2ra-618/18 — încasarea sumei

2ra-618/18 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-618/18

prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

Judecătorul: V. Stratan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mordvaniuc Victor, prin

intermediul avocatului Leșan Nicolae,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mordvaniuc Victor

împotriva lui Brebu Valeriu și Societății pe Acțiuni „TERA-L”, cu privire la

încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Brebu Valeriu și s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 5 februarie 2016, cu pronunțarea unei hotărâri de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 21 iunie 2012, Mordvaniuc Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Brebu Valeriu și Societății pe Acțiuni „TERA-L”, cu privire la

încasarea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 20 septembrie 1994, a

încheiat contractul de constituire a „TERA-L” S.A., în temeiul căruia pârâtul Brebu

Valeriu și Cărbune Livia au decis constituirea persoanei juridice indicate. Așadar,

potrivit pct. 4 din contractul sus – menționat, acțiunile au fost repartizate între

fondatori/acționari în modul următor: Mordvaniuc Victor 4,0 acțiuni, Breu Valeriu

5,0 acțiuni și Cărbune Livia 1,0 acțiuni.

În același context, Mordvaniuc Victor a susținut că întreprinderea fondată a

activat și a înregistrat venituri, însă în perioada anilor 2009 - 2010 au apărut mai

multe situații de conflict cu pârâtul referitoare la gestionarea întreprinderii.

Prin urmare, în vederea soluționării neînțelegerilor apărute, la 26 mai 2010,

pârâtul Brebu Valeriu a întocmit o recipisă, prin care s-a stabilit că datoria acestuia

față de reclamant constituie suma de 170 000 euro, iar datoria lui Mordvaniuc Victor

este de 53 994 euro. În acest sens, prin compensarea sumelor indicate supra, datoria

finală a pârâtului este de 117 000 euro.

Pagină 1 din 7

În opinia reclamantului, recipisa a fost perfectată pentru concretizarea

raporturilor obligațional-pecuniare, formate între acesta și pârât. Din motivele

enunțate, înscrisul respectiv a fost întocmit în două exemplare identice pentru fiecare

parte litigantă, fiind o dovadă de a sumei finale datorate.

În plus, reclamantul a subliniat că pârâtul nu și-a executat obligația asumată și

nu a restituit suma împrumutată, iar la notificarea expediată în scopul soluționării

litigiului pe cale amiabilă pârâtul nu a întreprins nici o măsură.

Mordvaniuc Victor a solicitat încasarea de la Brebu Valeriu a sumei de

117 000 euro și compensarea cheltuielilor judiciare (vol. I, f. d. 196).

În cadrul examinării cauzei, pârâtul Brebu Valeriu a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

fiind nefondată. (vol. I, f. d. 32). Aceeași poziție a fost reflectată de „TERA-L” S.A.,

prin intermediul directorului Brebu Valeriu (vol. II, f. d. 193 - 194).

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 5 februarie 2016, s-a

admis parțial acțiunea și s-a încasat de la Brebu Valeriu în beneficiul lui Mordvaniuc

Victor datoria în cuantum de 117 000 euro și taxa de stat în mărime de 150 lei (vol. I,

f. d. 208, 224 – 227).

La fel, s-a încasat de la Brebu Valeriu în beneficiul statului taxa de stat în

valoare de 24 850 lei (vol. I. f. d. 214). În rest, s-au respins pretențiile formulate de

reclamant împotriva „TERA-L” S.A., cu privire la încasarea datoriei (vol. I, f. d.

208).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că Mordvaniuc Victor a

împrumutat lui Brebu Valeriu suma de 117 000 euro, ce se confirmă prin recipisa din

26 mai 2010, care a fost semnată de ambele părți. Totodată, s-a reținut că pârâtul a

declarat în ședința judiciară că a semnat înscrisul analizat mai sus, ceea ce a fost

apreciat ca o recunoaștere a datoriei. Mai mult, valabilitatea acestui act juridic nu a

fost contestată de părți în modul prevăzut de lege (vol. I, f. d. 225).

În drept, hotărârea judecătorească a fost întemeiată pe articolele 210, 211 și

867 alin. (1) din Codul civil.

