2ra-279/18 — repararea prejudiciului material, încasarea dobînzii de întîrziere

2ra-279/18 — repararea prejudiciului material, încasarea dobînzii de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-279/18

prima instanță: Judecătoria Criuleni

Judecător: E. Sanduța

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, Vl. Clima, E. Palanciuc

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Ion Druță

judecînd recursul declarat de către Societatea Comercială „Sanex-Comerț”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Igor

Ropeșco cu privire la repararea prejudiciului material, încasarea dobînzii de întîrziere

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017, prin care

s-a admis apelul declarat de către Igor Ropeșco, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Criuleni din 19 iulie 2016 și s-a emis o nouă hotărîre cu privire la respingerea acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 7 mai 2015, Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere

Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Ropeșco cu privire

la repararea prejudiciului material, încasarea dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că conform contractului individual de

muncă nr. 111 din 17 noiembrie 2014, Igor Ropeșco a fost angajat în calitate de șofer-

expeditor la Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere

1

Limitată. La 20 noiembrie 2014, între Societatea Comercială „Sanex-Comerț”

Societate cu Răspundere Limitată în calitate de angajator și Igor Ropeșco în calitate

de angajat a fost încheiat contract de răspundere materială individuală deplină, având

ca obiect automobilul de model „Mercedes CDI 311” cu numărul de XXXXX, anul

fabricării 2004, prin care ultimul s-a obligat că poarte răspundere de integritatea

mijlocului de transport menționat.

Specifică reclamantul că, la 4 decembrie 2014, Igor Ropeșco aflându-se la

volanul autoturismului de model „Mercedes CDI 311”, cu numărul de înmatriculare

XXXXX și deplasându-se pe un drum național, a derapat, iar în rezultat a avut loc

deteriorarea autoturismului. Reclamantul specifică că pentru a transporta automobilul

accidentat au fost necesare servicii de evacuare a automobilului pentru care a achitat

suma de 2300 lei.

Relatează reclamantul că, la 15 decembrie 2014, Centru Expertize Independente

a Republicii Moldova a întocmit actul de examinare și de constatare a defectelor

mijlocului de transport, la care a participat și Igor Ropeșco.

Astfel reclamantul indică că Igor Ropeșco a semnat actul de examinare și

constatare a mijlocului de transport, fără a înainta careva obiecții.

Potrivit raportului de constatare tehnico - științific nr. 005 din 14 ianuarie 2015,

s-a constatat că valoarea prejudiciului material cauzat autoturismului de model

„Mercedes CDI 311”, deteriorat în urma accidentului rutier, conform actului de

examinare și constatare a defectelor, constituie suma de 21 798 lei.

Specifică reclamantul că, la 15 ianuarie 2015, Societatea Comercială „Sanex-

Comerț” Societate cu Răspundere Limitată a expediat în adresa pârâtului o cerere,

prin care a solicitat prezența acestuia la sediul societății pentru a lua cunoștință cu

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 005 din 14 ianuarie 2015 și achitarea

prejudiciului material cauzat. Astfel, Igor Ropeșco la 21 ianuarie 2015 a luat

cunoștință cu raportul de constatare tehnico-științific.

Indică reclamantul că automobilul de model „Mercedes CDI 310” cu numărul

de înmatriculare XXXXX, se afla în arenda societății în baza contractului de arendă

a autovehiculului nr. 17/13 din 1 septembrie 2013, încheiat între Societatea

Comercială „Status Prim” Societate cu Răspundere Limitată în calitate de locator și

Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată în calitate

de locatar.

Respectiv, reclamantul menționează că cheltuielile de reparație a automobilului

au fost suportate de către Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu

Răspundere Limitată în conformitate cu obligațiile contractuale și legislația în

vigoare.

Relatează reclamantul că la data producerii accidentului rutier, la volanul

automobilului de model „Mercedes CDI 311” cu numărul de înmatriculare XXXXX,

se afla Igor Ropeșco, în baza foii de parcurs pentru luna decembrie 2014.

2

Prin urmare, în aceste condiții consideră reclamantul că au fost întrunite toate

condițiile răspunderii civile delictuale, iar pârâtul poartă răspundere deplină pentru

fapta comisă, urmând astfel să achite prejudiciul material cauzat.

Solicită Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere

Limitată încasarea din contul lui Igor Ropeșco în beneficiul său a prejudiciului

material în mărime de 21 798 lei, a cheltuielilor de evacuarea a automobilului de la

locul accidentului în mărime de 2300 lei și a cheltuielilor de judecată legate de

achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii în mărime de 722,94 lei.

