2ra-529/18 — încasarea prejudiciului material și moral

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, dosarul nr. 2ra-529/2018

judecător: O. Cernei

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea

recursurilor declarate de Alexandr Manjara, prin intermediul avocatului

Alexandru Bargan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandr

Manjara împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, prin

care s-au respins apelurile declarate de Alexandr Manjara, prin intermediul

avocatului Alexandru Bargan, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 25 aprilie 2017,

c o n s t a t ă :

La 19 ianuarie 2017, Alexandr Manjara s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a RM cu privire la încasarea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 10 aprilie 2013 în

privința sa a fost pornită urmărirea penală în baza art. 193 Cod penal, iar prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 martie 2015 procesul penal în

privința sa a fost încetat, cu liberarea acestuia de răspundere penală în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

A mai menționat că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25

septembrie 2015 a fost respins apelul părții apărării, cu menținerea sentinței fără

modificări, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 septembrie 2016 a

fost casată total sentința primei instanțe și dispusă achitarea reclamantului de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii art. 193 Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

1

Consideră reclamantul că atragerea acestuia la răspundere penală și

condamnarea au fost ilegale, fapt constatat de instanța supremă prin decizia

nominalizată, în care s-a specificat că pornirea urmăririi penale a fost efectuată

ilegal, în lipsa unor temeiuri justificate.

A susținut reclamantul că urmare a pornirii ilegale a urmăririi penale și

examinării cauzei penale pe parcursul a 3 ani în instanțele de judecată, a suportat

un prejudiciu material considerabil ca urmare a achitării serviciilor juridice și un

prejudiciu moral enorm, fiind frustrat, înjosit, tratat ca un delicvent și infractor.

A solicitat reclamantul încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral

în mărime de 100 000 lei, a prejudiciului material în mărime de 36 500 lei și a

cheltuielilor judiciare suportate pe parcursul judecării prezentei cauze.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 februarie

2017 în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Procuratura

Generală a RM.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 aprilie 2017

acțiunea înaintată de Alexandr Manjara s-a admisă parțial și s-a încasat din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui

Alexandr Manjara suma de 1 000 lei cu titlu de compensație a prejudiciului moral,

suma de 10 000 lei cu titlu de compensație a prejudiciului material, cauzate prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor

judecătorești și suma de 5 350 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, iar

în total suma de 16 350 lei, în rest pretențiile privind repararea prejudiciului

material și moral s-au respins ca neîntemeiate.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 02 mai 2017 Alexandr

Manjara, prin intermediul avocatului Alexandru Bargan a declarat apel, solicitând

casarea parțială a acesteia în partea pretențiilor respinse, cu emiterea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care a admite integral acțiunea.

La 27 aprilie 2017 Ministerul Justiției al RM a contestat cu apel hotărârea

primei instanțe, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

a respinge acțiunea.

Iar, la 24 mai 2017 hotărârea primei instanțe a fost contestată cu apel și de

Procuratura Generală a RM, care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a respinge acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 s-au respins

apelurile declarate de Alexandr Manjara, prin intermediul avocatului Alexandru

Bargan, Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 aprilie 2017.

La 28 decembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 190).

Iar, la 15 ianuarie 2018, Alexandr Manjara, prin intermediul avocatului

Alexandru Bargan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 19 ianuarie 2018, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

2

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

declarate în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost

expediată participanților la proces conform scrisorii la 28 decembrie 2017 (f.d.

190), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către părți.

În susținerea recursului, Alexandr Manjara, prin intermediul avocatului

Alexandru Bargan a indicat că consideră neîntemeiate hotărârile instanțelor de

judecată, deoarece prejudiciul material cauzat nu a fost încasat în conformitate

practica judiciară, în cauze similare fiind încasate sume mult mai mari.

De asemenea, a mai invocat reclamantul că, instanțele eronat au dispus

spre încasare și prejudiciul material cauzat prin atragerea la răspundere penală

ilegal, deoarece cheltuielile real suportate au fost într-un cuantum mai mare, fiind

reale și necesare.

Totodată, a invocat reclamantul că instanțele de judecată au interpretat în

mod eronat prevederile legale, au aplicat o lege care nu trebuia aplicată, și nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Ministerul Justiției al RM în susținerea recursului a indicat că, consideră

neîntemeiată decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a

probelor anexate la materialele cauzei.

Susține recurentul că, instanțele ierarhic inferioare, la adoptarea soluției

judecătorești, au aplicat eronat normele de drept material cu privire la

determinarea aplicabilității prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

la circumstanțele invocate în speța examinată. Or, în astfel de circumstanțe,

instanța de apel urma să respingă integral cererea de chemare în judecată înaintată

cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilegale ale

organului de urmărire penală, pe motiv că prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998 sunt inaplicabile acțiunii înaintate.

În contextul celor relatate, constată cu certitudine că instanțele absolut

neîntemeiat și contrar prevederilor legale a constatat ilegalitatea acțiunilor

organelor de drept, fapt ce nu poate intra în sarcina instanțelor civile, or, litigiu de

judecată întemeiat în baza Legii. 1545 este cu caracter civil și nu ține de

competența instanței de judecată de a se expune pe marginea circumstanțelor ce

țin de desfășurarea urmării penale.

Totodată indică că, prima instanță și instanța de apel nu a constatat și nu a

elucidat circumstanțele importante pricinii pe deplin, precum și și-a bazat decizia

pe fapte neprobate. La acest capitol, fiind necesar de reținut că, nu au fost

prezentate probe concludente, utile, veridice și legale în justificarea celor

invocate, fapt ce contravine reglementărilor art. 118 Cod de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 19 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților cererile de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Iar, la 12 martie 2018 Procuratura Generală a RM a depus referință la

cererile de recurs declarate, prin care și-a exprimat opinia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Alexandr Manjara, prin intermediul

avocatului Alexandru Bargan și Ministerul Justiției al RM în cererile de recurs nu

au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

4

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursurilor au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de

Alexandr Manjara, prin intermediul avocatului Alexandru Bargan și Ministerul

Justiției al RM, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Alexandr Manjara, prin intermediul avocatului

Alexandru Bargan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

5