2rci-44/18 — repunerea in termen a cererii de modificare a creantelor

2rci-44/18 — repunerea in termen a cererii de modificare a creantelor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rci-44/2018

prima instanță: Curtea de Apel Bălți (jud. D. Corolevschi)

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza la cererea depusă de Serviciul Fiscal de Stat cu privire la repunerea în

termen a cererii de modificare a cuantumului creanțelor fiscale înaintate de Serviciul

Fiscal de Stat în procesul de insolvabilitate a Întreprinderii cu Capital Străin „Ecovit”

Societate cu Răspundere Limitată,

împotriva încheierii din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

Prin hotărârea din 11 mai 2017 a Curții de Apel Bălți a fost intentată procedura

simplificată a falimentului în privința ÎCS „Ecovit” SRL și a fost desemnat în funcția

de lichidator Ruslan Vasiliev.

La 02 august 2017, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de validare a creanțelor

față de ÎCS „Ecovit” SRL.

Ulterior la 06 octombrie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a depus o cerere privind

repunerea în termen și modificarea cuantumului creanțelor fiscale, solicitând repunerea

în termen, admiterea și validarea creanțelor fiscale în sumă totală de 1548908, 04 lei,

cu rectificarea tabelului definitiv al creanțelor.

În motivarea cererii s-a invocat că în cadrul ședinței de validare a creanțelor,

Serviciul Fiscal de Stat a fost recunoscut ca creditor chirografar al debitorului cu creanțe

validate în sumă de 906, 77 lei.

A menționat că, întru determinarea creanțelor Serviciului Fiscal de Stat, în privința

debitorului a fost inițiat și efectuat un control fiscal prin metoda verificării totale pentru

perioada de activitate și până la intentarea procesului de insolvabilitate. În rezultatul

controlului fiscal, a fost adoptată decizia asupra cazului de încălcare a legislației fiscale

nr. 318/1056 din 22 septembrie 2017, prin care au fost estimate restanțele față de

Bugetul Public Național în sumă totală de 1548908,04 lei, dintre care creanțe

chirografare de rangul III (plăți de bază)-1462395,81 lei și creanțe chirografare de

rangul VI (majorări de întârziere)-86512, 23 lei. Creanțele solicitate conform prezentei

1

cereri nu conțin restanța față de Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.

A indicat că, imposibilitatea efectuării controlului fiscal în termen la ÎCS „Ecovit”

SRL se datorează unor factori care nu au depins de organul fiscal și anume

neprezentarea de către debitor a documentelor primare și de evidență contabilă necesare

la efectuarea controlului fiscal, ceea ce a dus la tergiversarea efectuării controlului.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți s-a respins ca fiind

nefondată cererea de repunere în termen și de modificare a cuantumului creanțelor

fiscale înaintate de către Serviciul Fiscal de Stat în cadrul procesului de insolvabilitate

a ÎCS „Ecovit” SRL.

La 01 decembrie 2017, prin intermediul poștei electronice (f.d.44) (ulterior depus

la 05 decembrie 2017 în cancelaria Curții de Apel Bălți), Serviciul Fiscal de Stat a

declarat recurs împotriva încheierii din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei decizii de admitere integrală a cererii

Serviciului Fiscal de Stat.

În motivarea recursului se invocă că încheierea este neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată.

La 30 ianuarie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a înregistrat supliment la recurs,

reiterând cerințele din recursul depus la 01 decembrie 2017, prin intermediul poștei

electronice (f.d.44) (ulterior depus la 05 decembrie 2017 în cancelaria Curții de Apel

Bălți).

În susținerea recursului se indică că la 02 august 2017 Serviciul Fiscal de Stat, în

termenii prevăzuți de art. 140 alin. (2) al Legii insolvabilității, a înaintat în adresa

instanței de insolvabilitate și a administratorului procedurii de insolvabilitate cererea

privind admiterea creanțelor, prin care a solicitat validarea și includerea în Tabelul

definitiv al creanțelor a sumei totale de 906,77 lei. Cererea de admitere a creanțelor a

fost înaintată în termenul de 90 zile calendaristice de la data intrării în procedură.

