2rci-97/18 — Încasarea remunerației

Dosarul nr. 2rci-97/18

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător: Oleg Sternioală

Judecători: Mariana Pitic, Nicolae Craiu

examinând cererea lui Iavorschi Iurie cu privire la ridicarea excepției de

neconstituționalitate a sintagmei „din data pronunțării” din alin. (1) art. 8 Legea

insolvabilității și sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova,

în cauza de insolvabilitate la cererea introductivă a creditorului Societatea cu

Răspundere Limitată „Simax” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vizant-

Vat” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate,

c o n s t a t ă:

La 6 octombrie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Simax” a depus

cerere în instanța de insolvabilitate cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Vizant-Vat”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2013, cererea

introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Simax” a fost admisă spre

examinare. În calitate de administrator provizoriu pe perioada de observație a

debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Vizant-Vat” a fost numit Ambrosi

Tudor.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2013, a fost inițiată

procedura simplificată a falimentului în privința debitorului Societatea cu

Răspundere Limitată „Vizant-Vat” și s-a desemnat în calitate de lichidator

Întreprinderea Individuală „Petric Ruslan”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 11 august 2016, a fost admisă

cererea lichidatorului Petric Ruslan și s-a dispus atragerea la răspundere subsidiară

a membrilor organelor de conducere a Societății cu Răspundere Limitată „Vizant-

Vat” Iavorschi Iurie și Iavorscaia Maia.

1

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, a fost admisă

cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Vizant-Vat” Petric Ruslan

cu privire la încasarea remunerației și s-a dispus încasarea în mod solidar de la

Iavorschi Iurie și Iavorscaia Maia în beneficiul lichidatorului Petric Ruslan suma de

383 400 lei, cu titlu de remunerație a lichidatorului.

La 7 februarie 2018, Iavorschi Iurie a depus cerere de recurs prin care a solicitat,

repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea cererii de recurs, casarea

încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016 cu trimiterea cauzei la

rejudecare.

Ulterior, la 14 martie 2018, Iavorschi Iurie a depus cerere prin care a solicitat

ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „din data pronunțării”

prevăzută la alin. (1) art. 8 din Legea insolvabilității și suspendarea examinării

cauzei până la expunerea de către Curtea Constituțională asupra prezentei cereri.

În motivarea cererii a indicat că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20

octombrie 2016, a fost admisă cererea lichidatorului Societății cu Răspundere

Limitată „Vizant-Vat” Petric Ruslan cu privire la încasarea remunerației.

La examinarea cauzei în instanța de insolvabilitate nu a participat deoarece a

fost încălcată procedura de citare, motiv din care nu a cunoscut despre ședințele de

judecată.

Menționează că, la 26 ianuarie 2018 a făcut cunoștință cu materialele cauzei,

iar la 5 februarie 2018 a contestat cu recurs încheierea Curții de Apel Chișinău din

20 octombrie 2016, inclusiv și despre încheierea Curții de Apel Chișinău din 20

octombrie 2016.

Termenul de declarare a recursului în cauzele de insolvabilitate, potrivit Legii

insolvabilității este de 15 zile din data pronunțării. Din acest motiv a înaintat

prezenta cerere cu privire la neconstituționalitatea sintagmei „din data pronunțării”

prevăzută la art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității.

Studiind materialele cauzei și motivele invocate în cerere, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră

necesar de a respinge cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și

sesizare a Curții Constituționale a Republicii Moldova, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă în

procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau

care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii

Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ este de competența Curții

Constituționale, instanța de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale

pe care o transmite prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Colegiul atestă că la 09 februarie 2016 Curtea Constituțională a Republicii

Moldova a adoptat Hotărârea nr. 2 ”Pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit.

a) și g) din Constituția Republicii Moldova (excepția de neconstituționalitate)

2

(sesizarea nr. 55b/2015)”, prin care s-a decis că în cazul existenței incertitudinii

privind constituționalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor

Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce

urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de

judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituțională. Totodată, s-a dispus că

excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată în fața instanței de judecată de către

oricare dintre părți sau reprezentantul acesteia, precum și de către instanța de

judecată din oficiu.