Împotriva acestui act de dispoziție, Brebu Valeriu a declarat apel în termenul

legal. În apărare, intimatul a solicitat respingerea cererii de apel (vol. II, f. d. 36).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 23 noiembrie 2017, a admis apelul

declarat de Brebu Valeriu și a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 5 februarie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (vol. II,

f. d. 37 – 44).

În același timp, s-a încasat de la Mordvaniuc Victor în beneficiul lui Brebu

Valeriu suma de 18 500 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de

apel (vol. II, f. d. 37, 43).

La soluționarea acestui litigiu, instanța de apel a constatat că natura juridică a

raportului dintre părți se referă la o modalitate de compensare sau despăgubire

generată de modificarea componenței acționariatului, ceea ce nu denotă prezența unei

obligații certe și exigibile. Or, recipisa din speță nu reprezintă o dovadă pertinentă și

admisibilă în acest raport juridic litigios.

Mai mult, din înscrisul olograf semnat de părți, la 26 mai 2010, nu poate fi

dedus că apelantul ar avea față de intimat vreo obligație pecuniară, deoarece

Pagină 2 din 7

mențiunile făcute în acest înscris nu denotă că apelantul și-ar fi asumat vreo obligație

de restituire a sumei de 117000 euro intimatului. În esență, o atare mențiune lipsește

în recipisa dată (vol. II, f. d. 42-43).

În consecință, Colegiul judiciar a stabilit că, în speță, nu se întrunesc condițiile

stabilite de articolele 8, 514 și 572 alin.(1) din Cod civil pentru a obliga apelantul

Brebu Valeriu să execute obligația invocată de Mordvaniuc Victor de plată a sumei

de 117 000 euro (vol. II, f. d. 43).

În fundamentarea acestei decizii, instanța de control judiciar a aplicat articolele

8, 9 alin. (1) și (2), 199 alin. (1) și (2), 210, 512 alin. (1), 514, 572 alin. (1), 679 alin.

(1) și (2), 867 alin. (1) din Codul civil și articolele 118, 130 din Codul de procedură

civilă.

La 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 23 noiembrie 2017 (vol. II, f. d. 45 - 46).

La 9 ianuarie 2018, Mordvaniuc Victor, prin intermediul avocatului Leșan

Nicolae, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2017, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanței

din 5 februarie 2016.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanța de

apel nu și-a motivat decizia într-un mod adecvat. În opinia acestuia, intimatul Brebu

Valeriu a confirmat că a semnat recipisa din 26 mai 2010, recunoscând în așa mod

faptul existenței raportului obligațional pecuniar. Mai mult, valabilitatea înscrisului

sus – citat nu a fost contestată de nicio parte semnatară.

Totodată, recurentul a susținut că instanța de apel a examinat cauza în lipsa

interpretului, din moment ce acesta nu posedă limba de stat, fiind încălcat articolul 24

alin. (2) din Codul de procedură civilă.

La 27 februarie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimaților Brebu

Valeriu și „TERA-L” S.A., informând că referința se depune în termen de o lună de

la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d.

63).

La 26 martie 2018, intimații Brebu Valeriu și „TERA-L” S.A. au depus o

referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil

(vol. II, f. d. 66 – 67).

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces

sau a reprezentanților acestora, conform articolului 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Mordvaniuc Victor,

prin intermediul avocatului Leșan Nicolae, este inadmisibilă, pentru motivele ce se

succed.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare, dacă

este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport verbal în

fața completului de judecată instituit în mod legal.