Ulterior, întru determinarea creanțelor Serviciului Fiscal de Stat, în privința

debitorului a fost inițiat și efectuat controlul fiscal prin metoda verificării totale pentru

perioada de activitate de până la intentarea procesului de insolvabilitate. În rezultatul

controlului fiscal efectuat a fost adoptată Decizia pe cazul de încălcare a legislației

fiscale nr. 318/1056 din 22 septembrie 2017, prin care au fost stabilite restanțele față

de Bugetul Public Național în suma totală de 1548908,04 lei, dintre care: - creanțe

chirografare de rangul III (plăți de bază) - 1462395,81 lei; - creanțe chirografare de

rangul VI (majorări de întârziere) - 86512,23 lei. Astfel, la 22 septembrie 2017 Serviciul

Fiscal de Stat a depus cerere de repunere în termen și de modificare a cuantumului

creanțelor fiscale, prin care a solicitat repunerea în termen și validarea creanțelor în

sumă de 1548908,04 lei.

Afirmă recurentul că în contextul art. 76 al Legii insolvabilității, înaintarea

creanțelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind

procedura de insolvabilitate. În temeiul art. 169 alin. (1), art. 248, art. 249 lit.a), art.129

pct.6, art. 239, art.246 alin.(2) Cod fiscal, care stabilesc momentul nașterii obligației

fiscale, aplicarea sancțiunilor fiscale prin decizie, obligația contribuabilului privind

plata impozitului la stat, scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală,

2

prin decizia nr. 381/33 din 25 august 2017 s-a decis prelungirea termenului de

examinare a cazului de încălcare fiscală cu 30 zile. În consecință, la 22 septembrie 2017

a fost examinat actul de control fiscal cu nr. 5-681210 din 28 iulie 2016 și a fost adoptată

decizia asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comisă de către debitorul ÎCS

„Ecovit” SRL nr. 318/1056 din 22 septembrie 2017, prin care au fost estimate

obligațiile față de Bugetul Public Național în suma totală de 1548908,04 lei. Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 60 Cod Procedură Civilă, art. 145 alin. (2) al Legii

insolvabilității, la 22 septembrie 2017 Serviciul Fiscal de Stat a înaintat în instanța de

insolvabilitate cererea de repunere în termen și modificare a cuantumului creanțelor.

Consideră recurentul că probele anexate la cererea de repunere în termen și de

modificare a cuantumului creanțelor justifică apariția obligațiunilor debitorului față de

creditor și în contextul normelor citate supra, s-a invocat corect temeiul depunerii

cererii de repunere în termen prin imposibilitatea efectuării controlului fiscal în termen

la ÎCS „Ecovit” SRL , ceea ce a dus la tergiversarea efectuării controlului.

Opinează că instanța de insolvabilitate a interpretat eronat faptul precum că

cererea de repunere în termen și de modificare a cuantumului creanțelor fiscale este

depusă tardiv, cu încălcarea normelor legale ce prevăd depunerea unei cereri de validare

a creanțelor. Or, art. 145 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

prevede că la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepționale, instanța de

insolvabilitate poate dispune repunerea, prin încheiere, în termen a cererii de admitere

a creanțelor. În contextul dat, recurentul invocă și prevederile art. 116 alin.(1), (3), (4)

Cod de procedură civilă.

Precizează că creanța Serviciului Fiscal de Stat derivă din acte administrative

valabile - actul de control și decizia asupra cazului de încălcare fiscală, legalitatea

cărora nu a fost contestată de către partea interesată în modul stabilit de lege. Respectiv,

cererea privind repunerea în termen a fost înaintată de către Serviciul Fiscal de Stat la

22 septembrie 2017, data adoptării deciziei nr. nr. 318/1056 din 22 septembrie 2017,

respectându-se termenul de 30 zile prevăzut de către art. 116 alin. (4) Cod de procedură

civilă.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile

și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege.

Instanța de insolvabilitate a adoptat încheierea contestată la 16 noiembrie 2017,

iar Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs la 01 decembrie 2017, prin intermediul

poștei electronice (f.d.44), ceea ce denotă că recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat neîntemeiat și pasibil de a fi respins, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

3

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 1 alin.(4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul

de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură

civilă și cu cele ale prezentei legi.

Conform art. 76 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, înaintarea

creanțelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind

procedura de insolvabilitate.

