2ra-224/18 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-224/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2ra-224/18
prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău
Judecător: I.Mînăscurtă
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: Iu.Cimpoi, A.Danilov, I.Secrieru
Î N C H E I E R E
31 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mosoreti – Panait Lilia,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată (acțiune oblică) depusă de
Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” împotriva lui Mosoreti Constantin, Mosoreti
Claudia, Mosoreti Eugeniu și Mosoreti-Panait Lilia cu privire la încasarea datoriei
acumulate față de Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/167,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care a
fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica”, casată integral
hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 7 decembrie 2016, și emisă o nouă
hotărâre de admitere integrală a acțiunii,
c o n s t a t ă :
La 12 octombrie 2016, SA „Termoelectrica” (în calitate de creditor al ÎMGFL
nr. 14 din Chișinău) a înaintat acțiune oblică împotriva lui Mosoreti Constantin,
Mosoreti Claudia, Mosoreti Eugeniu și Mosoreti-Panait Lilia cu privire la încasarea
datoriei acumulate față de Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/167.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contractului de livrare a
energiei termice în apă caldă nr. 5108 din 23 mai 2006, încheiat între SA
„Termoelectrica” (până la redenumire SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2”
din Chișinău - succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura falimentului) și
APLP 54/167, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea
energiei termice furnizate.
A susținut că, din cauza neonorării obligațiilor de plată, la ziua de 14 septembrie
2016 datoria APLP 54/167 la consumul de energie termică constituie suma de 10 679
807 lei, devenind de fapt debitorul „Termoelectrica” SA.
Totodată în urma consumului de energie termică, APLP 54/167 a prestat în
continuare servicii de gospodărie comunală, inclusiv energie termică, la toți
1
proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai
blocului locativ gestionat, care la rândul său au beneficiat de serviciul prestat și au
obligația de a achita în termen contravaloarea lor, conform facturilor primite.
A mai indicat reclamantul că, APLP 54/167 nu a acționat în judecată
consumatorii restanți, inclusiv nu a acționat în judecată pe pârâți pentru încasarea
datoriei la consumul energiei termice în suma totală de 102 245,64 lei, pentru perioada
1 noiembrie 2001-1 august 2016, în mare parte din lipsa mijloacelor financiare pentru
achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de judecată, drept realizat prin intermediul
acțiunii oblice.
În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza art. art. 512, 514, 530, 572, 599-601,
602, 617 alin.(2), lit. a) ale Codului civil, art. 25 al Legii nr. 1402/24.10.2002
serviciilor publice de gospodărie comunală, art. 51 al Legii nr. 75/30.04.2015 cu
privire la locuințe, art. art. 9, 28, 70 alin. (1), 166, 167, 248, 131 alin.(4) ale CPC RM.
Solicită reclamantul admiterea acțiunii, încasarea de la Mosoreti Constantin,
Mosoreti Claudia și Mosoreti-Panait Lidia în beneficiul APLP 54/167 a datoriei pentru
serviciul agentului termic în sumă de 102 245,64 lei pentru perioada 1 noiembrie 2001
– 1 august 2016 și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 7 decembrie 2016,
acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la Mosoreti Constantin, Mosoreti
Claudia, Mosoreti-Panait Lidia, în mod solidar în beneficiul APLP 54/167 din mun.
Chișinău datoria de 20 677,53 lei pentru serviciile locativ-comunale pentru energia
termică pe perioada 1 noiembrie 2001- 1 august 2016. În rest acțiunea a fost respinsă
ca fiind tardivă. A fost încasat de la Mosoreti Constantin, Mosoreti Claudia, Mosoreti-
Panait Lidia, în mod solidar în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuielile de judecată
legate de achitarea taxei de stat în mărime de 620,31 lei și în beneficiul statului
cheltuielile legate de citarea părților în instanța de judecată în mărime de 23, 45 lei.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 ianuarie 2017, avocatul
Popescu Marcel în interesele lui Mosoreti Constantin, Mosoreti Claudia, Mosoreti
Eugeniu și Mosoreti-Panait Lilia a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea
hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2017, nu s-a dat curs
apelului declarat de avocatul Popescu Marcel în interesele lui Mosoreti Constantin,
Mosoreti Claudia, Mosoreti Eugeniu și Mosoreti-Panait Lilia, împotriva hotărârii
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 7 decembrie 2016, fiindu-le acordat
apelanților un termen până la 30 mai 2017, pentru lichidarea neajunsurilor și anume
prezentarea cererii de apel motivate și dovada achitării taxei de stat în sumă de 465,24
lei
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, a fost restituit apelul
declarat de avocatul Popescu Marcel în interesele lui Mosoreti Constantin, Mosoreti
Claudia, Mosoreti Eugeniu și Mosoreti-Panait Lilia, împotriva hotărârii Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 7 decembrie 2016. 12.