La 18 aprilie 2016 și la 11 iulie 2016, Societatea Comercială „Sanex-Comerț”

Societate cu Răspundere Limitată a depus cereri de majorare a pretențiilor din acțiune,

prin care a solicitat suplimentar încasarea din contul lui Igor Ropeșco în beneficiul

său a dobânzii de întârziere pentru perioada 24 ianuarie 2015 - 11 iulie 2016 în mărime

totală de 8883,79 lei (f.d. 95, 131, vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie 2016, acțiunea înaintată de

Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată s-a admis

integral. S-a încasat din contul lui Igor Ropeșco în beneficiul Societății Comerciale

„Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată prejudiciul material în sumă de 24

098 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 8883,79 lei și cheltuielile de judecată în

sumă de 990,94 lei (f.d. 148-150, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017, s-a admis apelul

declarat de către Igor Ropeșco, s-a casat hotărârea Judecătoriei Criuleni din 19 iulie

2016 și s-a emis o nouă hotărîre cu privire la respingerea acțiunii depusă de Societatea

Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată (f.d. 203-214, vol. I).

La 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei emise (f.d. 215, vol. I).

La 9 ianuarie 2018, Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu

Răspundere Limitată a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

20 septembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere

Limitată, în motivarea recursului a indicat că instanța de apel la adoptarea deciziei

contestate, a aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile

raportului juridic litigios.

Recurentul menționează că la examinarea cauzei în prima instanță a indicat că

autovehiculul a fost dotat cu cauciucuri de iarnă și dispunea de certificat de revizie

tehnică, în coraport cu simplele declarații verbale ale lui Igor Ropeșco.

Consideră că instanța de apel eronat a considerat că Igor Ropeșco poate fi

exonerat de răspundere materială doar în baza declarației acestuia.

Relatează recurentul că Igor Ropeșco este vinovat de cauzarea prejudiciului,

întrucît este persoana cu care Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu

3

Răspundere Limitată a încheiat contract de răspundere materială individuală deplină,

iar la momentul producerii accidentului rutier fiind la volanul autoturismului nu a

chemat la fața locului organele de poliție.

La 24 ianuarie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs lui Igor Ropeșco,

informându-l că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Pînă la examinarea cauzei, Igor Ropeșco nu a depus referință la cererea de recurs

prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face

o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră în termen recursul

declarat de Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată

la 9 ianuarie 2018, din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a instanței

de apel din 20 septembrie 2017 a fost expediată în adresa părților la 22 decembrie

2017 (f. d. 215 vol. I), iar conform recursului, recurentul a menționat că luat cunoștință

cu deciziei instanței de apel la 13 noiembrie 2017, însă la materialele cauzei nu există

dovada recepționării efective a acesteia de către recurent. În lipsa unor înscrisuri

pertinente, instanța de recurs nu a putut stabili cu precizie momentul, când a fost

comunicată hotărârea motivată a instanței de apel.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces liber la justiție, instanța de judecată consideră depus în termen

recursul declarat de Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere

Limitată.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a examinat

fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea

acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate

4

și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurenții și intimata au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă

la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea

publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v.

Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag.

66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt,

sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau

de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar,

în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată

este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării deciziei Curții de Apel

Chișinău din 20 septembrie 2017 și trimiterea pricinii spre rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecători, pentru motivele ce succed

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs notează că raportul juridic dedus judecății vizează cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva lui Igor Ropeșco cu privire la încasarea prejudiciului

material în sumă de 24 098 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 8883,79 lei și a

cheltuielilor de judecată.

La 16 iulie 2016, Judecătoria Criuleni, fiind investită cu judecarea prezentei

pricini, a admis acțiunea integral (f. d. 140, vol. I).

Împotriva celor stabilite de instanța de fond, Igor Ropeșco a depus cerere de apel,

iar, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017, s-a admis apelul

depus, s-a casat hotărârea Judecătoriei Criuleni și s-a emis o nouă hotărîre cu privire

la respingerea acțiunii (f. d. 203-214, vol. I).

La adoptarea soluției, instanța de apel a constatat că, la 20 noiembrie 2014, data

încheierii contractului de răspundere materială individuală deplină, funcția de șofer

nu se regăsea în anexa nr. 1 a Nomenclatorului funcțiilor deținute și lucrărilor

executate de către salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu

privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrității valorilor

5

transmise aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.449 din 29

aprilie 2004. Totodată Curtea de apel Chișinău a conchis că prevederile art. 337, 338

Codul Muncii, nu sunt aplicabile speței deduse judecății, întrucît nu există o hotărîre

judecătorească irevocabilă, prin care s-ar fi stabilit cu certitudine că Igor Ropeșco

este vinovat în cauzarea prejudiciului prin deteriorarea autovehiculului de model

„Mercedes CDI 311”. Totodată instanța de apel a stabilit că la materialele cauzei nu

există un proces-verbal al organului de poliție rutieră de constatare a încălcării de

către Igor Ropeșco, la 4 decembrie 2014 a Regulamentului circulației rutiere.

