2ra-260/18 — repararea prejudiciului

prima instanță: S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-260/18

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bejuc Denis

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Bejuc Denis

împotriva societății pe acțiuni „Coloana mecanizată pentru lucrările de gazificare din

Chișinău” cu privire la încasarea prejudiciului material și cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2016 Bejuc Denis a depus cerere de chemare în judecată împotriva

societății pe acțiuni „Coloana mecanizată pentru lucrările de gazificare din Chișinău” cu

privire la încasarea prejudiciului material și cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 06 iunie 2013 pe str. Pădurii nr. 8A, mun.

Chișinău s-a produs accident rutier în rezultatul căruia angajatul SA „Coloana

mecanizată pentru lucrările de gazificare din Chișinău”, Mița Mihail din neatenție a

deteriorat autovehiculul de model XXXXXcu număr de înmatriculare XXXXXcondus

de Bejuc Denis.

Susține că, conform încheierii inspectoratului de poliție Botanica din 06 iunie

2013, vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Mița Mihail.

Menționează că potrivit actului de examinare a autovehiculului de model BMW

520i emis de către „Exauto Plus” SRL nr. 996/08A din 15 august 2014 s-a stabilit că

prejudiciul material cauzat proprietarului autovehiculului respectiv constituie suma de

3450,59 de lei.

Susține că, persoana responsabilă de cauzarea prejudiciului este „Coloana

mecanizată pentru lucrările de gazificare din Chișinău” SA care va răspunde pentru

dauna produsă de persoana împuternicită (angajată) Mițu Mihail.

Afirmă că s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă însă nu a primit răspuns.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la „Coloana mecanizată pentru lucrările de

gazificare din Chișinău” SA suma de 3450,59 de lei în calitate de prejudiciu material și

încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică și 103,51 de lei taxa de stat.

1

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău prin hotărîrea din 15 iunie 2016 a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Bejuc Denis împotriva SA „Coloana

mecanizată pentru lucrările de gazificare din Chișinău” cu privire la încasarea

prejudiciului material, ca fiind neîntemeiată. A încasat din contul lui Bejuc Denis în

beneficiul SA „Coloana mecanizată pentru lucrările de gazificare din Chișinău” suma de

2000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, reclamantul nu a explicat care a

fost cauza adresării pentru evaluarea peste un termen atît de mare și nu se atestă o

conservare a stării automobilului din momentul incidentului pînă la momentul evaluării

care ar permite o concluzie că starea din momentul evaluării este identică cu cea din

momentul incidentului.

Totodată, instanța a conchis că lipsește vinovăția ca condiție esențială a răspunderii

delictuale, iar ca urmare nu este probat în mod pertinent nici prejudiciul ca element al

răspunderii delictuale.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 05 octombrie 2017 a respins apelul

declarat de Bejuc Denis și a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 21 decembrie 2017 Bejuc Denis a depus cerere de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și casarea parțială a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărîri de admitere a acțiunii în sensul formulat.

În motivarea recursului a relatat circumstanțele de fapt ale cauzei și a invocat că

instanțele inferioare nu au luat în considerare cele menționate de recurent.

Consideră că, instanțele inferioare urmau să constate vinovăția din actele

prezentate de organul de poliție, întrucît acțiunile intimatului nu constituie fapta

contravențională, însă din materialele poliției se menționează că prejudiciul material

este cauzat de Mița Mihail.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil pentru următoarele.

Conform art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

2

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul comunicării deciziei recurate, însă aceasta a fost expediată părților prin

scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 15523 din 03 noiembrie 2017 (f.d.89). prin

urmare se conchide că exercitarea căii de atac a fost efectuată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare urmau să constate

vinovăția din actele prezentate de organul de poliție, întrucît acțiunile intimatului nu

constituie fapta contravențională, însă din materialele poliției se menționează că

prejudiciul material este cauzat de Mița Mihail, nu pot fi reținute, deoarece încheierea

Inspectoratului de Poliție Botanica din 06 iunie 2013 a fost întocmită urmare a relatării

circumstanțelor de către recurent fără a fi clară poziția lui Mița Mihail,

Mai mult, vinovăția este o atitudine psihică a celui care comite o faptă ilicită față

de fapta sa și de consecințele acesteia, ce presupune recunoașterea capacității

individului de a acționa cu discernământ, de a-și alege modalitatea comportării în raport

cu un scop urmărit în mod conștient, or din materialele organului de poliție nu se poate

constata vinovăția intimatului.

Completul constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența lor

sunt similare argumentelor din cererea de apel (f.d.64-65), dar și din cererea de

chemare în judecată (f.d.5-6) și constituie o interpretare a normelor de drept efectuată

de recurent care nu pot fi puse la baza recursului, deoarece vizează temeinicia deciziei

instanței de apel și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b)

din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei

nu se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă aplicabil recursului. Ba mai

mult, acestea au fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către

instanțele inferioare prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în

raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare

3

și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar normele juridice ce

guvernează raportul juridic litigios au fot interpretate elocvent și aplicate just cu

respectarea garanțiilor ce derivă din dreptul la un proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe.

Mai mult, completul de admisibilitate relevă că Bejuc Denis a depus cererea de

recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de

apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr. 21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește prin prisma jurisprudenței

CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare

au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bejuc

Denis, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

A considera inadmisibil recursul declarat de Bejuc Denis împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017 în cauza civilă intentată la cererea de chemare

în judecată depusă de Bejuc Denis împotriva societății pe acțiuni „Coloana mecanizată

pentru lucrările de gazificare din Chișinău” cu privire la încasarea prejudiciului material

și cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

4