3ra-249/18 — anularea actului de inspectie

dosarul nr. 3ra-249/18 prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul Central) judecător: V. Pădurari instanța de apel: Curtea de Apel Bălți judecători: Iulia Grosu, Aliona Corcenco, Diana Stănila Î N C H E I E R E 21 martie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Luiza Gafton examinând admisibilitatea recursului declarat de SC ”Linavan” SRL, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Ghenadie Odobescu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Linavan” SRL către Biroul Vamal Nord privind anularea actului de inspecție din 15 decembrie 2016, revizuirea modului de calculare a plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului nepatrimonial și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 14 septembrie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către SC ”Linavan” SRL și menținută integral hotărârea Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 02 martie 2017, c o n s t a t ă: La data de 09 februarie 2016 SC „Linavan” SRL a înaintat în instanța de judecată o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Nord privind anularea actului de inspecție din 15 decembrie 2016, revizuirea modului de calculare a plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului nepatrimonial și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la data de 15 decembrie 2016, SC ”Linavan” SRL, pentru trecerea frontierei a mărfii, a depus la organul vamal declarația vamală electronică de import definitiv, anexând pachetul de documente, care sunt obligatorii, în conformitate cu Ordinul Serviciului Vamal nr. 01-1 din 04.01.2016 cu privire la lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar și art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Menționează că, indiferent de faptul că, declarantul a prezentat setul de acte necesare pentru determinarea valorii mărfii în vamă, colaboratorul vamal a refuzat calcularea valorii 1 în vamă a mărfii după metoda 1, motivând că documentele prezentate nu sunt suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii și că marfa importată prezintă risc de subevaluare.

Susține că, ulterior au fost prezentate actele suplimentare pentru a exclude calcularea valorii în vamă a mărfii după o altă metodă decât metoda I, însă Biroul Vamal în rezultatul examinării declarației vamale, a efectuat rectificări majorând valoarea plăților vamale stabilind că, valoarea plăților vamale pentru marfa importată este de alta decât cea declarată de SC „Linavan,, SRL, calculată după o altă metodă decât cea prevăzută de art. 11 a Legii cu privire la tariful vamal. Odată cu declararea mărfii importate de către SC „Linavan SRL, a fost declarată valoarea acesteia în baza tranzacției și a prețului achitat.

Biroul Vamal efectuând vămuirea lotului de marfă, verificând corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă a aplicat eronat și din motive neînțelese o altă metodă, în afară de cea stipulată la art. 11 a Legii cu privire la tariful vamal, cu toate că valoarea în vamă a fost posibil de determinat prin aplicarea metodei specificate la art. 11 Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997. Nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate de către Biroul Vamal Nord, consideră calculul plăților vamale raportate la suma declarată de SC „Linavan,, SRL a mărfii importate și cea calculată de către Biroul Vamal Nord contravine Codului vamal al RM și Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997. Informațiile prezentate de către declarantul SC „Linavan” SRL erau veridice, complete și cel mai important că asigurau confirmarea valorii în vamă anunțate.

Consideră că, prin acțiunile ilegale a Biroului Vamal Nord le-au fost lezate drepturile protejate de lege, astfel găsește oportun ca organul vamal să recalculeze valoarea mărfurii importate de SC „Linavan,, SRL la data de 15 decembrie 2016 și valoarea în vamă urmează a fi calculată conform art.11 Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din suma de 2 217,50 dolari SUA, la fel să restituie SC „Linavan,, SRL suma încasată excedentar în valoare de 4 417,33 lei, ce constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2. În astfel de condiții, consideră că Biroul Vamal Nord urmează să recalculeze valoarea mărfurilor importate de SC „Linavan” SRL la data de 02 august 2016, în conformitate cu art. 11 Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din suma de 1416,15 USD, cu restituirea sumei încasate excedentar în valoare de 5885,86 lei, ceea ce constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.

Susține că, prin acțiunile ilegale ale inspectorului Biroului Vamal Nord au fost lezate drepturile și interesele întreprinderii, cauzându-i un prejudiciu nepatrimonial, care urmează a fi reparat din contul Biroului Vamal Nord prin încasarea sumei de 5000,00 MDL în beneficiul SC „Linavan” SRL.