Instanța de recurs constată că deși la soluționarea cauzei au fost stabilite pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, concluziile

instanțelor de judecată, sunt incorecte, fiind rezultate din aplicarea greșită și

interpretarea eronată de către instanța de apel a normelor de drept material, precum și

aprecierea incorectă a probelor prezentate.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că, la 17 noiembrie 2014 între Societatea

Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată în calitate de

angajator și Igor Ropeșco în calitate de salariat a fost încheiat contractul individual

de muncă nr. 111, conform căruia ultimul a fost angajat în funcția de șofer-expeditor

pe un termen nelimitat (f.d. 126, vol. I).

Prin ordinul Societății Comerciale „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere

Limitată nr. 111/14 din 17 noiembrie 2014, Igor Ropeșco a fost angajat în funcția de

șofer -expeditor conform contractului individual de muncă (f.d. 127 vol. I).

Totodată, din materialele dosarului rezultă că, la 20 noiembrie 2014, Societatea

Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată și Igor Ropeșco au

încheiat și semnat un contract de răspundere materială individuală deplină, conform

căruia salariatul Igor Ropeșco și-a asumat răspunderea materială integrală pentru

pagubele produse administrației (f.d. 50 vol. I).

Actele cauzei atestă că, la 4 decembrie 2014, Igor Ropeșco afîndu-se la volanul

automobilului de model „Mercedes 311 CDI”, cu numărul de înmatriculare IL BI 248,

a derapat, iar în rezultat automobilul a fost deteriorat.

Conform explicațiilor date directorului Societății Comerciale „Sanex-Comerț”

Societate cu Răspundere Limitată, Igor Ropeșco a relatat că la 4 decembrie 2014,

afîndu-se la volanul automobilului de model „Mercedes 311 CDI”, cu numărul de

înmatriculare IL BI 248 la ieșirea din satul Burlacu, automobilul a derapat și s-a

răsturnat (f.d. 128).

Astfel la 15 decembrie 2014, Centru Expertize Independente a întocmit actul

de examinare și constatare a defectelor automobilului de model „Mercedes 311 CDI”,

cu numărul de înmatriculare IL BI 248 la care a participat directorul Societății

Comerciale „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată, contabilul și juristul

societății, precum și conducătorul autor Igor Ropeșco (f.d. 21-22, vol. I).

6

Conform expertizei tehnico-științifice nr. 005 din 14 ianuarie 2015 întocmită

de către Centru Expertize Independente „CEXIM” s-a stabilit că prejudiciul material

cauzat automobilului de model „Mercedes 311 CDI”, cu numărul de înmatriculare

IL BI 248 constituie 21 798 lei (16-20, vol. I).

În conformitate cu art. 327 alin. (1) și (2) din Codul muncii, partea contractului

individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu

exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu material și/sau moral celeilalte

părți repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod și altor acte

normative. Contractul individual și/sau cel colectiv de muncă pot specifica

răspunderea materială a părților. În acest caz, răspunderea materială a angajatorului

față de salariat nu poate fi mai mică, iar a salariatului față de angajator – mai mare

decît cea prevăzută de prezentul cod și de alte acte normative.

În susținerea poziției, Colegiul menționează și prevederile art. 337 alin. (2)

Codul muncii, conform cărora, salariatul poate fi tras la răspundere materială deplină

pentru prejudiciul material cauzat doar în cazurile prevăzute la art. 338.

Conform art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii, salariatul poartă răspundere

materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului

în cazurile când între salariat și angajator a fost încheiat un contract de răspundere

materială deplină pentru neasigurarea integrității bunurilor și altor valori care i-au fost

transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art. 339).

Iar potrivit art. 339 alin. (1) și (2) Codul muncii, contractul scris cu privire la

răspunderea materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins

vârsta de 18 ani și care deține o funcție sau execută lucrări legate nemijlocit de

păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul

muncii a valorilor ce i-au fost transmise.

Nomenclatorul funcțiilor și lucrărilor menționate la alin. (1), precum și

contractul-tip cu privire la răspunderea materială individuală deplină, se aprobă de

Guvern.