Conform art. 140 alin. (1), (2) al legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

dacă are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii,

creditorul înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere

a creanțelor adresată instanței de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a

debitorului. Cererile de admitere a creanțelor se consemnează într-un registru, care se

păstrează în instanță. Cererea de admitere a creanței se depune în termenul stabilit în

hotărârea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea

administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea

cererii de admitere a creanțelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de

zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice

de la data intrării în procedură. Excepție fac obligațiile fiscale al căror termen este de

90 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

În contextul normei enunțate, Colegiul notează că prin hotărârea din 11 mai 2017

a Curții de Apel Bălți, prin care a fost intentată procedura de insolvabilitate în privința

ÎCS „Ecovit” SRL, a fost stabilit până la 23 iunie 2017 termenul limită de înregistrare

a cererilor de admitere a creanțelor pentru întocmirea tabelului definitiv. Termenul de

verificare a creanțelor, de întocmire și comunicare a tabelului definitiv a fost stabilit

până la 10 iulie 2017, iar ședința de validare a creanțelor a fost numită pentru data de

07 august 2017 ora 12:00 (f.d.7).

Colegiul relevă că prin cererea de validare a creanțelor depusă la 02 august 2017

(f.d.10), Serviciul Fiscal de Stat, conform tabelului definitiv al creanțelor ÎCS „Ecovit”

SRL, a fost validat ca creditor chirografar de rangul III cu creanța în sumă de 906, 77

lei și ca creditor chirografar de rangul VI cu creanța în sumă de 20, 96 lei (f.d.9), fapt

corect reținut de instanța de insolvabilitate.

Concomitent Colegiul precizează că prin cererea înregistrată la 06 octombrie 2017

la Curtea de Apel Bălți, Serviciul Fiscal de Stat a solicitat repunerea în termen și

modificarea cuantumului creanțelor fiscale în sumă de 1548908,04 lei, cu rectificarea

tabelului definitiv al creanțelor (f.d.21).

Ca temei de drept, în sensul repunerii în termen, Serviciul Fiscal de Stat a invocat

prevederile art. 145 alin.(2) al Legii insolvabilității.

Conform art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, la

cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepționale, dacă instanța de judecată care

4

examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanțelor

nu este respectat din cauza unor circumstanțe legate de persoana creditorului sau de

obiectul creanței ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului,

instanța de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a

creanțelor.

Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel precum că cererea

este înaintată de Serviciul Fiscal de Stat tardiv și fără prezentarea probelor ce motivează

depășirea omiterii termenului limită stabilit pentru înaintarea creanțelor.

La acest aspect, Colegiul menționează că chiar și în condițiile când obligațiile

fiscale și anume înaintarea creanțelor ce țin de acestea, au conform prevederilor legale

un termen de 90 zile (art. 140 alin.(2) LI), nu este exclusă obligația organului fiscal de

a se conforma prevederilor legale la înaintarea acestora.

Colegiul reține că Serviciul Fiscal de Stat înaintând cererea de repunere și

modificarea cuantumului creanțelor fiscale în sumă de 1548908,04 lei, cu rectificarea

tabelului definitiv al creanțelor, a invocat că întru determinarea creanțelor Serviciului

Fiscal de Stat față de ÎCS „Ecovit” SRL, în privința ultimei a fost efectuat un control

fiscal prin metoda verificării totale pentru perioada de activitate de până la intentarea

procesului de insolvabilitate. Ca urmare, a fost adoptată decizia asupra cazului de

încălcare a legislației fiscale nr.318/1056 din 22 septembrie 2017.

Din decizia nr.318/1056 din 22 septembrie 2017 se distinge că a fost examinat

actul 5-681210 prelungit pe formularul 5-681211 din 28 iulie 2017 întocmit în

rezultatul controlului fiscal efectuat prin metoda verificării totale în legătură cu

intentarea procesului de insolvabilitate în privința ÎCS „Ecovit” SRL, în rezultatul

căreia s-a constatat suplimentar existența restanței față de Bugetul Public Național în

sumă de 1548908,04 lei.

