2rac-27/18 — demolarea constructiei anexa a imobil edificate ca urmare a reconstructiei si extinderii imobilului

2rac-27/18 — demolarea constructiei anexa a imobil edificate ca urmare a reconstructiei si extinderii imobilului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac– 27/18

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

Judecătorul: D. Dulghieru,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc,

Î N C H E I E R E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ion Druță,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Tipografia „Tipopres”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Proalfa-Service” împotriva Întreprinderii Mixte Tipografia

„Tipopres” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la demolarea construcției-anexă

la imobil edificate ca urmare a reconstrucției și extinderii imobilului și acțiunea

reconvențională depusă de Întreprinderea Mixtă Tipografia „Tipopres” Societate cu

Răspundere Limitată, Firma de Producție și Comerț „Alfa-Agil” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Proalfa-Service” cu

privire la demolarea construcției,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 28 martie 2017,

C O N S T A T Ă:

SRL „Proalfa-Service” la data de 25 septembrie 2012 s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva ÎM Tipografia „Tipopres” SRL, prin care a solicitat

demolarea construcției-anexei la imobilul bloc Q din str. Alba Iulia, nr. 75,

mun.Chișinău, edificate de pârât ca urmare a reconstrucției și extinderii imobilului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că deține cu drept de proprietate

construcții nelocative și rețelele inginerești amplasate pe str. Alba Iulia, nr. 75, mun.

Chișinău, printre care și rețele de cabluri electrice, de telecomunicații, gaz natural etc.

Reconstrucția și extinderea de către de ÎM „Tipopres” SRL a imobilului - bloc Q din str.

1

Alba Iulia, nr. 75, mun. Chișinău, se efectuează nemijlocit pe rețelele inginerești (rețelele

electrice și de cabluri telefonice), ceea ce este inadmisibil. Fundația clădirii extinse este

alipită nemijlocit cablurilor electrice de 10 kV, la o distanță de 0,2 m de la rețelele de

cabluri, consola nivelului doi iese deasupra rețelelor electrice de 10 kV cât și în

aproprierea stației de transformatoare 10/0,4 kV, fapt confirmat în rezultatul controlului

de specialitate al Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale și care contravine

normativelor în construcții și Regulamentului cu privire la protecția rețelelor electrice,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 514 din 23 februarie 2002. Extinderea imobilului

se efectuează în zona amplasării gazoductelor de presiune joasă și medie în funcțiune, iar

gazoductul și armatura de deconectare este betonata în coloana construcției.

A menționat reclamanta că construcția existentă, proprietate a ÎM Tipografia

„Tipopres” SRL, supusă reconstrucției, este amplasată nemijlocit pe canalul vizitabil ce

le aparține, ceea ce obligă la efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea în proiect

a măsurilor de protecție ale canalului vizitabil, însă nu s-a efectuat. Toate lucrările

indicate au avut loc fără coordonare sau aviz din partea proprietarului rețelelor

inginerești existente în funcțiune.

A precizat că în scopul amenajării căii de acces către anexa edificată, pârâta a inițiat

lucrări de betonare a suprafețelor, ignorând faptul că rețelele de cabluri de 10 kV sunt

amplasate subteran exact pe acea porțiune de teren, la fel, fără coordonarea în prealabil

cu proprietarul acestora și fără respectarea normelor referitoare la protecția rețelelor

electrice. De altfel, nu a fost eliberat nici un acord conform pct. 17 lit. a) din

Regulamentul cu privire la protecția rețelelor electrice, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 514 din 23 februarie 2002, or, acordul nici nu a fost solicitat.

A afirmat reclamanta că anterior pârâta a mai atentat asupra dreptului său de

proprietate, inclusiv asupra rețelelor inginerești, însă prin hotărârea din

10 decembrie 2010 a Judecătoriei Economice de Circumscripție, menținută prin decizia

din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Economice și decizia din 16 mai 2012 a Curții

Supreme de Justiție, printre altele, s-a hotărât obligarea pârâtei să nu inițieze construcții

și acțiuni ilegale, ce ar influența negativ proprietatea sa. Reconstrucția și extinderea

imobilului efectuată de pârâtă nu doar a atentat la dreptul său de proprietate, dar pune în

pericol real sănătatea și viața persoanelor care activează pe teritoriul respectiv, cu

posibile consecințe grave, în special prin crearea unor condiții favorabile izbucnirii

incendiilor și exploziilor, îngreunarea procesului de depistare și înlăturare a eventualelor

defecțiuni, de salvare și evacuare a persoanelor.