Ulterior, la 19 decembrie 2016, SA ,,Termoelectrica” a declarat apel preliminar
împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a
hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a
pretențiilor. Concomitent, apelantul a solicitat scutirea de la plata taxei de stat.
2
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, a fost respinsă cererea
depusă de SA ,,Termoelectrica” privind scutirea de la plata taxei de stat pentru cererea
de apel. Nu s-a dat curs cererii de apel depuse de SA ,,Termoelectrica”, împotriva
hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 7 decembrie 2016. A fost acordat
termen apelantei SA ,,Termoelectrica”, pentru prezentarea cererii de apel motivate și
dovada achitării taxei de stat în mărime de 2 300,52 lei, până la 11 iulie 2017.
Prin încheierea protocolară din 11 iulie 2017, a fost pus pe rol apelul declarat de
către SA ,,Termoelectrica”.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 a fost admis apelul
declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica”, casată integral hotărârea
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 7 decembrie 2016, și emisă o nouă hotărâre
de admitere integrală a acțiunii înaintată de SA „Termoelectrica”. S-a încasat în
beneficiul APLP 54/167 de la Mosoreti Eugeniu, Mosoreti Claudia și Mosoreti-Panait
Lilia în mod solidar a datoriei de plată pentru serviciile locativ-comunale pentru
energia termică pentru perioada 01 noiembrie 2001-1 august 2016 în mărime de 102
245, 64 lei, cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în prima instanță în
mărime de 3 067,36 lei și pentru achitarea taxei de stat în instanța de apel în mărime de
2 300, 52 lei, iar în total suma de 107 613,52 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că soluția instanței de fond
cu privire la admiterea parțială a acțiunii și respingerea capătului de cerere ca fiind
tardivă este greșită, întemeindu-și soluția în baza prevederilor art. 25 alin. (1) al Legii
nr. 1402/ din 24 octombrie 2002 cu privire la serviciile publice de gospodărie
comunală, art. 14 și art. 21 lit. b) din Legea condominiului în fondul locativ, art. art.
267, 271, 272 alin. (1) și (9), 277, 512 alin. (1), 514, 530, 572, 599 alin. (1) ale
Codului civil, pct. 17 și pct. 18 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și
achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,
contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării/reconectării acestora de la
sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191
din 19 februarie 2002.
Cu referire la nomele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța a reținut
că în calitate de locatari, pârâții beneficiază de serviciile locativ-comunale care le sunt
prestate și au obligația de a achita la timp plata pentru serviciile prestate, ținând cont că
conform calculului datoriei pentru serviciile prestate eliberat de ÎM „Infocom” lunar
pentru apartamentul nr. XXXX din XXXX s-a confirmat existența datoriei solicitate, la
situația din luna august 2016 în sumă de 102 245,64 lei.
La acest segment, instanța de apel a constatat că de către locatarii
apartamentului nr. XXXX din XXXX, nu a fost stinsă integral datoria pentru serviciile
prestate.
