2ra-315/18 — evacuarea forțată din imobil, cererea reconvențională cu privire la recunoașterea dreptului deproprietate în devălmășie asupra bunurlui imobil

prima instanță: M. Moraru dosarul nr. 2ra-315/18

(Judecătoria Ungheni)

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeaza, A. Garbuz

(Curtea de Apel Bălți)

ÎNCHEIERE

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Andrei

Onofrei, în interesele lui Evghenii Savciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Raisei Savciuc împotriva lui

Evghenii Savciuc cu privire la evacuarea din bunul imobil fără acordarea altui spațiu

locativ și la cererea reconvențională depusă de Evghenii Savciuc împotriva Raisei

Savciuc cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie asupra

bunului imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 septembrie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Raisa Savciuc, casată hotărârea Judecătoriei Ungheni din

06 august 2015 și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii inițiale și respingere a

cererii reconvenționale,

c o n s t a t ă:

La 19 martie 2013 Raisa Savciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Evghenii Savciuc cu privire la evacuarea din bunul imobil fără

acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 22 decembrie 1983 bunelul său Trofim

Obriște, i-a testat averea sa, inclusiv casa de locuit din satul Todirești, r-nul Ungheni,

iar la 15 februarie 1984 bunelul a decedat.

Menționează că dat fiind faptul că în termenul stabilit de lege nu a perfectat

actele de acceptare a succesiunii, s-a adresat în judecată cu o cerere de acceptare a

succesiunii. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 11 ianuarie 2011 cererea a fost

admisă și a fost constatat faptul acceptării de către ea a masei succesorale rămase

după decesul bunelului său.

Indică că în casa din satul Todirești, r-nul Ungheni a locuit împreună cu soțul,

iar la 03 noiembrie 2010 au divorțat. Din cauza certurilor și violenței, a fost nevoită

să plece din casă împreună cu copilul invalid, soțul rămânând să locuiască în casă.

Solicită evacuarea lui Evgheni Savciuc din bunul imobil.

1

La 27 mai 2013 Evghenii Savciuc a depus cerere reconvențională împotriva

Raisei Savciuc cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului

iimobil.

În motivarea cererii reconvenționale a indicat că imediat după înregistrarea

căsătoriei cu Raisa Savciuc au locuit în casa ce aparținea bunelului Raisei Savciuc.

Menționează că după înregistrarea divorțului a trecut cu traiul în sărai și a lăsat

fosta soție să locuiască în casă cu copii, însă ultima a decis să locuiască separat în

or. Ungheni, unde locuiește până în prezent.

Relatează că nu este de acord cu cererea privind evacuarea din bunul imobil,

deoarece cu fosta soție au locuit în acea casă din 1984, iar el locuiește și în prezent.

Pe parcursul vieții în comun ambii, din surse proprii, au reconstruit casa, simțitor

mărindu-i prețul.

Relatează că au mai construit și un sărai, iar sub acesta și un beci, la fel au

construit un garaj și o șură din fortan, au înconjurat gospodăria cu gard și poartă din

fier, iar toată ograda au acoperit-o cu pavaj.

Susține că pentru confirmarea faptului că ambii au efectuat aceste construcții,

împreună cu mai mulți locuitori ai satului Todirești, r-nul Ungheni au întocmit un act,

în care este stipulat că construcțiile sunt efectuate de ambii.

Solicită recunoașterea dreptului de proprietate asupra ½ din imobilul cu

construcțiile auxiliare situate în s. Todirești, r-nul Ungheni.

Ulterior, la 21 iunie 2013 Evghenii Savciuc a înaintat o cerere reconvențională

suplimentară prin care a solicitat declararea imobilului situat în satul Todirești, r-nul

Ungheni ca bun proprietate comună în devălmășie.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 06 august 2015 acțiunea inițială a fost

respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă. A fost recunoscut dreptul de

proprietate a lui Evghenii Savciuc asupra ½ din imobilul cu construcțiile auxiliare

situate în s. Todirești, r-nul Ungheni și din terenul aferent cu nr. cadastral xxxxx și

xxxxx ca fiind bunuri imobile proprietate în devălmășie.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2016 a fost admis apelul

declarat de Raisa Savciuc, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre

prin care a fost admisă cererea Raisei Savciuc, iar cererea reconvențională a lui

Evghenii Savciuc a fost respinsă. A fost evacuat Evghenii Savciuc din imobilele cu

nr. cadastral xxxxx,xxxxxx, xxxxxx, xxxxxx situate în s. Todirești, r-nul Ungheni, ce

aparțin cu drept de proprietate Raisei Savciuc.

