2ra-479/18 — constatarea faptului incalcarii dreptului la executarea in termen a hotaririi judecatorescti

Dosarul nr. 2ra-479/18 Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (jud. O. Cernei) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, V. Clima, E. Fistican) ÎNCHEIERE 21 martie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Iurie Bejenaru Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Artur Panfili împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorii judecătorești Dmitrii Novicov, Rodica Coadă cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciul moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 28 iulie 2016 Artur Panfili, prin intermediul avocatului Andrian Moroi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova solicitând repararea prejudiciului moral în valoare de 6000 de lei în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la data de 27 decembrie 2013 a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău cu privire la încasarea lunar de la Rodica Bulaș în beneficiul lui Artur Panfili a pensiei de întreținere pentru copii minori în mărime de ½ din salariu și alte venituri, începând cu 13 august 2013 și până la majoratul copiilor minori xxxxx, xxxxx, xxxxx. A menționat că la data de 27 ianuarie 2014 hotărârea a devenit irevocabilă, iar Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău a emis titlu executoriu nr. 2-19429/13. Până în prezent Rodica Bulaș a achitat doar o parte din suma datorată conform titlului executoriu.

Documentul executoriu a fost primit spre executare de către executorul judecătoresc Dumitru Braniște prin încheierea cu privire la intentarea procedurii de executare din 26 februarie 2014. Ulterior, conform ordinului Ministerului Justiției nr.227 din 12 martie 2016, titlul executoriu a fost preluat de către executorul judecătoresc Dmitrii Novicov prin actul de transmitere din 14 aprilie 2016. Prin încheierea nr. 192 p/a-362-r/16 din 06 iunie 2016 a fost dispusă strămutarea 1 documentului executoriu către executorul judecătoresc Diana Niculița. A precizat că din certificatele eliberate de SRL „Cvin” rezultă că Rodica Bulaș a avut pentru anul 2014 salariul total în mărime de 18480,17 lei, salariul lunar brut fiind de 1499 de lei, iar pentru anul 2015 salariul total a constituit suma de 5609,21 de lei.

La data de 01 septembrie 2015 executorul judecătoresc Diana Niculița a expediat Rodicăi Bulaș o scrisoare privind prezentarea datelor salariale. A indicat că prin încheierea din 28 septembrie 2015 a executorului judecătoresc s-a stabilit o restanță la plata pensiei alimentare la data de 01 septembrie 2015 în mărime de 7686, 64 de lei, ce urma a fi încasată de la Rodica Bulaș pentru înreținerea copiilor minori. Din septembrie 2015 până în luna iunie 2016 s-a mai format o restanță pentru 10 luni. Astfel, conform încheierii din 06 iunie 2016 a executorului judecătoresc a fost stabilit cuantumul restanței la plata pensiei de întreținere la data de 01 iunie 2016 în sumă de 12337, 16 lei.

A remarcat că Rodica Bulaș activează la SRL „Cvin”, dispune de salariu, însă nu-și onorează obligațiile de părinte prin neexecutarea hotărârii și a documentului executoriu din momentul intentării procedurii de executare și anume 26 februarie 2014. A susținut că acțiunile executorilor judecătorești sunt contrare prevederilor legale, deoarece Rodica Bulaș nu a fost sancționată în nici un mod, iar hotărârea nu este executată, prin ce se încalcă cerința privind „termenul rezonabil” prevăzută de art. 6 § 1 CEDO, la executarea hotărârii judecătorești. Prin încheierea din 04 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-au atras în proces în calitate de intervenienți accesorii executorii judecătorești Dmitrii Novicov și Rodica Coadă.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Artur Panfili și s-a constatat încălcarea dreptului lui Artur Panfili la executarea în termen rezonabil a hotărârii irevocabile a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 27 decembrie 2013, la cererea de chemare în judecată depusă de Artur Panfili împotriva Rodicăi Bulaș cu privire la încasarea pensiei alimentare și stabilirea domiciliului copiilor minori; s-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Artur Panfili suma de 3000 de lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil, suma de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 8,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 6508,15 lei; în rest pretențiile lui Artur Panfili privind repararea prejudiciului moral au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. La 27 septembrie 2017 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar poziția părților la proces și probele anexate la materialele dosarului. Menționează că instanța de apel la adoptarea soluției judecătorești a apreciat 2 doar parțial raportul motivat, în condițiile în care, din conținutul acestuia se desprinde că neexecutarea hotărârii judecătorești nu poate fi imputată exclusiv organelor statului implicate în procedura de executare.

Or, prin prisma datelor cuprinse în raport, este evident că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile posibile care puteau fi în mod rațional întreprinse pentru executarea documentului executoriu vizat. Opinează că această categorie de acțiuni necesită elucidarea tuturor circumstanțelor cauzei, constatarea dacă există cu adevărat o încălcare a prevederilor legale și stabilirea prin probe dacă a existat în mod veridic un prejudiciu. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 iunie 2017, iar Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la 27 septembrie 2017. Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la proces la 04 august 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.192) și a fost recepționată la 18 august 2017, conform ștampilei de intrare a recurentului (f.d.201). Astfel, recursul se consideră a fi declarat în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurent cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are 3 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Iurie Bejenaru Mariana Pitic 4