Sub un alt aspect, instanța de apel consideră neîntemeiată și soluția instanței de
fond cu privire la respingerea cererii ca fiind tardivă, or, pe perioada anilor anterior
adresării în instanța de judecată, au fost efectuate achitări pentru serviciile prestate din
partea pârâților, ceea ce denotă că termenul de prescripție a fost întrerupt și prin
urmare n-a fost omis termenul de prescripție pentru încasarea datoriei pentru serviciile
prestate pe un termen mai mare de trei ani. Temeiurile de întrerupere a termenului de
prescripție sunt exhaustive și nu se supun unei interpretări extensive. Or, instanța la
soluționarea cererii părții cu privire la expirarea termenului de prescripție, aplică
3
regulile de întrerupere a prescripției cu condiția existenței în dosar a probelor
suficiente care demonstrează faptul întreruperii cursului dat și în fiecare caz să
stabilească când concret au fost săvârșite acțiuni de recunoaștere a datoriei.
Totodată, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că la acțiunile de recunoaștere a
datoriei, în scopul întreruperii curgerii termenului de prescripție, pot fi atribuite și
achitarea de către debitor sau de o altă persoană a sumei datoriei de bază. În toate
cazurile de recunoaștere a datoriei, curgerea termenului de prescripție se reîncepe de
fiecare dată pentru un termen nou, din momentul săvârșirii de către debitor a acțiunilor
indicate.
Ca rezultat, s-a stabilit incontestabil faptul că pârâții pentru toată perioada
pretinsă de reclamant au efectuat achitări ale serviciilor pentru energia termică
(încălzire și apă caldă). Deși termenul de prescripție, ca regulă, curge neîntrerupt,
cadrul legal prevede expres și temeiuri de întrerupere a acestuia, inclusiv în cazul în
care debitorul săvârșește acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria.
Pe cale de consecință, instanța de apel a concluzionat că acțiunea înaintată de
SA ,,Termoelectrica” a fost depusă în termen, iar cererea cu privire la încasarea în
beneficiul APLP 54/167 a datoriei de plată pentru serviciile locativ-comunale pentru
energia termică în mărime de 102 245, 64 lei urmează a fi admisă.
La 14 decembrie 2017, Mosoreti-Panait Lilia a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare.
Menționează că decizia instanței de apel a fost adoptată cu încălcarea normelor
de drept material, fiind interpretată în mod eronat legea, invocând ca temei de casare
prevederile art. 432 alin. (1), (2) și (4) CPC.
La fel, susține că la examinarea cauzei instanța de judecată nu a determinat
circumstanțele reale, a dat o calificare greșită raportului material litigios, greșit a
soluționat conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative și respectiv
greșit a fost interpretată legea.
Sub acest aspect menționează că instanța de apel nu a luat în considerație
probele și argumentele prezentate de aceasta, și anume, că dovada efectuării plăților ar
trebui să fie probate prin exemplare al ordinelor de încasare a numerarului, fapt ce la
caz lipsește.
Susține că dânsa nu locuiește la adresa indicată, deoarece este stabilită cu traiul
în București, România, mai mult că de 15 ani este plecată peste hotarele Republicii
Moldova, iar Mosoreti Constantin și Mosoreti Claudia nu domiciliază de mai mult de
10 ani în Republica Moldova, astfel că nu poate fi solicitată încasarea plăților locativ-
comunale, atâta timp cât nu a beneficiat de acestea.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 24
octombrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în
adresa recurentei, Mosoreti-Panait Lilia la 24 noiembrie 2017, fapt ce se confirmă prin
copia scrisorii de însoțire nr. 16793. (f.d. 158)
4
Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 14 decembrie 2017, în termen.
La 9 ianuarie 2018, în adresa APLP nr. 54/167 și SA ,,Termoelectrica”, precum
și în adresa Mosoreti Constantin, Mosoreti Claudia și Mosoreti Eugeniu a fost
expediată copia recursului declarat de către Mosoreti-Panait Lilia cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței.
APLP nr. 54/167 și SA ,,Termoelectrica”, precum și Mosoreti Constantin,
Mosoreti Claudia și Mosoreti Eugeniu nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv
și nu a depus referință în termenul stabilit.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Mosoreti-Panait Lilia în
raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mosoreti-Panait Lilia nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
5
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor
și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul
declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de către Mosoreti-Panait Lilia.
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Mosoreti-Panait Lilia, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
6