2ra-261/18 — declararea nulitatii testamentului

2ra-261/18 — declararea nulitatii testamentului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: V. Holban dosarul nr. 2ra-261/18

instanța de apel: A. Minciună, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Andrei Gheorghița,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Gheorghița

împotriva Verei Gheorghița, intervenient accesoriu notarul privat Maria Hrolovici

cu privire la repunerea în termen și declararea nulității testamentului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017, prin care

a fost admis apelul declarat de către Vera Gheorghița, a fost casată hotărârea

Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 06 decembrie 2016 și a fost emisă o

nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 17 decembrie 2014 Andrei Gheorghița a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Verei Gheorghița, intervenient accesoriu notarul privat Maria

Hrolovici cu privire la repunerea în termen și declararea nulității testamentului.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 13 octombrie 2010, a decedat

bunica lor, Vera Emelianova, născută la 28 octombrie 1919, iar masa succesorală

rămasă după decesul acesteia este compusă din apartamentul nr. XXXXXX,

compus dintr-o odaie, situat în XXXXXX.

Menționează că la data de 25 februarie 2008 bunica lor, Vera Emelianova a

testat toată averea sa pârâtei, testamentul fiind întocmit și autentificat de către

notarul Maria Hrolovici.

Invocă că testamentul enunțat urmează a fi declarat nul, deoarece la

momentul întocmirii acestuia, Vera Emelianova avea o vârstă înaintată de 89 de

ani, iar starea de sănătate nu îi permitea să înțeleagă importanța acțiunilor sale, mai

mult ca atât, ea nu a avut posibilitate de sine stătător să semneze și să citească

conținutul testamentului.

Susține că bunica lor în ultimii ani, în legătura cu vârsta înaintată avea

vederea slabă (practic nu vedea nimic) și nu putea singură semna careva acte.

În acest sens, mai invocă că prin raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr. 337, întocmit de Centrul de Medicină Legală al Ministerului Sănătății

la data de 26 iulie 2012 s-a constatat că, Vera Emelianova suferea de maladie

1

oculară sub formă de glaucom și cataractă la ambii ochi, depistată primar la

examenul oftalmologic din 27 iunie 1986. Pe parcursul anilor, necătând la

tratamentul aplicat, acuitatea vizuală la ambii ochi a scăzut treptat și la 05 mai

1994 s-a constatat orbie totală la ochiul drept, iar la examenul oftolmogic din 13

februarie 2010 s-a determinat o scădere considerabilă a vederii la ochiul stâng (OS

= 0,02). Cu astfel de acuitate vizuală, Vera Emelianova nu avea posibilitatea de a

citi și scri de sine stătător în momentul întocmirii testamentului la 24 august 2010

folosind ochelari, dar putea se efectueze aceste acțiuni cu un dispozitiv optic

special (lupă de capacitate optică mare, stereomicroscop).

În aceste împrejurări, consideră că la întocmirea testamentului de către notar

au fost ignorate prevederile art. 1460 și 1461 din Codul Civil, care în mod expres

prevăd participarea martorilor la întocmirea testamentului.

Solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, deoarece la

data de 24 octombrie 2014 a făcut cunoștință cu decizia Curții Supreme de Justiție

din 22 octombrie 2014 emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a

Verei Gheorghiță împotriva sa cu privire la declararea nulității testamentului nr.

10137 din 24 august 2010 și declararea nulității testamentului nr. 141 din 25

februarie 2008 întocmit de către Emelianova Vera pe numele Verei Gheorghița.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul și-a completat cerințele,

solicitând, declararea nulității testamentului nr. 141 din 25 februarie 2008 întocmit

de către Vera Emelianova pe numele Verei Gheorghița, obligarea OCT Chișinău

de a radia înscrisurile efectuate în Registrul bunurilor imobile în privința

apartamentului nr. XXXXXX în baza certificatului de moștenitor testamentar și

încasarea din contul pârâtei a taxei de stat în mărime de 3000 lei, a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 6 000 lei și a cheltuielilor suportate pentru

efectuarea expertizei în mărime de 1 317 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 06 decembrie 2016

a fost admisă parțial acțiunea, a fost declarat nul testamentul nr. 141 din 25

februarie 2008 întocmit de de către Vera Emelianova pe numele Verei Gheorghița

și au fost încasate de la Vera Gheorghița în beneficiul lui Andrei Gheorghița taxa

de stat în sumă de 3 150 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6 000 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă.

Respingând cererea cu privire la repunerea în termen prima instanță și-a

argumentat concluzia prin faptul că, cererea de chemare în judecată a fost depusă

în termenul general de prescripție, deoarece testamentul din 25 februarie 2008 a

fost revocat prin testamentul din 24 august 2010 întocmit de către Vera

Emelianova pe numele Verei Gheorghiță și al lui Andrei Gheorghiță, care a fost

anulat prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 17

aprilie 2013. Astfel, din momentul anulării testamentului din 24 august 2010 și-a

recăpătat forța juridică testamentul din 25 februarie 2008, iar din data de 17 aprilie

2013 a început să curgă termenul general de prescripție de trei ani pentru

contestarea acestuia.

