2ra-202/18 — declararea nulității contractului de vânzare - cumpărare și contractului de arendă

2ra-202/18 — declararea nulității contractului de vânzare - cumpărare și contractului de arendă (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra – 202/18

prima instanță: Judecătoria Drochia

Judecătorul: V. Nogai

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ghilan Ruslan, prin

intermediul avocatului Călin Bobeica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „DANULISCHII” împotriva Ghilan Ruslan, Rotari Anna,

intervenient accesoriu Rotari Maria și Ghilan Angela, cu privire la declararea

nulității contractului de vânzare – cumpărare a terenurilor agricole, și

cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Ghilan Ruslan

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „DANULISCHII”, Rotari Anna,

intervenienți accesorii Rotari Maria și Ghilan Angela, cu privire la declararea

nulității contractului de arendă,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 august 2017, prin care s-a admis

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „DANULISCHII” și s-a casat

parțial hotărârea Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 21 februarie 2017, în

partea respingerii acțiunii formulate de Societatea cu Răspundere Limitată

„DANULISCHII”, cu emiterea, în acest sens, a unei noi hotărâri de admitere,

c o n s t a t ă :

La 13 septembrie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „DANULISCHII”

a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ghilan Ruslan, Rotari Anna,

intervenient accesoriu Rotari Maria și Ghilan Angela, cu privire la declararea

nulității contractului de vânzare – cumpărare a terenurilor agricole.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 28 iulie 2012, a încheiat cu

arendatorul Rotari Anna contractul de arendă a terenurilor agricole cu nr. cadastrale

XXXXX, cu suprafața de 1,5115 hectare, și XXXXX, cu suprafața de 0,1258

hectare, situate în s. Danu r. Glodeni, pe un termen de 3 ani, în perioada de 28 iulie

2012 – 27 iulie 2015. Totodată, în temeiul acestui act juridic, s-a semnat actul de

predare-primire a terenurilor, care este parte integrantă a contractului de arendă și

confirmă faptul transmiterii către arendaș a terenurilor. În plus, contractul respectiv

Pagină 1 din 9

a fost înregistrat în registrul contractelor de arendă la Primăria com. Danu cu

nr.2598/1208 din 06 decembrie 2012, fapt confirmat prin ștampila Primăriei și

semnătura persoanei responsabile.

S.R.L „DANULSCHII” a menționat că, în conformitate cu pct. 6 din

contractele de arendă, între părțile contractante a fost semnată anexa nr.4, care

constituie parte integrantă a actului juridic, prin care s-a stabilit plata arendei în

natură, cu producție agricolă, în special cu grâu, semințe de floarea soarelui, zahăr,

varză, ceapă, mere ș.a., în cantitate stabilită de părți. Astfel, s-a arătat că pentru anii

2013-2015 a executat obligațiunile contractuale asumate și a achitat arenda integral.

Societatea reclamantă a susținut că, la expirarea termenului contractului de

arendă, pârâta nu s-a adresat cu cerere privind restituirea terenurilor, de aceea

contractul de arendă a fost prelungit tacit pe încă un an agricol până la 27 iulie 2016.

Mai mult, pe parcursul anului agricol 2015-2016, Rotari Anna nu a solicitat

restituirea terenurilor arendate, fiind prelungit în continuare pe un an, până la 27

iulie 2017.

Ulterior, reclamantul a indicat că, din certificatul eliberat de către O.C.T.

Glodeni, la 6 septembrie 2016, a aflat că terenurile arendate cu numerele cadastrale

XXXXX și XXXXX au fost înstrăinate, fără notificarea acestuia din partea

vânzătorului, fiind ignorat dreptul de preemțiune.

În aceste circumstanțe, societatea reclamantă a învederat că, la 5 august 2016,

Rotari Anna, prin intermediul reprezentantului său, în baza procurii, Rotari Maria, a

vândut lui Ghilan Ruslan terenurile arendate din speță cu prețul de 23 000 de lei, în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public Jernovaia

Tatiana și înregistrat cu nr. 3106. Așadar, s-a considerat că, la încheierea

contractului menționat supra, pârâții au încălcat drepturile arendașului la

preemțiune.

Prin urmare, reclamantul a pretins că actul juridic din litigiu urmează a fi

declarat nul prin prisma articolelor 219 alin. (1) și (2), 232 din Codul civil.

S.R.L „DANULSCHII” a solicitat declararea nulității din ziua semnării a

contractului de vânzare – cumpărare a terenurilor agricole din 5 august 2016,

încheiat dintre Rotari Anna și Ghilan Ruslan, cu obligarea restituirii de către Rotari

Anna lui Ghilan Ruslan a prețului contractului în mărime de 23 000 de lei, dar și a

terenurilor (f. d. 6).

