3ra-269/18 — contestarea actului administrativ

Instanța de fond: judecătoria Chișinău (sediul Central) (jud. N. Șova) dosarul nr. 3ra-269/18

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Firma de Producție și

Comerț “Drancor” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Firma de

Producție și Comerț “Drancor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, prin care

a fost admis apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău, casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 13 iunie 2017 și pronunțată o nouă

hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 27 decembrie 2016 Firma de Producție și Comerț “Drancor” Societate

cu Răspundere Limitată (FPC “Drancor” SRL), a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 03 octombrie 2016, a

importat din Ucraina materie primă semifabricat proteic de grăsime, semisolid cu

conținutul de grăsime vegetală totală de 50 % în substanța uscată, cu 100% de

înlocuire a grăsimii din lapte, fapt ce se confirmă prin declarația vamală

nr.3029I64272 din 03 octombrie 2016.

Mai indică că, materia primă dată a fost importată de reclamant în scopul

prelucrării și obținerii produsului proteic de grăsime “Ruschii Clasiceschii” cu

1

conținutul de grăsime vegetală totală de 50 % în substanță uscată, destinat

exportului ulterior în Federația Rusă.

Susține că, pentru exportul acestui produs în conformitate cu condițiile de

livrare a mărfurilor, pentru țările CSI, Biroul Vamal eliberează certificatul de

origine CT 1, astfel, potrivit art. 11 lit. r) din Codul Vamal al RM organul vamal

gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern,

inclusiv certifică originea mărfurilor și eliberează contra plată certificate de

origine la exportul mărfurilor, iar în corespundere cu art.23 alin.(4) al Legii cu

privire la tariful vamal la certificarea originii mărfii exportate, organul vamal este

în drept să solicite de la agentul economic documentele necesare, inclusiv privind

expertiza, care justifică și demonstrează originea mărfii și să efectueze, după caz,

expertiza originii mărfii.

Reclamantul mai menționează că, în scopul obținerii certificatului de

origine de forma CT 1 la produsul nominalizat, la data de 20 septembrie 2016, a

depus la Biroul Vamal Chișinău o cerere privind determinarea țării de origine a

produsului finit din Republica Moldova, ca pe viitor acesta să poată fi exportat în

străinătate.

Afirmă că, la 10 octombrie 2016, prin răspunsul nr.5970, Biroul Vamal

Chișinău a informat FPC “Drancor” SRL despre faptul că, în scopul obținerii

acestui certificat de origine CT 1, este necesar de a fi prezentate suplimentar încă

careva acte ce ar confirma toate etapele procesului tehnologic de producție,

precum și necesitatea prelevării mostrelor pentru testarea în laboratorul Serviciului

Vamal.

FPC “Drancor” SRL indică că toate actele solicitate de către Biroul Vamal

Chișinău au fost prezentate secției originea mărfurilor a Biroului Vamal Chișinău.

Mai indică reclamantul că la 02 noiembrie 2016, la solicitarea Biroului

Vamal Chișinău a mai importat suplimentar 100 kg de materie primă semifabricat

proteic de grăsime, semisolid cu conținutul de grăsime vegetală totală de 50% în

substanța uscată, cu 100% de înlocuire a grăsimii din lapte, fapt ce se confirmă

prin declarația vamală nr.3029I72781, anume în scopul prelevării mostrelor de

către organul vamal. Astfel, la aceeași dată de către Biroul Vamal Chișinău au fost

prelevate mostre întru identificarea poziției tarifare a acestui produs, fapt

confirmat prin procesul verbal nr.9029I72781 din 02 noiembrie 2016.

Mai mult ca atât reiterează că, la procesul de prelucrare a materiei prime a

acestui produs a asistat și o comisie mixtă compusă din reprezentanții Biroului

Vamal Chișinău, ca concluzie, de către FPC „Drancor” SRL au fost îndeplinite

toate cerințele solicitate și invocate de către Biroul Vamal Chișinău fără careva

abateri.

Punctează că, drept probă veridică și incontestabilă a fost prezentat Biroului

Vamal Chișinău și raportul de expertiză nr.0387956 din 04 octombrie 2016

efectuat de către Camera de Comerț și Industrie a RM, care cu certitudine a

confirmat faptul prelucrării suficiente a materiei prime nominalizate în context.