ÎM Tipografia „Tipopres” SRL, la 27 mai 2013 a înaintat cerere reconvențională

împotriva SRL „Proalfa-Service”, prin care a solicitat demolarea construcției-anexa Q1 la

blocul Q, amplasat pe str. Alba Iulia, nr. 75, mun. Chișinău.

În motivarea cererii reconvenționale, reclamanta a indicat că la data de 21 martie

2011, Primăria mun. Chișinău a emis pe numele SRL „Proalfa-Service” autorizația de

construire nr. 129, prin care a autorizat reconstrucția anexei la blocul Q din str. Alba

2

Iulia, nr. 75, mun. Chișinău. Autorizația menționată a fost contestată în instanța de

judecată, iar în procesul examinării cauzei, de către Curtea de Apel Chișinău a fost

dispusă numirea expertizei tehnice în construcții, printre care și expertizarea

documentației tehnice de proiect a blocului Q1 din str. Alba Iulia, nr. 75, mun. Chișinău,

dar și a construcției deja edificate. Prin raportul de constatare tehnico-științific nr. 01 din

01 februarie 2013, s-a constatat că blocul Q1 din str. Alba Iulia, nr. 75, mun. Chișinău

este proiectat și construit cu încălcări grave și inadmisibile ale normelor tehnice în

construcții și ale legislației în construcții în vigoare, iar exploatarea construcției poate

duce la prăbușirea construcției din vecinătate-bloc Q, cît și la alte consecințe negative

pentru viața și sănătatea oamenilor, ceea ce reprezintă în sine o atentare inadmisibilă

asupra proprietății sale.

A declarat reclamanta că, construcția blocului Q1, demolarea căreia se solicită a fost

edificată de către SRL „Proalfa-Service” în pofida faptului că prin încheierea din

02 iunie 2011 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă nr. 3-2769/11, a fost dispusă

suspendarea autorizației de construcție nr. 129 din 21 martie 2011 și a certificatului de

urbanism nr. 943/10 din 08 decembrie 2010. Astfel, construcția a fost construită și

exploatată în lipsa documentelor justificative de bază.

Prin încheierea din 27 martie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău s-a primit

acțiunea reconvențională pentru examinare într-o procedură cu cererea de chemare în

judecată inițială.

Pe parcursul examinării litigiului, FPC „Alfa-Agil” SRL și SRL „Polimercolor” au

solicitat prin cerere intervenirea în calitate de coreclamanți pe acțiunea reconvențională

și din nume propriu au solicitat demolarea construcției lit.Q1 (N) număr cadastral

0100510.103.54, din str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău (Vol.II, f.d.222-223).

La data de 07 iunie 2016, ÎM Tipografia „Tipopres” SRL, FPC „Alfa-Agil” SRL și

SRL „Polimercolor” au depus cerere de concretizare a pretenției și temeiului invocat pe

acțiunea reconvențională, solicitând demolarea construcției lit.Q1 (N) număr cadastral

0100510.103.54, din str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău (Vol.III, f.d.3-4).

În motivarea cererii concretizate s-a invocat că prin raportul de constatare tehnico-

științific nr. 01 din 01 februarie 2013, efectuat de expertul judiciar A. Achimov, se

confirmă că edificarea blocului Q1 (N) de către SRL „Proalfa-Service” s-a efectuat cu

grave abateri de la cerințele normative în construcție și a afectat în mod inadmisibil

încăperile deținute în blocul lit. Q din imediata apropiere. Cercetările efectuate au

demonstrat că: documentația tehnică de proiect a blocului Q1, edificat de către SRL

„Proalfa-Service” este întocmită cu abateri de la planul general și cu încălcarea

normativelor în construcții, inclusiv sanitare și antiincendiare; blocul Q1 nu corespunde

normativelor în construcție, inclusiv sanitare și antiincendiare; încălcările constatate

condiționează impactul negativ asupra construcției din imediata vecinătate, exprimat prin

- riscul tasării fundației blocului Q, care pe parcursul exploatării poate duce atât la

prăbușirea acestuia, cât și la alte consecințe negative pentru stabilitatea construcției

3

deopotrivă cu viața și sănătatea oamenilor; - încălcarea normelor sanitare referitoare la

iluminare, ceea ce provoacă consecințe negative asupra sănătății oamenilor ce activează

în încăperile blocului Q, cât și cheltuieli suplimentare în vederea iluminării încăperilor

date; - încălcarea normelor antiincendiare, ceea ce în caz de incendiu creează un risc real

pentru viața oamenilor și integritatea construcțiilor vecine.