La 21 aprilie 2016 Evghenii Savciuc, reprezentat de avocatul Andrei Onofrei, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei recurate cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de

apel.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 iulie 2016 a fost admis recursul

declarat de către Evghenii Savciuc, casată decizia Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie

2016 cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălți.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 septembrie 2017 a fost admis apelul

declarat de Raisa Savciuc, casată hotărârea Judecătoriei Ungheni din 06 august 2015

și emisă o nouă hotărîre, prin care a fost admisă acțiunea inițială; a fost dispusă

2

evacuarea lui Savciuc Evghenii din imobilul locativ amplasata în s. Todirești, r.

Ungheni. Acțiunea reconvențională a fost respinsă.

La data de 02 ianuarie 2018 Savciuc Evghenii a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd casarea ei și remiterea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel greșit a concluzionat că

Raisa Savciuc a devenit proprietară exclusivă asupra averii succesorale în temeiul

hotărârii Judecătorești din 11 ianuarie 2011 prin care s-a constatat doar faptul

acceptării masei succesorale.

În acest sens, menționează că a intrat de fapt în posesia și folosința a ½ cotă

parte din casa de locuit cu suprafața de 48 m.p. ce a aparținut părinților săi, fapt

confirmat prin înscrisurile din registrul de evidență al gospodăriilor din anul 1984,

probă scrisă, prezentată în prima instanță în baza căreia și-a întemeiat hotărârea, însă

la moment din motive dubioase lipsește la materialele dosarului.

Menționează că Codul funciar care stabilește competența și modalitatea

transmiterii terenurilor aferente caselor de locuit individuale în proprietate privată, a

intrat în vigoare la 25 decembrie 1991, astfel în patrimoniul succesoral rămas după

decesul lui Trofim Obriște, decedat în anul 1984, terenul aferent casei de locuit în

litigiu nicidecum nu putea fi inclus.

Susține că neînscrierea în Registru bunurilor imobile a datelor despre celălalt

soț nu conduce la pierderea d către acesta a dreptului de proprietate asupra bunurilor

procurate sau construite în timpul căsătoriei. Astfel, hotărârea Judecătoriei Ungheni

din 26 noiembrie 2012, în temeiul căreia intimata și-a intabulat dreptul de proprietate

asupra imobilului din litigiu, nu este recunoscută de legislația națională ca act care ar

substitui certificatul de moștenitor, contract de donație sau altă convenție cu titlu

gratuit, în temeiul căruia ar fi posibil înregistrarea dreptului de proprietate asupra

imobilelor în proprietate exclusivă a unui dintre soți, cu atât mai mult că în registrul

bunurilor imobile a fost indicat ca proprietar doar Raisa Savciuc, astfel nu-l privează

pe Evgheni Savciuc de dreptul de proprietate în devălmășie asupra celorlalte

construcții accesorii cât și terenului aferent.

Mai invocă că instanța de apel a neglijat prevederile art. 40 din Legea

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, or, reieșind din această

lege, extrasul din registrul de evidență al gospodăriilor este recunoscut de legislator

ca act în temeiul căruia urmează a fi intabulat dreptul de proprietate asupra unei

construcții locative sau anexă gospodărească.

La fel, consideră că instanța de apel nu a dat nici o apreciere la un șir de probe

concludente care expres demonstrează faptul că casa de locuit rămasă de la Trofim

Obriște a fost reconstruită, fiindu-i mărită suprafața de la 48 m.p. la 81, 1 m.p. , iar

cele trei construcții accesorii au fost construite din fortan.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform avizului de recepție contra semnătură se atestă că recurentul Savciuc

Evgheni la data de 08 noiembrie 2017 a recepționat copia deciziei instanței de apel.

Prin urmare, declarînd recursul la data de 02 ianuarie 2018, acesta s-a încadrat în

termenul legal de declarare a lui.

3

Examinînd temeiurile recursului declarat de avocatul Andrei Onofrei, în

interesele lui Evghenii Savciuc, în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de declarat de avocatul Andrei

Onofrei, în interesele lui Evghenii Savciuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

4

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Andrei Onofrei, în interesele lui

Evghenii Savciuc.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Andrei Onofrei, în interesele lui Evghenii

Savciuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

5