Conform § 79-80 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie

2016, pentru interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, controlul

concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul instrument prin

intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se apăra

împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale

constituționale sunt încălcate. Curtea menționează că dreptul de acces al cetățenilor

prin intermediul excepției de neconstituționalitate la instanța constituțională

reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil.

Potrivit § 82-83 din aceeași Hotărâre, Curtea a reținut că judecătorul ordinar nu

se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a

normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor

condiții: obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.

(1) lit. a) din Constituție; excepția este ridicată de către una din părți sau

reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată

din oficiu; prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; nu

există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Curtea reține că verificarea constituționalității normelor contestate constituie

competența exclusivă a Curții Constituționale. Astfel, judecătorii ordinari nu sunt în

drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile

menționate la paragraful 82.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, verificând respectarea condițiilor prevăzute la § 82 din Hotărârea Curții

Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016, obligator-necesare pentru ridicarea

excepției de neconstituționalitate, ajunge la concluzia că acestea nu sunt întrunite în

totalitate, în special ce se referă la „prevederile contestate urmează a fi aplicate la

soluționarea cauzei”.

Curtea reiterează că verificarea constituționalității normelor contestate

constituie competența exclusivă a Curții Constituționale. Astfel, judecătorii ordinari

nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar în

condițiile menționate la paragraful 82. Excepția de neconstituționalitate care

întrunește aceste condiții poate fi ridicată în fața oricărei instanțe.

Totuși, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că acest drept procesual trebuie exercitat cu bună-

3

credință, potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut și fără a se încălca

drepturile procesuale ale altei părți. Or, în conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste

drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în

eroare.

Prin urmare, părțile sunt obligate să invoce toate excepțiile procesuale de îndată

ce le sunt cunoscute sau se prezumă că le sunt cunoscute, pentru ca altfel ar fi afectat

dreptul părții adverse la un proces judecat într-un termen rezonabil.

Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, relevă că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și

încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege.

În norma de drept citată legiuitorul a stabilit expres termenul în care

participanții la proces pot contesta încheierile și hotărârile instanței de

insolvabilitate.

În speța în cauză, Iavorschi Iurie, care este asociat al Societății cu Răspundere

Limitată „Vizant-Vat”, la data de 7 februarie 2018 a contestat cu recurs încheierea

instanței de insolvabilitate din 20 octombrie 2016 prin care a solicitat repunerea în

termenul de declarare a recursului. Ulterior, la data de 14 martie 2018 a solicitat

ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „din data pronunțării”

prevăzută la alin. (1) art. 8 din Legea insolvabilității.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată că, sesizarea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, în

esență abordează aplicarea unei dispoziții legale la situația de fapt. Or, Curtea

Constituțională nu este competentă de a analiza aplicarea unei dispoziții legale unei

situații concrete.

Astfel, în situația în care unul din participanții la proces a omis termenul de

atac, legiuitorul a prevăzut, la cerere, posibilitatea restabilirii în termen de către

instanță cu condiția de a fi prezentate probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actelor de procedură în termenul stabilit.

La caz, instanța de recurs examinează solicitarea de repunere în termen prin

verificarea temeiniciei sau netemeiniciei motivelor și probelor invocate în scopul

repunerii în termen a cererii de recurs declarată de către Iavorschi Iurie, dar nu

examinarea în fond a recursului.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că, soluționarea litigiilor concrete este atribuția

exclusivă a instanțelor judecătorești, acestea fiind și singurele în măsura să cuantifice

in concreto efectele aplicării normei la situația de fapt dedusă instanței.

4

În circumstanțele sus relatate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că, cererea depusă de Iavorschi

Iurie privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „din data

pronunțării” din alin. (1) art. 8 Legea insolvabilității, urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 269 și art. 270 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de către Iavorschi Iurie cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate a sintagmei „din data pronunțării” din alin. (1) art.

8 Legea insolvabilității și sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător: Oleg Sternioală

Judecători: Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5