Solicită reclamantul anularea actului de inspecție nr.2050I14676 din 15 decembrie 2016 emis de către Biroul Vamal Nord, în cazul importării mărfii lemnoase de către SC „Linavan,, SRL, cu obligarea Biroului Vamal Nord de a revizui modul de calculare a plăților vamale pentru marfa lemnoasă importată de către SC „Linavan” SRL, la data de 15 decembrie 2016 potrivit metodei 1 din Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997., cu încasarea de la Biroul Vamal Nord, în folosul SC „Linavan” SRL suma 2 de 4 417,33 lei ceea ce constituie diferența dintre sumele încasate conform metodei 1 și metodei 6, încasată excedentar la data de 15 decembrie 2016 de către Biroul Vamal Nord de la declarantul SC „Linavan” SRL, conform declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor importate în valoare de 2 217.50 USD.

În temeiul art.1422 alin.(l) și 1423 alin.(1) și (2) Cod Civil RM, a încasa de la Biroul Vamal Nord, în folosul SC „Linavan” SRL, suma de 5000 lei ca echivalent bănesc pentru reparația prejudiciului nepatrimonial ce a fost cauzat prin acțiunile ilegale ale pârâtului. În temeiul art. 90 lit. i) și art. 96 CPC RM a încasa de la Biroul Vamal Nord în folosul SC „Linavan” SRL suma de 5000 lei, cheltuielile de asistență juridică și alte cheltuieli aferente examinării litigiului în cauză. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central din 27 iunie 2017 (f.d. 28, vol.II), cererea de chemare în judecată depusă de SC ”Linavan” SRL împotriva Biroul Vamal Nord privind anularea actului de inspecție din 15 decembrie 2016, revizuirea modului de calculare a plăților vamale potrivit metodei nr.1, restituirea sumei încasate excedentar, încasarea prejudiciului nepatrimonial și cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 03 august 2017 SC „Linavan” SRL, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Ghenadie Odobescu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul central din 27 iunie 2017, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 14 septembrie 2017, apelul declarat de către SC ”Linavan” SRL a fost respins cu menținerea integrală a hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul central din 27 iunie 2017. În motivarea soluțiilor adoptate, instanțele de judecată au indicat că, nu există temei de declarare a actului de inspecție nul, având în vedere că declarantul, în cadrul controlului vamal, nu a prezentat actele solicitate suplimentar care ar permite calcularea valorii mărfii în vamă după metoda nr.1, iar organul vamal justificat a aplicat consecutiv metoda nr. 6 de rezervă.

În susținerea poziției sale, instanțele de judecată au relevat prevederile art. 178, art. 179 Cod Vamal al R. M., art.8 alin. (1-3) din Legea cu privire la tariful vamal, nr. 1380 din 20.11.1997, pct. 13 și 14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul R. Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002. La 23 noiembrie 2017, reprezentantul SC ”Linavan” SRL, avocatul Odobescu Ghenadie a depus recurs împotriva deciziei de apel, solicitând casarea integrală a deciziei Curții de Apel Bălți din 14 septembrie 2017 ca ilegală, cu emiterea unei noi decizii, potrivit căreia cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, menționând că instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat normele de drept material și anume nu a aplicat corect legislația vamală în ceia ce privește prezentarea actelor pentru determinarea valorii în vamă a mărfii. Consideră că instanțele au lăsat fără apreciere argumentul reclamantului, potrivit căruia organul vamal neîntemeiat a solicitat de la declarant acte suplimentare pentru calcularea valorii în vamă, iar solicitarea documentelor suplimentare nu a fost rezultată dintr-o analiză a riscurilor de subevaluare, cu 3 întocmirea unui raport, ceia ce a dus la utilizarea nejustificată a metodei nr. 6 de stabilire a valorii în vamă a mărfurilor și respectiv la majorarea valorii în vamă a mărfii importate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. La caz, se constată că decizia instanței de apel din 14 septembrie 2017 a fost expediată în adresa recurentului și reprezentantului acestuia la data de 01 noiembrie 2017 și recepționată de aceștea la data de 02 noiembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire nr. 21999 (f. d. 126, vol. II) și avizele de recepție (f.d.128-129, vol. II). în astfel de condiții, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 23 noiembrie 2017, în termen.

La 06 februarie 2018, în adresa intimatului Biroul Vamal Nord a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, avocatul Ghenadie Odobescu este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC, or, acesta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult ca atât, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor invocate în cererea de apel și cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 4 Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În același context, instanța de recurs menționează că, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, SC ”Linavan” SRL a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată și nu are vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale, iar argumentele invocate de reprezentantul SC ”Linavan” SRL în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de procedură civilă al R. Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de către reprezentantul SC ”Linavan” SRL, avocatul Ghenadie Odobescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Luiza Gafton 5 6