3ra-434/18 — obligarea de a modifica actul administrativ, înlăturarea obstacolelor

dosarul nr. 3ra-434/18

Prima instanță - (Judecătoria Telenești) L. Iarmaliuc

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

ÎNCHEIERE

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mereuță Dora,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mereuță Dora

împotriva Primăriei satului Budăi, intervenienți accesorii Consiliul satului Budăi și

Doroftei Victor, cu privire la obligarea de a modifica actul administrativ și înlăturarea

obstacolelor în folosirea bunului imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Mereuță Dora și menținută hotărârea Judecătoriei Telenești

din 15 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 27 mai 2016 Mereuță Dora a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei Budăi, intervenient accesoriu Doroftei Victor, solicitând

repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată; obligarea Primăriei s. Budăi

de a forma o comisie funciară, cu ieșirea la fața locului pentru stabilirea modalității

corecte de folosire a terenului de pământ cu vecinul său Doroftei Victor, în vederea

folosirii corectă a casei sale de locuit; obligarea Primăriei s. Budăi de a modifica

decizia nr. 03 din 21 aprilie 1993 cu privire la atribuirea terenurilor de pământ pentru

construcția caselor individuale de locuit; modificarea deciziei de alocare a terenului

lui Doroftei Victor și obligarea lui Doroftei Victor de a înlătura obstacolele la

folosirea bunului imobil.

Motivele cererii de chemare în judecată, astfel după cum au fost expuse de

reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

Din anul 1988 Mereuță Dora locuiește în s. Budăi. Anterior locuia într-o casă

veche, cu hotare determinate în raport cu vecinul Doroftei Victor. În rezultatul

inundaților casa s-a deteriorat, fiind nevoită să se adreseze Primăriei s. Budăi pentru

autorizarea construirii unei noi case pe același teren, dar pe partea mai înaltă a

terenului, pentru evitarea inundațiilor.

Astfel, prin dispoziția nr. 02 din 03 martie 1994, Primăria s. Budăi a alocat

reclamantei teren pentru construirea casei.

Prin decizia nr. 03 din 21 aprilie 1993 i s-a repartizat în proprietate privată

terenul cu nr. cadastral 891710577, cu suprafața de 0,085 ha.

Mereuță Dora susține că de când a început să construiască casa de locuit, au

apărut conflicte cu vecinul Dorofeti Victor, care deține în proprietate terenul din

spatele casei, cu o suprafață mai mare.

1

Indică reclamanta că anterior între ei a mai fost inițiată o cauză în instanța de

judecată cu privire la înlăturarea obstacolelor, care a fost finalizată, însă, la moment

nu au fost înlăturate toate obstacolele.

Astfel, invocă Mereuță Dora că gardul din plasă construit de către Dorofeti

Victor, ce desparte gospodăriile lor, este amplasat în fața ușii sale, ea fiind în

imposibilitate de a se folosi de intrarea de la casă.

Menționează că situația dată este consecința faptului că Primăria nu a cercetat

cazul la momentul când a primit autorizarea de construire a casei de locuit. Din aceste

motive s-a adresat cu cerere prealabilă către Primăria s. Budăi pentru a modifica

decizia nr. 3 din 21 aprilie 1993, luându-se în considerare locul amplasării ei, cu

oferirea unei porțiuni de teren de la Dorofeti Victor, pentru a avea posibilitatea reală

de a se folosi de casă cu intrare liberă, însă, prin scrisoarea nr. 02-1/14-16 din 24

aprilie 2016 Primăria a respins cererea.

Reclamanta specifică că intervenientul accesoriu Doroftei Victor deține un

teren cu o suprafață foarte mare, ce-i permite de a-i oferi o parte din el, în schimbul

unei alte porțiuni din terenul ce îl deține reclamanta.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza art. 21, 23 și 26 din

Constituție, art. 23, 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 și art. 377-381 din Codul civil.

Prin încheierea Judecătoriei Telenești din 07 iunie 2016 s-a atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu Consiliul s. Budăi.

Prin hotărârea Judecătoriei Telenești din 15 noiembrie 2016, cererea de

chemare în judecată înaintată de Mereuță Dora împotriva Primăriei satului Budăi,

intervenienți accesorii Consiliul s. Budăi și Doroftei Victor, s-a respins ca fiind

tardivă.

În susținerea soluției, instanța de fond a conchis că Mereuță Dora a omis

termenul de prescripție de înaintare a acțiunii în instanța de judecată, ori, răspunsul la

cererea prealabilă din 09 martie 2016 a fost recepționat de către reclamantă la 24

martie 2016.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 noiembrie 2016 Mereuță

Dora a depus apel, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei noi decizii prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2017 s-a respins apelul

declarat de Mereuță Dora și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Telenești din 15

noiembrie 2016.

La 26 februarie 2018, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 158), Mereuță Dora

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului Mereuță Dora a exprimat dezacordul cu decizia

contestată, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări

cauzei în instanțele de judecată inferioare.

Totodată, Mereuță Dora consideră că instanțele de judecată nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea în fond a

cauzei.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

2

Materialele dosarului atestă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

participanților la proces la 25 ianuarie 2018. Iar, potrivit avizului de recepție anexat la

dosar (f.d. 150), Mereuță Dora a primit decizia integrală la 31 ianuarie 2018.

În aceste circumstanțe, conform art. 434 Codul de procedură civilă, recursul

înaintat la 27 februarie 2018 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

3

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat Mereuță

Dora nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Mereuță Dora.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

4