În speță, reclamantul FPC „Drancor” SRL consideră că Biroul Vamal

Chișinău nu are temeiuri legale de a refuza eliberarea certificatului de origine CT

2

1 pentru produsul enunțat, or produsul obținut de FPC „Drancor” SRL se

încadrează în criteriile de origine prevăzute de Regulile de determinare a țării de

origine a mărfurilor, aprobate prin decizia Consiliului Șefilor de Guvern din CSI

din 20 noiembrie 2011.

Menționează FPC „Drancor” SRL că în scopul soluționării extrajudiciare a

prezentului litigiu, la 17 noiembrie 2016 a depus la Serviciul Vamal al RM cererea

prealabilă nr. 24765 prin care a solicitat eliberarea certificatului de origine CT 1

pentru produsul Proteic de grăsime „Ruschii Clasiceschii” cu conținutul de

grăsime vegetală totală 50% în substanța uscată obținut prin prelucrarea

semifabricatului proteic de grăsime, semisolid cu conținutul de grăsime vegetală

totală 50% în substanța uscată, cu 100% de înlocuire a grăsimii din lapte în scopul

exportării acestui produs în Federația Rusă.

Astfel, prin răspunsul nr.6962 din 30 noiembrie 2016, recepționat, la 06

decembrie 2016, Biroul Vamal Chișinău a informat reclamantul despre refuzul

eliberării certificatului solicitat.

Consideră FPC „Drancor” SRL că acțiunile Biroului Vamal Chișinău sunt

ilegale.

Cere FPC „Drancor” SRL obligarea Biroului Vamal Chișinău de a elibera

certificatul de origine CT 1 pentru produsul proteic de grăsime „Ruschii

Clasiceschii” cu conținutul de grăsime vegetală totală 50% în substanță uscată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 13 iunie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de FPC „Drancor” SRL împotriva

Biroului Vamal Centru privind obligarea eliberării certificatului de origine CT 1

pentru produsul proteic de grăsime „Ruschii Clasiceschii” cu conținutul de

grăsime vegetală totală 50% în substanță uscată a fost admisă. (f.d. 38, 42-45).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate

în cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii iar reclamantul

a prezentat probe concludente și pertinente care să pună la bază admiterea cererii

de chemare în judecată .

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 iunie 2017, Biroul

Vamal Centru a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind nefondată.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărârii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, iar concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție

cu circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, a fost admis

apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 13 iunie 2017 și pronunțată o nouă hotărâre prin care cererea de

chemare în judecată înaintată de FPC „Drancor” SRL împotriva Biroului Vamal

Chișinău privind obligarea eliberării certificatului de origine CT 1 pentru produsul

proteic de grăsime “Ruschii Clasiceschii” cu conținutul de grăsime vegetală totală

50% în substanță uscată a fost respinsă ca neîntemeiată.

3

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă și justă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe

deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și

incorect a interpretat normele de drept material, în consecință adoptând o hotărâre

neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 18 ianuarie 2018, FPC

„Drancor” SRL, a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017 și menținerea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 13 iunie 2017.

Instanța de recurs constată că la 12 decembrie 2017 Curtea de Apel

Chișinău a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei motivate din

22 noiembrie 2017 (f.d. 131).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 18 ianuarie 2018 împotriva deciziei instanței de apel din 22 noiembrie

2017, în termen.

În motivarea recursului FPC „Drancor” SRL, a indicat că, consideră decizia

instanței de apel, neîntemeiată, ilegală, contrară circumstanțelor de fapt ale pricinii

și emisă în rezultatul examinării arbitrare a materialelor cauzei.

Susține că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și deoarece la

emiterea acesteia instanța de apel a considerat în mod eronat că raportul de

expertiză nr. 91 din 09 noiembrie 2016 efectuat de către laboratorul Serviciului

Vamal prevalează asupra Raportului de expertiză efectuat de către o instituție

independentă și anume Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova.

A mai indicat că astfel este inadmisibil de a considera ca probă pertinentă și

concludentă un raport de încercări efectuat însăși de către o parte în proces, în

detrimentul unui raport de expertiză a unei instituții terțe independente.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 09 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Biroul Vamal Centru nu și-a exercitat dreptul respectiv și nu a depus

referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

4

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, menționează că, FPC „Drancor” SRL în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare a recursului prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6 §

1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță

de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de FPC

„Drancor” SRL, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Firma de Producție și Comerț “Drancor” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

6