3ra-238/18 — cu privire la anularea ordinului de demisie, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-238/18

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

7 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Fiscal de Stat

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Voinițchi

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la anularea

ordinului de demisie, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 16 martie 2017, prin care acțiunea a fost

admisă parțial

constată:

La 30 ianuarie 2017, Ion Voinițchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la anularea

ordinului de demisie, repunerea în funcție, încasarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 11 august 2014, a fost angajat în funcția

de inspector principal al Secției administrare fiscală 2 a Direcției administrare

fiscală Buiucani.

Menționează că la 29 decembrie 2016, a depus o cerere de demisie, iar la

30 decembrie 2016 a depus cerere cu privire la retragerea cererii de demisie depusă

la 29 decembrie 2016.

Însă, prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

nr. 01-12/15-51-4289 din 30 decembrie 2016, a fost anunțat că deja a fost

1

demisionat în baza ordinului Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău

nr. 767-p din 29 decembrie 2016.

Consideră că eliberarea lui din funcția deținută, în pofida faptului că a depus

cerere de demisie, este ilegală.

Cu referire la prevederile art. 65 alin. (1) și (2), 76 din Legea nr. 158 din

4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și art. 85

alin. (4) Codul muncii, susține că temeiul de a fi încetat raportul de serviciu a

dispărut odată cu depunerea de către el a cererii de retragere a cererii de demisie,

care, de altfel, urma să producă efecte juridice după expirarea a 14 zile

calendaristice și nicidecum în ziua depunerii cererii de demisie.

Indică că contrar prevederilor legale, ordinul cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu prin demisie, a fost emis la aceeași dată cu cererea lui de

demisie, ceea ce confirmă că a fost concediat la data de 29 decembrie 2016, fără

respectarea curgerii termenului de 14 zile prevăzut de lege.

Relevă că pentru a soluționa litiul pe cale extrajudiciară, la data de

18 ianuarie 2017 a depus o cerere prealabilă către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău cu privire la anularea ordinului de demisie, ca fiind ilegal, însă

aceasta a rămas fără răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 167 CPC, 65, 76 din

Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, art. 85, 90, 330 Codul muncii.

Solicită admiterea acțiunii, anularea ordinului de demisie nr. 767-p din

29 decembrie 2016 emis de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău,

repunerea în funcția deținută până la demisie, încasarea din contul Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău în beneficiul lui a salariului pentru absența forțată

de la serviciu pentru perioada 29 decembrie 2016 și până la emiterea unei hotărâri

definitive și irevocabile, reieșind din salariu lunar de 3600 lei, a prejudiciului

moral în mărime de un salariu mediu, ce constituie suma de 3600 lei și a

cheltuielilor de judecată.

La 28 februarie 2017, Ion Voinițchi a depus o cerere suplimentară la cererea

de chemare în judecată, invocând că la 30 decembrie 2016 a beneficiat de dreptul

său prevăzut de art. 85 alin. (1) Codul muncii și a înregistrat în cancelaria

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cererea privind retragerea cererii

de demisie.

Cu referire la prevederile art. 85 alin. (5) Codul muncii, susține că nu a

încetat lucrul de fapt, s-a prezentat la serviciu și la data de 30 decembrie 2016,

unde s-a aflat până la orele 12:00, fapt ce poate fi confirmat de colegii săi, iar apoi,

ținând cont de faptul că s-a simțit rău, a fost nevoit să se adreseze la medic.

Susține că un argument ce confirmă faptul că Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău nu a emis ordinul de demisie la data de 29 decembrie 2016, este că

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău contrar prevederilor art. 85 alin. (3)

Codul muncii, nu a efectuat achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin

lui și nu a eliberat carnetul de muncă și alte documente legate de activitatea

acestuia în unitate.

2

Consideră că în susținerea argumentului dat servește și faptul că scrisoarea

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 01-12/15-51-4289 din

30 decembrie 2016, prin care i-a fost adus la cunoștință că a fost emis ordinul de

demisie și că cererea lui de retragere a cererii de demisie se restituie, nu a fost

expediată la data de 29 decembrie 2016 sau 30 decembrie 2016, dar mai târziu,

fapt ce se confirmă prin informația obținută pe pagina oficială a ÎS „Poșta

Moldovei”, mai mult ca atât salariul pentru luna decembrie a fost transferat la

cardul lui salarial abia la 11 ianuarie 2017.