Au precizat că, prin hotărârea din 21 februarie 2014 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, menținută prin decizia din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de

Justiție, a fost anulat certificatul de urbanism și autorizația de construire obținute de către

SRL „Proalfa- Service” pentru edificarea imobilului lit. Q1 (N). Astfel, atentarea

inadmisibilă asupra încăperilor deținute în blocul Q urmează a fi înlăturată prin

demolarea imobilului litigios.

Concomitent au specificat că, prin adeverința Oficiului Cadastral Teritorial

Chișinău din 01 noiembrie 2011 și planul de amplasament al imobilului lit. Q1 (N) se

atestă că construcția litigioasă se află parțial deasupra canalului subteran cu

nr.0100510.103.43. Acest canal reprezintă o construcție subterană cu S~6000 mp,

destinată pentru tranzitarea rețelelor tehnico-edilitare necesare pentru exploatarea

imobilelor amplasate pe teritoriul din str. Alba Iulia, nr. 75, mun. Chișinău. Ca urmare a

adoptării deciziei irevocabile din 25 noiembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție,

pretenția SRL „Proalfa-Service” privind recunoașterea proprietății exclusive, inclusiv

asupra canalului subteran, a fost respinsă ca neîntemeiată. La fel, instanța a statuat că

bunurile (accesoriile) din infrastructura complexului industrial, care prin natura și

destinația lor sunt indispensabile în exploatarea bunului principal (imobilele), constituie

proprietatea comună forțată și perpetuă a deținătorilor de imobile amplasate pe acest

teritoriu. Astfel, pe lângă atentarea inadmisibilă invocată de ÎM Tipografia „Tipopres”

SRL în baza deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, construcția

edificată de către SRL „Proalfa-Service” prezintă pericol și pentru canalul subteran

comun pentru toți deținătorii de imobile din teritoriu, inclusiv și ÎM Tipografia

„Tipopres” SRL. Or, amplasarea construcției lit. Q1 (N) deasupra canalului subteran îi

afectează integritatea și structura de rezistență, iar cu timpul există riscul prăbușirii

acestuia deopotrivă cu blocul Q1 (N). Canalul subteran este un bun de importanță

strategică pentru deținătorii de imobile în acest teritoriu, astfel pentru înlăturarea

pericolului creat, se impune demolarea construcției Q1 (N), amplasată parțial deasupra

acestuia.

La data de 21 iunie 2016, SRL „Polimercolor” a depus cerere de renunțare la

acțiune, conform căreia a renunțat de a fi parte în procesul respectiv, cu excluderea din

proces (Vol.III, f.d.144).

Prin încheierea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-a

respins ca neîntemeiată cererea de recuzare înaintată judecătorului Dorin Dulghieru de

către administratorul ÎM Tipografia „Tipopres” SRL, Victoria Vasileva și

administratorul FPC „Alfa-Agil” SRL, Maria Solomenco, în cauza civilă la acțiunea

4

depusă de SRL „Proalfa-Service” împotriva ÎM Tipografia „Tipopres” SRL cu privire la

demolarea construcției și acțiunea reconvențională depusă de ÎM Tipografia „Tipopres”

SRL, FPC „Alfa-Agil” SRL împotriva SRL „Proalfa-Service” cu privire la demolarea

anexei (Vol.III, f.d.176).

Prin hotărârea din 02 decembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Proalfa-Service”

împotriva ÎM Tipografia „Tipopres” SRL cu privire la demolarea construcției-anexă la

imobilul bloc Q din str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău, edificate de către pârât în urma

reconstrucției și extinderii imobilului; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea

reconvențională depusă de ÎM Tipografia „Tipopres” SRL, FPC „Alfa-Agil” SRL

împotriva SRL „Proalfa-Service” cu privire la demolarea construcției Q1 (N), cu număr

cadastral 0100510.103.54 din str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău (Vol.III, f.d.226, 230-

239).

