2ra-383/18 — incasarea datoriei si dobinzii de intirziere

prima instanță: V. Craveț dosarul nr. 2ra-383/18

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Nina Costaș,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stanislav Manea

împotriva Ninei Costaș cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Nina Costaș și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Drochia din 10 aprilie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 13 octombrie 2015 Stanislav Manea a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ninei Costaș cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere.

În motivarea acțiunii s-a indicat că în baza recipisei întocmită și semnată de

către pârâta Nina Costaș, ultima a împrumutat suma de 5 600 Euro, cu termenul

final de rambursare la data de 11 septembrie 2014.

Menționează că pârâta nu își execută benevol obligația de rambursare a

sumei împrumutate, astfel, înregistrând o datorie în sumă de 5 600 Euro.

Relevă că intenția de a soluționa litigiul pe cale amiabilă nu s-a soldat cu

succes.

Solicită încasarea din contul pârâtei a sumei împrumutate în mărime de 5600

Euro și a dobânzii de întârziere în mărime de 943,41 Euro, calculată din data de 12

septembrie 2014 până la 01 octombrie 2015, pentru o perioadă de 385 de zile, în

baza art. 619 alin. (1) din Codul civil și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 10 aprilie 2017 a fost admisă

acțiunea și au fost încasate din contul Ninei Costaș în beneficiul lui Stanislav

Manea suma de 5 600 Euro cu titlu de împrumut, suma de 943,41 Euro cu titlu de

dobândă de întârziere și cheltuieli de judecată în mărime de 4 490,58 de lei.

Prima instanță și-a argumentat poziția prin faptul că, pârâta nu și-a onorat

față de reclamant obligația de rambursare a împrumutului în mărime de 5 600 Euro

1

până la data de 11 septembrie 2014, asumată în baza recipisei, astfel, suma

împrumutată urmează a fi încasată forțat, făcând trimitere la prevederile art. 867

alin. (1) și 871 din Codul civil.

Admițând cerința cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în sumă de

943,41 Euro, prima instanță a reiterat că, pentru neexecutarea în termen de către

pârâtă a obligației de restituire a împrumutului, se calculează dobânda de întârziere

conform art. 619 din Codul civil.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Nina Costaș și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 12 decembrie 2017 Nina Costaș a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței

de apel, deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, și

anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost interpretată în

mod eronat legea.

Menționează că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 867 din

Codul civil, deoarece în recipisă nu este indicată data întocmirii, iar actul în care

nu este indicată data emiterii este lovit de nulitate.

Astfel, susține că instanța de apel la soluționarea cauzei urma să aplice

prevederile art. 220 din Codul civil.

Relevă că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele pe care le-a

invocat referitor la condițiile împrumutului, și anume, că recipisa a fost încheiată în

baza unei erori considerabile, deoarece la momentul întocmirii recipisei ea nu a

primit suma de bani, iar în conformitate cu prevederile art. 227 din Codul civil

recipisa poate fi declarată nulă.

Mai relevă că instanța de apel nu a dat aprecierea cuvenită faptului că între

frații Stanislav Manea și Vitalie Manea a avut loc transmiterea creanței, iar

conform prevederilor art. 556 din Codul civil, cesiunea de creanță trebuie să fie

încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut creanța

cesionată. În cazul cînd nu sunt respectate aceste condiții, creanța transmisibilă este

considerată nulă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 03 noiembrie 2017 (f.d. 141), iar cererea de recurs a fost depusă de

către aceasta la data de 12 decembrie 2017 (f.d. 147).

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Nina Costaș nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul

declarat de către Nina Costaș, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Nina Costaș ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Nina Costaș se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4