Pagină 3 din 7

În acest caz, se observă că mandatul seria MA nr. 0269028 din 18 septembrie

2012 dovedește faptul că avocatul Leșan Nicolae a fost împuternicit în mod legal să

atace hotărârea judecătorească și să reprezinte interesele lui Mordvaniuc Victor, care

este subiectul abilitat cu dreptul de a declara prezentul recurs (vol. I, f. d. 18) în

conformitate cu dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă. În același timp,

materialele cauzei, confirmă că cererea nu a fost depusă repetată și nu a fost

examinată anterior.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate și având în vedere data pronunțării

deciziei (23 noiembrie 2017) și declarării recursului (9 ianuarie 2018), instanța de

recurs constată că cererea, supusă examinării, a fost depusă de Mordvaniuc Victor,

prin intermediul avocatului Leșan Nicolae, în interiorul termenului de 2 luni.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs la dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, și având în vedere poziția formulată în referință, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată existența temeiului de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile

unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de dreptul de acces la o

instanță și de dreptul de a fi audiat (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27

martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015,

parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul

trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe

o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale

de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Pagină 4 din 7

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurentul Mordvaniuc Victor a criticat decizia

Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017 în baza articolului 432 alin. (1) și (4)

din Codul de procedură civilă, așa cum este prevăzut, în mod obligatoriu, la art. 432

alin. (1) și 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă.

În acest sens, instanța de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 23

noiembrie 2017, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 8, 9 alin. (1) și (2), 199

alin. (1) și (2), 210, 512 alin. (1), 514, 572 alin. (1), 679 alin. (1) și (2), 867 alin. (1)

din Codul civil și articolele 118, 130 din Codul de procedură civilă. De asemenea, în

motivarea deciziei sale, instanța de apel a examinat amănunțit recipisa din 26 mai

2010.

Astfel, din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu

decizia contestată, reiese în mod cert că recurentul a afirmat abstract că înscrisul din

speță este un contract de împrumut, fără a formula vreo observație pertinentă, care ar

putea combate soluția instanței de apel, coroborată pe circumstanțe de drept. În plus,

însuși intimatul nu a recunoscut acțiunea, ceea ce se atestă în baza depunerii de acesta

a cererii de apel împotriva hotărârii primei instanței și a referinței în întâmpinarea

recursului. Deci dezacordul acestuia este unul serios, expres și liber exprimat.

Cu privire la lipsa interpretului în ședința judiciară, instanța de recurs consideră

că Mordvaniuc Victor nu a oferit detalii în această parte, de vreme ce a fost

reprezentat, în fața instanței de apel, de un avocat la alegerea sa. Or, nu există nicio o

probă care ar sugera că dreptul acestuia la un proces echitabil a fost redus din cauza

Pagină 5 din 7

lipsei de înțelegere a unui înscris sau a altui material din cauză (a se vedea mutatis

mutandis decizia Bree vs România, 3 decembrie 2013, parag. 36 – 37).

Mai mult, instanța de recurs subliniază că instanța de apel și-a motivat amplu

decizia și a răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea decizia de

inadmisibilitate pe cauza Fundația pentru Copii Speranța vs Republica Moldova, 17

octombrie 2017, decizia Calancea și alții vs Republica Moldova, 6 februarie 2018,

parag. 20, 34 – 35).

În subsidiar, instanța observă că, în principiu, recurentul a formulat prezenta

cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se

vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v.

Croația, ibidem, parag. 28).

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că Mordvaniuc Victor,

prin intermediul avocatului Leșan Nicolae, nu a adus suficiente argumente cu privire

încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar putea

obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și,

eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile

invocate nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4)

din Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu

corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu, Petrovic v.

Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag.

32).

Un raționament subsidiar al instanței de recurs constă în faptul că recurentul a

fost reprezentat de către avocatul Leșan Nicolae, persoană abilitată și calificată,

conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și să acționeze în numele

clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să

consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel, acesta a fost în măsură

să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de recurs, în baza modului de

redactare a articolului 433 lit. a) în Codul de procedură civilă și interpretarea suficient

de clară și coerentă a acestuia de Curtea Supremă de Justiție în jurisprudența sa

constantă (a se vedea, mutatis mutandis, Trevisanato v. Italia, ibidem, parag. 45,

Sturm v. Luxemburg, citată mai sus, parag. 40).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație, conjunctura

stabilită mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport

rezonabil de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în

opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

Pagină 6 din 7

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în

prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag.

45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Mordvaniuc Victor, prin intermediul

avocatului Leșan Nicolae, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mordvaniuc Victor, prin

intermediul avocatului Leșan Nicolae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Pagină 7 din 7