2rac-122/18 — încasarea prejudiciului material

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-122/18

Judecător: O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciună, V. Mihăilă, L. Popova

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu,

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Compania internațională de asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

acțiuni „Moldasig” împotriva Companiei internaționale de asigurări „ASITO”

Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Compania internațională de asigurări „ASITO” SA și a

fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 decembrie

2016,

c o n s t a t ă:

La 01 iulie 2016, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CIA „ASITO” SA cu privire la încasarea prejudiciului material și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 05 martie 2013 „Maib-

Leasing” SA a încheiat cu SA „Moldasig” contractul de asigurare facultativă

AUTO CASCO nr. ACA/2013-14 prin care a asigurat autovehiculul X Y cu

numărul de înmatriculare XXX YY. Susține că în rezultatul accidentului rutier

produs la data de 26.03.2013 în mun. Chișinău a fost deteriorat mijlocul de

transport X Y cu n/î XXX YY, la volanul căruia se afla Istrate Octavian.

Vinovat de încălcarea Regulamentului circulației rutiere și de cauzarea

pagubei a fost recunoscut șoferul mijlocului de transport X Y cu numărul de

înmatriculare XX YY xx Bargan Aurel ce dispunea de certificat de asigurare

obligatorie de răspundere civilă a deținătorilor de autovehicule eliberat de SA

„ASITO”.

Invocă, că la 12 aprilie 2013 de SA „Moldasig” a fost întocmit procesul-

verbal de constatare a pagubelor nr. D/CASCO/13-600 prin care de comun acord

1

părțile cointeresate au stabilit defectele mijlocului de transport X Y cu n/î XXX

YY. Totodată a indicat că în baza ordinului directorului general nr. 748-02 din 19

aprilie 2013 și facturii fiscale nr. BV6001061 din 15 mai 2013, SA „Moldasig” a

achitat pentru reparația autovehiculului menționat suma de xxxx lei.

Menționează, că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 23 mai

2013 a expediat în adresa pârâtului pretenția cu nr. 2116 cu propunerea achitării

benevole a sumei prejudiciului suportat de SA „Moldasig”.

La data de 03 iulie 2013 pretențiile au fost onorate parțial, prin achitarea

sumei de xxxx lei, astfel, suma restantă fiind de xxxx lei.

La data de 22 mai 2014 SA „Moldasig” a înaintat pretenție suplimentară față

de CIA „ASITO” SA cu propunerea de achitare benevolă a diferenței

prejudiciului în mărime de xxxx lei, pretenție care a rămas fără răspuns.

Reclamantul SA „Moldasig” solicită încasarea din contul CIA „ASITO” SA

sumei de xxxx lei cu titlu de prejudiciu material și a cheltuielilor de judecată

suportate de SA „Moldasig” în legătură cu depunerea cererii de chemare în

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016,

s-a admis acțiunea înaintată de SA „Moldasig” împotriva CIA „ASITO” SA cu

privire la încasarea prejudiciului material și cheltuielilor de judecată. S-a dispus

încasarea din contul CIA „ASITO” SA, în beneficiul SA „Moldasig”, prejudiciul

material în mărime de xxxx lei, cheltuielile judiciare cu titlu de taxa de stat în

mărime de 270 lei (f.d.59, f.d.63-64).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017, a fost respins apelul

declarat de CIA „ASITO” SA și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 14 decembrie 2016 (f.d.91, f.d.92-94).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 18 septembrie 2017, Compania

internațională de asigurări „ASITO” SA prin intermediul avocatului Sergiu

Agachi (mandatul 0886539 –f.d.38, procura din 04.03.2016 –f.d.39) a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 07 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14

decembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă

ca tardivă.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat

normele de drept material și procedural, au apreciat eronat probele.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa recurentului la 21 iulie 2017 (f.d. 99 verso), recursul

Companiei internaționale de asigurări „ASITO” SA se consideră declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

2

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Compania

internațională de asigurări „ASITO” SA prin intermediul avocatului Agachi

Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

3

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Compania internațională de asigurări „ASITO” SA

prin intermediul avocatului Agachi Sergiu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Compania internațională de asigurări „ASITO” SA prin

intermediul avocatului Agachi Sergiu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

4