2ra-310/18 — apărarea dreptului de proprietate și bună vecinătate

Dosarul nr.2ra-310/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) I. Chirtoaca

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cetverous Vladislav și

Cetverous Olesea,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Cetverous

Vladislav și Cetverous Olesea împotriva lui Roșca Sergiu cu privire la apărarea

dreptului de proprietate și bună vecinătate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Roșca Sergiu, casată hotărârea Judecătorie Chișinău, sediul

Centru din 16 martie 2017 și pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 02 mai 2016, Cetverous Vladislav și Cetverous Olesea s-au adresat în instanța

de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Roșca Sergiu solicitând

obligarea lui Roșca Sergiu de a-și exprima acordul în scris, autentificat notarial, pentru

legalizarea Anexei nr.A5, cotă parte din imobilul cu numărul cadastral XXX:XXX

situat în mun. Chișinău, str. Ion Crihan, 6, să nu creeze obstacole în folosirea bunului

imobil, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 100 lei și a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 6000 lei.

În motivarea de fapt a acțiunii reclamanții au relatat că în anul 2013 au efectuat

lucrări de construcție a locuinței individuale situate în mun. Chișinău, str. Anton

Crihan, 6 și a unui gard. Lucrările de construcție au fost efectuate cu acordul

autentificat notarial al tuturor vecinilor, domiciliați pe aceeași adresă.

Relevă că la procesul de legalizare a construcției este efectuat de către Primaria

mun. Chișinau, însă acesta nu poate fi finisat din cauza impedimentelor create de către

Roșca Sergiu, care refuză neîntemeiat să își manifeste acordul scris la legalizarea

construcției.

Reclamanții susțin că construcția care urmează a fi legalizată este amplasată pe

un sector de teren individual, parcelat prin hotare roșii, nu este conect, nu are tangență

și nu are careva punct de legătură cu imobilul care constituie proprietatea pârâtului.

Circumstanțele date au fost constatate și printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

1

cu privire la apărarea drepturilor de proprietate și vecinătate, prin care instanța de

judecată a respins pretențiile lui Roșca Sergiu față de Cetverous Olesea și Cetverous

Veaceslav.

Consideră că pârâtul acționează cu rea credință și în mod neîntemeiat și

nejustificat refuză să își exprime acordul în scris pentru legalizarea construcției.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 martie 2017 cererea de

chemare în judecată înaintată de Cetverous Vladislav și Cetverous Olesea a fost

admisă parțial.

S-a obligat Roșca Sergiu, să exprime acordul în scris autentificat notarial pentru

legalizarea Anexei lit.A, cotă parte din imobilul cu numărul cadastral XXX:XXX

situat în mun. Chișinău, str. Anton Crihan, 6 și să nu creeze obstacole în folosirea

bunului imobil.

S-a încasat de la Roșca Sergiu în beneficiul lui Cetverous Vladislav și Cetverous

Olesea cheltuieli de asistență juridică în mărime de 2500 lei și cheltuieli de plata taxei

de stat în mărime de 100 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 aprilie 2017, Roșca Sergiu a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 martie

2017, solicitând casarea hotărârii menționate și respingerea cererii de chemare în

judecată înaintată de Cetverous Vladislav și Cetverous Olesea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, a fost admis apelul

declarat de Roșca Sergiu, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16

martie 2017 și pronunțată o hotărâre nouă prin care:

Cererea de chemare în judecată înaintată de Cetverous Vladislav și Cetverous

Olesea împotriva lui Roșca Sergiu cu privire la apărarea dreptului de proprietate și

bună vecinătate și încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a constatat că, instanța nu poate obliga

persoana să elibereze un asemenea acord, în situația când acesta este prerogativa

exclusivă a persoanei a cărei interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării

lucrărilor de construcție și perioada exploatării obiectului construit.

La 22 decembrie 2017, Cetverous Vladislav și Cetverous Olesea au declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei menționate și menținerea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 16 martie 2017.

În motivare, au reiterat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, aceasta nu

reflectă și nu corespunde circumstanțelor de fapt stabilite de instanța de fond.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 octombrie 2017.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 22 decembrie 2017, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

2

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

3

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cetverous Vladislav și

Cetverous Olesea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Cetverous Vladislav și Cetverous

Olesea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecători

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

4