Prima instanță declarând nul testamentul nr. 141 din 25 februarie 2008 și-a

argumentat concluzia prin faptul că, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 307 din 17 iulie 2015 și depozițiilor martorilor, Vera Emilianova la momentul

2

semnării testamentului – 28 februarie 2008 nu avea posibilitatea de a scri și citi de

sine stătător, fapt ce îi limita în mod direct capacitatea de a conștientiza și dirija

acțiunile sale. Mai mult ca atât, la întocmirea testamentului nu au fost respectate

prevederile art. 1461 din Codul civil, or, testatorul avea deficiențe fizice vizibile

privind gradul scăzut de vedere și contrar acestui fapt nu au fost prezenți doi

martori obligatorii prevăzuți de lege, dar a fost citit de către notar reieșind din

mențiunile efectuate în testament.

Respingând cerința cu privire la obligarea OCT Chișinău de a radia

înscrisurile efectuate în Registrul bunurilor imobile în privința apartamentului

litigios, prima instanță a reiterat că, OCT Chișinău nu este parte pe dosar, însă

conform prevederilor art. 16 CPC, hotărârea judecătorească este obligatorie spre

executare inclusiv și pentru OCT Chișinău din momentul devenirii definitive.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017 a fost admis

apelul declarat de către Vera Gheorghiță, a fost casată integral hotărârea primei

instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cererea de

repunere în termen și a fost respinsă acțiunea ca tardivă.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că în speță, termenul

de prescripție pentru apărarea dreptului încălcat pe calea intentării unei acțiuni în

instanța de judecată pentru Andrei Gheorghița a început să curgă din momentul

deschiderii succesiunii – 14 octombrie 2010 și a expirat la data de 14 octombrie

2011, făcând trimitere la prevederile art. 1474 alin. (1) din Codul civil.

Totodată, instanța de apel a reiterat că Andrei Gheorghița nu a invocat nici

un motiv întemeiat și nu a prezentat probe veridice ce ar dovedi temeinicia omiterii

termenului de depunere a cererii de chemare în judecată, făcând trimitere la

prevederile art. 116 CPC.

Or, faptul că intimatul a depus prezenta cerere de chemare în judecată la data

de 17 decembrie 2014, după ce hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

17 aprilie 2013, prin care a fost anulat testamentul din 24 august 2010 a devenit

irevocabilă, nu constituie temei de repunere în termen a acțiunii, nefiind legate de

personalitatea intimatului.

La data de 26 decembrie 2017 Andrei Gheorghița a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței

de apel, deoarece au fost încălcate normele de drept material și, anume, nu a fost

aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea și

nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, reiterând motivele de fapt și de drept pe care le-a invocat pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare.

Suplimentar menționează că hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 17 aprilie 2013, prin care a fost declarat nul testamentul nr. 10137 din 24

august 2010 întocmit de către Vera Emelianova pe numele Verei Gheorghiță și al

lui Andrei Gheorghiță a devenit irevocabilă la data de 22 octombrie 2014, moment

din care a început să curgă termenul pentru realizarea dreptului de a înainta acțiune

cu privire la declararea nulității testamentului din 25 februarie 2008.

3

Invocă că la data de 03 noiembrie 2014 a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Verei Gheorghița, intervenient accesoriu notarul privat Maria

Hrolovici cu privire la declararea nulității testamentului, care la data de 28

noiembrie 2014 a fost restituită din motiv că, nu au fost înlăturate în termen

neajunsurile stabilite prin încheierea de a nu da curs din 05 noiembrie 2014, iar la

data de 17 decembrie 2014, înlăturând neajunsurile, a depus din nou cererea de

chemare în judecată.

Astfel, consideră că întemeiat a omis termenul de depunere a cererii de

chemare în judecată, mai mult ca atât, rezultatul examinării cauzei înaintate la

cererea de chemare în judecată a Verei Gheorghiță împotriva sa cu privire la

declararea nulității testamentului nr. 10137 din 24 august 2010 era în strictă

tangență cu prezenta cauză, deoarece are același obiect și aceleași părți.

Susține că testamentul din 25 februarie 2008 nu a fost obiectul examinării în

litigiul precedent, este un alt act juridic din legalitatea căruia rezultă dreptul de

proprietate.

Atenționează că din momentul devenirii irevocabile a hotărârii judecătorești,

prin care i-a fost viciat dreptul său asupra bunului succesoral și când această

hotârâre i-a fost adusă la cunoștință – 27 octombrie 2014 și până la depunerea

cererii de chemare în judecată au trecut doar 5 zile lucrătoare.

Prin referința depusă la data de 26 februarie 2018 Vera Gheorghița a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

4

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Andrei Gheorghița, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Andrei Gheorghița, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Andrei Gheorghița, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

5

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Andrei Gheorghița, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6