- Dosarul nr.
- 2ra-188/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 3 februarie 2016
- Părțile
- SA Moldasig vs IM CA Grawe Carat Asigurari SA
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-188/16 — Încasarea diferenței despăgubirii de asigurare
prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-188/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă, Galina Stratulat examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Moldasig”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Moldasig” împotriva Societăţii pe acţiuni „Grawe Carat” cu privire la încasarea diferenței despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Moldasig” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La 25 noiembrie 2013 SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Grawe Carat”, intervenient Loseţchi Dumitru cu privire la încasarea diferenței despăgubirii de asigurare.
În motivarea acţiunii a indicat că, la 23 august 2010 SA „Maib Leasing” a încheiat cu SA „Moldasig” contractul de asigurare facultativă auto Casco nr. ACA/2010-1611, prin care a asigurat autovehiculul Mercedes-Benz S350 CDI cu n/î KTQ 999. În rezultatul accidentului rutier produs la 16 decembrie 2010 în mun. Chişinău, au fost cauzate deteriorări tehnice autoturismului Mercedes-Benz S350 CDI cu n/î KTQ 999. În baza procesului-verbal de constatare a pagubelor D/Casco/10-2755, precum şi a facturilor, reclamantul a achitat pentru reparaţia autoturismului suma de 170472 lei la data de 14 februarie 2011. Vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut şoferul autoturismului WV Transporter cu n/î CMAJ 332, la volanul căruia se afla Loseţchi Dumitru, ce dispunea de asigurare obligatorie emisă de CA „Grawe Carat” SA.
În vederea soluţionării amiabile a litigiului, SA „Moldasig” a expediat la 13 aprilie 2011 în adresa SA „Grawe Carat” pretenţia cu nr. 1188 privind achitarea despăgubirii de asigurare în sumă de 170472 lei. Or, aceasta a fost admisă în parte, astfel încît pîrîtul la 06 iulie 2012 a achitat despăgubirea doar în sumă de 140422 lei, deşi compania de asigurare SA „Grawe Carat” nu a fost invitată la examinarea autovehiculului Mercedes-Benz S350 CDI cu n/î KTQ 999 pentru constatarea avariilor produse la acesta în urma accidentului rutier din 16 decembrie 2010. Prin prisma art. 1329 Cod civil, cere reclamantul încasarea de la SA „Grawe Carat” a diferenței despăgubirii de asigurare neachitate în mărime de 23791,75 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată de 713,75 lei pentru taxa de stat achitată la depunerea acţiunii.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 ianuarie 2015, a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SA „Moldasig” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 ianuarie 2015. La 01 decembrie 2015 SA „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, intimatul SA „Grawe Carat” a recunoscut despăgubirea de asigurare şi a achitat la 06 iulie 2012 despăgubirea în mărime de 140422 lei, or aceasta, în consecinţă, urma să achite şi diferenţa despăgubirii de asigurare în sumă de 23791,75 lei.
Nu au vreo relevanţă argumentele invocate de intimat vis-a-vis de procesul-verbal de constatare a pagubelor, deoarece piesele deteriorate au fost incluse în acesta, iar cele care lipsesc fac parte din procesul tehnologic de lucru şi nu necesită obligatoriu a fi incluse. Nici lipsa reprezentantului asigurătorului SA „Grawe Carat” la stabilirea întinderii prejudiciului şi adoptarea soluţiilor tehnologice nu-l absolvă de obligaţia de a plăti despăgubirea de asigurare în ordine de regres, în cazul în care legiuitorul instituie o astfel de obligaţie asiguratului Loseţchi Dumitru, şi nu CA „Moldasig” SA. Examinînd temeiurile recursului declarat de către SA „Moldasig”, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Moldasig” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Moldasig” ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii pe acţiuni „Moldasig” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat