

angajaților subdiviziunilor MAI din 11.04.2016, instanța de apel a menționat că

cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 23 martie 2016, iar ca obiect

al acțiunii fiind neeliberării de către Ministerul Afacerilor Interne a răspunsului la

cererea prealabilă a reclamantei, cu privire la achitarea îndemnizației unice și

constatarea ilegalității refuzului Ministerului Afacerilor Interne de achitare a acestei

îndemnizații.

La 17 ianuarie 2018, Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, solicitând

admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii

instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că pentru admiterea

pretențiilor expuse în cererea de chemare în judecată de către Mahovici-Chiperi

Valentina, este necesar de a constata legătura cauzală între contractarea maladiei-

pneumonie comunitară viruso-bacteriană bilaterală, totală, cu evoluție severă și

exercitarea atribuțiilor de serviciu, de către soțul reclamantei, Chiperi Valeriu. Or,

potrivit procesului-verbal al ședinței Comisiei pentru examinarea cazurilor de

traumatism și deces, în rândurile angajaților subdiviziunilor Ministerului Afacerilor

Interne, din 11 aprilie 2016, s-a decis că decesul maiorului de poliție Chiperi Valeriu,

a avut loc în afara exercițiului funcțiunii.

Recurentul a menționat că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile

Regulamentului cu privire la asigurarea de stat obligatorie a unor angajați cu statut

special din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 337 din 29 octombrie 2013, și a încheierea, emisă de

Inspectoratul General al Poliției, conform căreia, decesul lui Chiperi Valeriu a

survenit în legătură cu exercițiul funcțiunii. Or, potrivit Regulamentului menționat,

Comisia pentru examinarea cazurilor de traumatism și deces în rândurile angajaților

subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, este formată din membrii

Ministerului Afacerilor Interne și Serviciul medical al Ministerului Afacerilor

Interne, care au decis că decesul maiorului de poliție Chiperi Valeriu, a avut loc în

afara exercițiului funcțiunii, fapt confirmat prin procesul - verbal al ședinței Comisiei

din 11 aprilie 2016.

4

Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate a Curții de Apel

Chișinău din 31 octombrie 2017, a fost expediată participanților la proces la 23

noiembrie 2017, prin scrisoarea de expediere nr. 16642 (f.d. 166), însă dovada

recepționării acesteia la materialele cauzei, lipsește. Totodată, la 11 decembrie 2017,

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a expediat în adresa recurentului Ministerul

Afacerilor Interne al RM, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie

2017, care a fost recepționată la data de 20 decembrie 2017, fapt confirmat prin

avizul recepție a trimiterii poștale (f.d. 169).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, la data de 17 ianuarie 2018, cu

respectarea termenului indicat la art. 434 Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs

depusă de Ministerul Afacerilor Interne, nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

5

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, nu se încadrează în

6

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de Procedură Civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie

2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mahovici-Chiperi

Valentina împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la constatarea ilegalității refuzului privind achitarea îndemnizației unice, stabilirea,

calcularea și achitarea îndemnizației unice după decesul angajatului.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7