La caz, Colegiul remarcă că în actul nr. 5-681210 din 28 iulie 2017 al

Inspectoratului Fiscal de Stat se identifică că în baza deciziei privind inițierea

controlului fiscal nr. 929 din 13 iulie 2017, de către inspectorii principali ai DGAF

Centru în cadrul Direcției Control Fiscal Postoperațional nr. 3 a fost efectuat la ÎCS

„Ecovit” SRL un control fiscal prin metoda verificării totale pentru perioada fiscală 01

ianuarie 2014-31 mai 2015, în temeiul încheierii din 11 mai 2017 a Curții de Apel Bălți

(f.d.31 verso-36).

Astfel, Serviciul Fiscal de Stat urma a se încadra în termenul acordat prin lege la

înaintarea creanțelor, or, termenul acordat era unul suficient inclusiv și pentru

efectuarea controlului și respectiv înaintarea cererii de validare a creanțelor în termen.

Aici Colegiul precizează că prin hotărârea din 11 mai 2017 a Curții de Apel Bălți

a fost intentată procedura simplificată a falimentului în privința ÎCS „Ecovit” SRL și

respectiv termenul de 90 zile urmează a fi calculat luând în considerare data intrării în

procedură.

Mai mult ca atât, însăși Serviciul Fiscal de Stat indică că controlul a fost efectuat

în temeiul încheierii din 11 mai 2017 a Curții de Apel Bălți.

Colegiul remarcă că art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012 citat supra stabilește posibilitatea repunerii în termenul de înaintare a cererilor de

5

validare a creanțelor în anumite cazuri excepționale, pe când argumentele invocate de

Serviciul Fiscal de Stat, inclusiv și reprezentantul acestuia în cadrul ședinței de

judecată, nu cad sub incidența normei respective.

De altfel argumentul Serviciului Fiscal de Stat precum că imposibilitatea efectuării

controlului fiscal în termen la ÎCS „Ecovit” SRL s-ar datora unor factori care nu au

depins de organul fiscal și anume neprezentarea de către debitor a documentelor

primare și de evidență contabilă necesare la efectuarea controlului fiscal, este lipsit de

suport probant, aspect corect reținut și de instanța de insolvabilitate.

În acest sens Colegiul relevă că din actul de control nr. 5-681210 din 28 iulie 2017

al Inspectoratului Fiscal de Stat rezultă că a fost efectuat la ÎCS „Ecovit” SRL un control

fiscal prin metoda verificării totale pentru perioada fiscală 01 ianuarie 2014-31 mai

2015, care a durat de la 12 iulie 2017 până la 28 iulie 2017.

În atare circumstanțe, nu poate fi reținut argumentul Serviciului Fiscal de Stat

referitor la neprezentarea de către debitor a documentelor primare și de evidență

contabilă necesare la efectuarea controlului fiscal.

În speță, Colegiul notează că din conținutul actului de control rezultă că la

dispoziția organului fiscal au fost puse actele necesare, inclusiv actele primare și

contabile ale ÎCS „Ecovit” SRL solicitate de organul fiscal, conform cărora și s-au

constatat încălcările care ar fi fost admise de către ÎCS „Ecovit” SRL indicate în decizia

nr.318/1056 din 22 septembrie 2017.

Concomitent Colegiul remarcă că organul fiscal nu a aplicat anumite sancțiuni

agentului economic pentru neprezentarea actelor contabile în timpul efectuării

controlului sau pentru lipsa acestora ce ar fi făcut imposibilă efectuarea controlului, fapt

reținut, în esență, de instanța de insolvabilitate, ceea ce denotă suplimentar că organul

fiscal la efectuarea controlului a dispus de toate actele necesare.

În această ordine de idei, Colegiul consideră irelevant argumentul recurentului

precum că probele anexate la cererea de repunere în termen și de modificare a

cuantumului creanțelor justifică apariția obligațiunilor debitorului față de creditor,

deoarece în speță omiterea termenului nu este justificată. Or, argumentul invocat în

sensul justificării omiterii termenului nu poate fi reținut, deoarece însuși actul de

control atestă că la dispoziția organului fiscal au fost puse de către ÎCS „Ecovit” SRL

actele solicitate de organul fiscal. Respectiv, neprezentarea de către debitor a

documentelor primare și de evidență contabilă necesare la efectuarea controlului fiscal

nu poate servi ca temei de repunere în termen, or, organul fiscal se contrazice prin actele

întocmite și cererea de repunere depusă.