Din prevederile enunțate rezultă că, în baza contractului cu privire la

răspunderea materială individuală deplină, salariatul poartă răspundere materială

deplină pentru neasigurarea păstrării (deteriorarea) bunurilor ce i-au fost transmise.

La acest capitol, instanța de recurs reține că enumerarea funcțiilor cu care se

poate încheia contract privind răspunderea materială deplină, condițiile de aplicare a

acestuia, precum și contractul-tip al răspunderii materiale sunt stabilite de lege.

În cazul dedus judecății, s-a constatat cu certitudine că, la 17 noiembrie 2014,

momentul angajării lui Igor Ropeșco în funcția de șofer-expeditor, între angajatorul

Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată și

salariatul Igor Ropeșco a fost încheiat contractul de răspundere materială individuală

deplină, conform căruia salariatul și-a asumat răspunderea materială integrală pentru

pagubele produse societății.

7

Colegiul notează că, angajatorul Societatea Comercială „Sanex-Comerț”

Societate cu Răspundere Limitată a încheiat contractul de răspundere materială

individuală deplină cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, contractul

menționat fiind unul nul de drept (art. 217 alin. (1), art. 220 alin. (1) Cod civil),

neproducînd efecte juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, menționează că, prin hotărârea Guvernului nr. 449

din 29 aprilie 2004, a fost aprobat Nomenclatorul funcțiilor deținute și lucrărilor

executate de către salariați cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire

la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrității valorilor transmise.

Astfel conform anexei nr. 1 al Nomenclatorului nominalizat pot fi încheiate

contracte de răspundere materială deplină cu anumite categorii de funcții și cu

categorii de lucrări executate, iar funcția de șofer a fost reglementată ca rezultat a

modificărilor aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 826 din 4 iulie 2016.

Prin urmare, la 20 noiembrie 2014, data încheierii contractului de răspundere

materială individuală deplină, precum și la 7 mai 2015, data depunerii acțiunii, funcția

de șofer nu se regăsea în anexa nr. 1 a Nomenclatorului nominalizat.

În legătură cu acest aspect, instanța de recurs reține că, temeiurile răspunderii

materiale depline sunt exhaustive și nu pot fi extinse prin analogie.

Or, răspunderea materială deplină a salariatului survine numai în cazurile

expres prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, instanța de recurs conchide că semnarea unui contract de

răspundere materială deplină cu conducătorul mijlocului de transport auto, contravine

art. 339 al Codului muncii și Hotărârii Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004,

respectiv, nu poate fi reținut în speță drept probă în susținerea poziției Societății

Comerciale „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată, întrucât nu reprezintă

un temei justificat și legal.

În același timp, Colegiul menționează că în speță urmează a fi aplicate

prevederile art. 336 Codul muncii, potrivit cărora, pentru prejudiciul cauzat

angajatorului, salariatul poartă răspundere materială în limitele salariului mediu lunar,

dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Conform contractului individual de muncă nr. 111 din 17 noiembrie 2014 și

ordinului de angajare nr. 111/14 din 17 noiembrie 2014, Igor Ropeșco a fost angajat

în funcția de șofer expeditor cu salariul lunar conform sistemului netarifar de

salarizare (f.d. 126-127, vol. I).

La acest capitol este de menționat că din contractul individual de muncă,

precum și din ordinul de angajare nu rezultă suma salariului intimatului.

În atare situație, instanța de apel urmează să solicite și să supună examinării

certificatul privind salariul lunar a lui Igor Ropeșco.

8

Prin urmare, instanța de recurs constată că neaplicarea de către instanța de apel

a prevederilor art. 336 Codul munci constituie o eroare judiciară care nu poate fi

corectate de instanța de recurs, atât timp cât Societatea Comercială „Sanex-Comerț”

Societate cu Răspundere Limitată urmează să prezinte un certificat care ar confirma

salariul lunar a lui Igor Ropeșco. Or articolul 442 prevede că în ordine de recurs nu

pot fi administrate probe noi, ceea ce consolidează poziția sus menționată.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate cu Răspundere Limitată, de a casa

decizia instanței de apel și de a restitui pricina spre rejudecare în aceiași instanță, în

alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii este necesar de ținut cont de cele expuse și în dependență

de cele obținute de emis o hotărâre legală, respectând dreptul părților la un proces

echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea Comercială „Sanex-Comerț” Societate

cu Răspundere Limitată.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Sanex-

Comerț” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Igor Ropeșco cu privire la

repararea prejudiciului material, încasarea dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Ion Druță

9