La 16 martie 2017, Ion Voinițchi a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor din acțiune, solicitând anularea ordinului de demisie nr. 767-p din

29 decembrie 2016 emis de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău,

repunerea în funcția deținută anterior, încasarea din contul Inspectoratului Fiscal de

Stat pe mun. Chișinău a salariului mediu pentru absență forțată de la serviciu,

reieșind din salariu lunar în sumă de 4664,98 lei și încasarea sumei de 4664,98 lei

cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 16 martie 2017

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost anulat ordinul nr.767-p din 29 decembrie 2016, emis de șeful

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la încetarea raporturilor

de serviciu ale lui Ion Voinițchi, inspector principal al Secției administrare fiscală

2 a Direcției administrare fiscală Buiucani, începând cu 29 decembrie 2016, ca

ilegal.

A fost restabilit Ion Voinițchi în funcția publică de inspector principal al

Secției administrare fiscală 2 a Direcției administrare fiscală Buiucani a

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău.

A fost încasat de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău în

beneficiul lui Ion Voinițchi despăgubirea pentru prejudiciul material cauzat prin

privarea de dreptul de a munci, sub formă de salariu, începând cu

30 decembrie 2016 și până la 16 martie 2017, reieșind din salariul mediu lunar în

mărime 4664,98 lei.

A fost încasat de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău în

beneficiul lui Ion Voinițchi despăgubirea pentru prejudiciul moral cauzat în sumă

de un salariu mediu lunar, în mărime de 4664,98 lei.

În rest pretențiile lui Ion Voinițchi cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată pentru asistență juridică au fost respinse, ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani din 16 martie 2017.

La 5 ianuarie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.

3

Menționează că instanța de apel a aplicat și interpretat eronat normele de

drept material.

Indică că la data de 29 decembrie 2016, de către Ion Voinițchi a fost depusă

cererea de demisie prin care a solicitat încetarea raporturilor de serviciu de la data

de 29 decembrie 2016, astfel, cererea a fost acceptată în aceeași zi de către șeful

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și emis ordinul nr. 767-p din

29 decembrie 2016 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prin demisie.

Remarcă că ordinul dat a fost expediat lui Ion Voinițchi la data de

30 decembrie 2016 și care a fost recepționat la data de 17 ianuarie 2017, întrucât

Ion Voinițchi a refuzat, la solicitarea funcționarilor din cadrul subdiviziunilor

responsabile de resurse umane, să ia cunoștință cu acesta.

Notează că Ion Voinițchi și-a manifestat consimțământul clar de a înceta

raporturile de serviciu de la data de 29 decembrie 2016, printr-un acord comun,

conducându-se de prevederile art. 63 alin. (1) din Legea cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 și art. 85

alin. (31) Codul muncii și în acest sens, este de opinia recurentul, că ordinul

nr. 767-p din 29 decembrie 2016 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prin

demisie, este unul legal.

Consideră eronate declarațiile martorilor Seghei Saranciuc, Iurie Ghețu și

Cristina Coșanu precum că Ion Voinițchi a fost prezent la serviciu la data de

30 decembrie 2016, deoarece toți trei martori au menționat doar faptul, că

dimineața au servit câte o cafea cu Ion Voinițchi, ceea ce nu confirmă prezența lui

Ion Voinițchi la serviciu și exercitarea de către acesta a atribuțiilor de serviciu.

Subliniază că potrivit Informației privind evidența timpului de lucru și de

calculare a salariului pentru luna decembrie 2016, s-a stabilit absența lui Ion

Voinițchi de la serviciu la data de 30 decembrie 2016.

Notează că Tabelul de evidență a timpului de lucru și de calculare a

salariului pentru luna decembrie a anului 2016, aprobat prin ordinul Ministerul

Finanțelor nr. 216 din 28 decembrie 2015 este ținută în fiecare subdiviziune de

către conducătorul acesteia sau o persoană stabilită de conducător, fiind notată

zilnic prezența și absența subalternilor.

Evidențiază că potrivit Registrului de evidență a ordinelor cu privire la

componența personalului predate Direcției economică și achiziții publice, ordinul

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 767-p a fost înregistrat la data

de 29 decembrie 2016, iar prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău nr. 01-12/15-51-4289 din 30 decembrie 2016, ordinul nr. 767-p din

29 decembrie 2016, a fost remis în adresa lui Ion Voinițchi.

Explică că mapa cu ordinul semnat s-a întors de la conducerea

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău la data de 29 decembrie 2016, ora

16:30 și nu s-a reușit expedierea ordinului în aceeași zi, deoarece recepționarea

corespondenței se efectuează de către reprezentantul poștei în fiecare zi lucrătoare

în intervalul de timp 13:00-16:00.

Astfel, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a predat scrisoarea

nr. 01-12/15-51-4289 din 30 decembrie 2016, reprezentantului poștei, la data

4

30 decembrie 2016, fapt confirmat prin actul de predare-primire a trimiterilor

poștale pentru francare nr. 247 din 30 decembrie 2016.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 5 ianuarie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

9 noiembrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Fiscal

de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

5

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6