Aici Colegiul precizează că recurentul invocă că creanța ce derivă din actele

administrative-actul de control și decizia asupra cazului de încălcare fiscală nu a fost

contestată, ceea ce denotă suplimentar că organul fiscal a fost în posibilitate reală de a

se încadra în termenul legal de 90 zile stabilit pentru depunerea cererii de validare a

creanțelor.

Colegiul relevă că nu poate fi pusă pe seama instanței de judecată sau debitorului

faptul că controlul fiscal în temeiul încheierii din 11 mai 2017 a Curții de Apel Bălți a

6

fost inițiat abia în baza deciziei nr. 929 din 13 iulie 2017 și a durat de la 12 iulie 2017

până la 28 iulie 2017.

Conform art. 246 alin. (1) Cod fiscal, cazul de încălcare fiscală se examinează în

termen de 15 zile din data: a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp;

b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă

a fost prezentat cu întîrziere.

La caz, Colegiul reiterează că controlul fiscal a fost finalizat la 28 iulie 2017, pe

când decizia a fost emisă la 22 septembrie 2017, ipoteză reținută și de instanța de

insolvabilitate.

La fel, nu poate fi pusă pe seama instanței de judecată sau debitorului nici

prelungirea termenului de examinare a cazului de încălcare fiscală prin decizia nr.

381/33 din 25 august 2017 (art.246 alin.(2) Cod fiscal), în condițiile când organul fiscal

a inițiat controlul după două luni de la data intrării a ÎCS „Ecovit” SRL în procedura

falimentului.

Mai mult ca atât, obligațiile fiscale sunt favorizate de norma legală având un

termen de 90 de zile calendaristice de la data intrării în procedură, fapt menționat supra.

De altfel, Colegiul menționează că nici depunerea cererii de repunere în termen la

22 septembrie 2017-data emiterii deciziei asupra cazului de încălcarea legislației

nr.318/1056, argument invocat de recurent, nu este confirmată, deoarece cererea

prezentată denotă că este datată de Serviciul Fiscal de Stat cu 29 septembrie 2017 și

înregistrată cu numărul 26-09/1-09-06/862, iar în Curtea de Apel Bălți este înregistrată

la data de 06 octombrie 2017 (f.d.21).

Colegiul apreciază ca fiind relevantă ipoteza instanței de insolvabilitate precum că

Legea insolvabilității nu prevede posibilitatea înaintării cererilor de modificare a

cuantumului creanțelor, deoarece art. 140 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din

12 iunie 2012 stabilește expres că dacă are o creanță față de debitor născută anterior

datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei,

printr-o cerere de admitere a creanțelor adresată instanței de judecată care examinează

cauza de insolvabilitate a debitorului. Iar art. 145 alin.(2) al aceleași Legi prevede că la

cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepționale, dacă instanța constată că

termenul de înaintare a creanțelor nu este respectat, repune în termen cererea de

admitere a creanțelor.

De asemenea, Colegiul reliefă că normele de drept invocate de recurent țin de

apariția obligației fiscale (art.169 alin.(1) Cod fiscal), scopul procedurii de examinare

a cazului de încălcare fiscală (art. 239 Cod fiscal), adoptarea deciziei după examinarea

cazului de încălcare fiscală (art.248 Cod fiscal) și ce decizie poate fi adoptată în

rezultatul examinării cazului de încălcare fiscală (art.249 alin.(1) lit.a) Cod fiscal), însă

nicidecum nu justifică cererea de repunere în termen a cererii și/sau modificarea

cuantumului creanțelor fiscale.

Mai mult ca atât, Serviciul Fiscal de Stat având termenul limită stabilit de instanța

de insolvabilitate pentru depunerea cererii de validare a creanțelor, urma să depună

efortul necesar și să dea dovadă de diligență pentru a se încadra în termenul stabilit în

acest sens.

7

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat împotriva încheierii instanței de insolvabilitate din

16 noiembrie 2017, cu menținerea acesteia.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

Se menține încheierea din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, adoptată în

cauza la cererea depusă de Serviciul Fiscal de Stat cu privire la repunerea în termen a

cererii de modificare a cuantumului creanțelor fiscale înaintate de Serviciul Fiscal de

Stat în procesul de insolvabilitate a Întreprinderii cu Capital Străin „Ecovit” Societate

cu Răspundere Limitată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8