Prin decizia din 28 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat

de reprezentantul ÎM Tipografia „Tipopres” SRL, Victoria Vasileva și s-a menținut

încheierea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și hotărârea

din 02 decembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău (Vol.IV, f.d.36-51)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut că în perioada de timp

30 iunie 2011, când a fost emisă încheierea Curții de Apel Chișinău privind anularea

măsurilor de asigurare prin suspendarea executării autorizației de construire nr. 129 din

21 martie 2011 și a certificatului de urbanism nr. 943/10 din 08 decembrie 2010 și până

la 05 iunie 2013, când a fost pronunțată decizia Curții Supreme de Justiție, prin care s-a

casat încheierea din 23 februarie 2013 a Curții de Apel Chișinău și s-a emis o nouă

decizie prin care s-a admis cererea SRL „Proalfa-Service” privind anularea încheierii din

02 iunie 2011 a Curții de Apel Chișinău de suspendare a autorizației de construire nr.

129 din 21 martie 2011 și a certificatului de urbanism nr. 943/10 din 08 decembrie 2010,

SRL „Proalfa-Service” a dispus legitim de dreptul de a efectua lucrări de construcție și

montaj al depozitului cu încăperi pentru oficiu în baza autorizației de construire nr. 129

din 21 martie 2011 și a certificatului de urbanism nr. 943/10 din 08 decembrie 2010.

Concomitent a menționat că până la adoptarea hotărârii din 21 februarie 2014 a

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 21 octombrie 2015 a

Curții Supreme de Justiție, conform procesului verbal de recepție finală nr. 718 din

01 octombrie 2012 privind construcția unui depozit cu încăperi pentru oficiu din

str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău, întocmit de membrii comisiei de recepție, s-a

recomandat propunerea spre recepție finală a construcției unui depozit cu încăperi pentru

oficiu din str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău, ceea ce denotă că edificarea construcției

litigante s-a edificat conform prevederilor legale.

De asemenea, s-a indicat că conform concluziei raportului de constatare tehnico-

științific nr. 049/11 din 27 mai 2016 referitor la edificarea construcției bunului imobil cu

număr cadastral 0100510.103.54 din str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău, blocul Q1, s-a

5

stabilit că construcția corespunde pe deplin cerințelor și normativelor în vigoare privind

criteriul „rezistență și regiditate”, lucrările de construcție fiind acceptabile și urmează a fi

recepționate și transmise în exploatare în modul corespunzător.

La fel, instanța de apel a reținut că dreptul la proprietate privată este garantat de art.

46 al Constituției Republicii Moldova și protejat de art. 1 al Protocolul nr. 1 al

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, instanța de fond întemeiat a identificat în speță o „speranță legitimă” a SRL

„Proalfa-Service” rezultată dintr-un act administrativ emis de administrația publică

locală și anume autorizarea de construire nr. 129 din 21 martie 2011, prin care Primăria

mun.Chișinău a autorizat executarea lucrărilor de construcție a unui depozit cu încăperi

pentru oficiu din contul demolării anexei existente lit. Q1, în limitele planimetrice a

încăperii demolate pe termenul amplasat pe str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău,

conform certificatului de urbanism nr. 943/10 din 08 decembrie 2010 și procesului

verbal de recepție finală, prin care s-a propus recepția finală a construcției Q1 (N),

numărul cadastral 0100510.103.54 din str. Alba Iulia, nr. 75, mun.Chișinău.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 29 mai 2017, ÎM Tipografia

„Tipopres” SRL, prin intermediul administratorului Victoria Vasileva, a contestat-o cu

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel (Vol.IV, f.d.56-63).

În susținerea recursului se invocă că decizia instanței de apel a fost adoptată cu

încălcarea esențială a normelor de drept procedural, exprimată prin aprecierea arbitrară a

probelor de rând cu comiterea unor încălcări și erori ce au dus la soluționarea greșită a

cauzei, cât și la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La data de 19 ianuarie 2018 SRL „Proalfa-Service”, prin intermediul avocatului

Marin Domente a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

inadmisibil (Vol.IV, f.d.70-82).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel din

28 martie 2017, a fost expediată participanților la proces la 10 aprilie 2017, prin

scrisoarea de expediere nr. 5120, însă confirmări despre recepționarea acesteia de către

recurentă, lipsesc.

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră, că recurenta ÎM Tipografia „Tipopres” SRL s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recurs la 29 mai 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către ÎM Tipografia „Tipopres” SRL în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

6

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de

un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de

judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este de

a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO,

în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul subsecvent de a fi

audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie

1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilitații

7

recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse ре

о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru о cale de

atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a

legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie

2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție

de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar

în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs

care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de

șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM Tipografia „Tipopres” SRL,

este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile

invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu

constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a considera recursul declarat de ÎM Tipografia „Tipopres” SRL, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Întreprinderea Mixtă Tipografia „Tipopres” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ion Druță

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

8