Societatea reclamanta a cerut compensarea în mod solidar din contul pârâților

a tuturor cheltuielilor de judecată (f. d. 6).

La 16 septembrie 2016, Judecătoria Drochia a aplicat sechestrul cu interdicția

de înstrăinare sau grevare a terenurilor cu numerele cadastrale XXXXX și XXXXX,

amplasate în extravilanul com. Danu, raionul Glodeni (f. d. 21).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Ghilan Ruslan a depus referință,

solicitând respingerea acțiunii și invocând că nu a existat nici un impediment la

înstrăinarea terenurilor (f. d. 46 – 47).

La 25 noiembrie 2016, Judecătoria Drochia a acceptat în procedură

contencioasă cererea de chemare în judecată Ghilan Ruslan împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „DANULISCHII”, Rotari Anna, intervenienți accesorii Rotari

Pagină 2 din 9

Maria și Ghilan Angela, cu privire la declararea nulității contractului de arendă (f.d .

67 – 69).

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în cadrul ședințelor de

judecată, Rotari Maria a declarat că vara trecută, când a luat grâul la cotă la

depozitul S.R.L „DANULSCHII”, o persoană din cadrul pârâtului i-a dat contractele

de arendă să le semneze neîntocmite. Astfel, aceasta a precizat că a semnat

contractele de arendă din numele ei pentru soțul ei și pentru soacra sa, Rotari Anna,

fără a fi eliberată vreo procură și fără a avea vreo împuternicire din partea

proprietarilor terenurilor agricole.

În plus, Ghilan Ruslan a sugerat că S.R.L „DANULSCHII” a întocmit

contractul de arendă a terenurilor agricole cu Rotari Anna, fără participarea acesteia

și fără negociere. Totodată, s-a arătat că pârâtul a evitat să ceară un aviz de la Rotari

Anna, referitor la prelungirea contractului de arendă, în corespundere cu art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 198 – XV din 15 mai 2003, cu privire la arenda în agricultură.

Un alt argument al reclamantului vizează faptul că, la 6 decembrie 2012, a

fost înregistrat contractul de arendă din 28 iulie 2012, fiind încălcat termenul de 3

luni prevăzut la articolul 10 alin. (5) din Legea cu privire la arendă.

Pe baza celor prezentate, reclamantul a susținut nulitatea contractului de

arendă, deoarece nu a fost semnat de proprietarul terenurilor Rotari Ana sau de o

persoană împuternicită în temeiul unei procuri. În subsidiar, acesta a precizat că are

un interes născut și actual pentru a declara nul contractul de arendă.

Ghilan Ruslan a solicitat declararea nulă din data semnării contractului de

arendă a terenurilor agricole din 28 iulie 2012, încheiat între S.R.L

„DANULSCHII” și Rotari Anna, cu toate efectele prevăzute de lege (f. d. 69).

La 21 februarie 2017, S.R.L „DANULSCHII” a formulat o referință în

întâmpinarea acțiunii reconvenționale, cerând respingerea acesteia ca tardivă și

nefondată (f. d. 100 – 102).

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 21 februarie 2017, s-

au respins acțiunile formulate de S.R.L „DANULSCHII” și Ghilan Ruslan (f. d.

124, 133 – 136).

Totodată, instanța de judecată a revocat măsură de asigurare a acțiunii aplicată

conform încheierii judecătorești din 16 septembrie 2016 (f. d. 124).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat circumstanțele de fapt

invocate de S.R.L „DANULSCHII” și Ghilan Ruslan în susținerea pretențiilor sale.

În acest sens, prima instanța a stabilit cu certitudine faptul că arenda a expirat

și nu a fost prelungită, iar proprietarul terenurilor agricole, Rotari Anna, după

expirarea contractului de arendă, conform prevederilor legale, avea dreptul de a

înstrăina aceste imobile. Totodată, s-a considerat că actul juridic contestat nu a fost

semnat de către Rotari Anna, dar de către intervenientul accesoriu Rotari Maria,

care nu era împuternicită în modul prevăzut de lege, ceea ce a impus concluzia

nulității contractului de arendă (f. d. 135).

Cu privire la acțiunea reconvențională, instanța de judecată a susținut că

Ghilan Ruslan nu este în drept să invoce nulitatea contractului de arendă, întrucât

acesta nu este parte a acestui act juridic și nu este împuternicit ca să intenteze o

asemenea cerere de chemare în judecată (f. d. 135, pe verso).

Pagină 3 din 9

Pe fondul cauzei, cererile de chemare în judecată, descrise mai sus, au fost

respinse în temeiul articolele 216 alin. (1), 219 alin. (1), 666 alin. (1), 911 alin. (1)

din Codul civil și articolele 10 alin. (5), 15 alin. (5) din Legea nr. 198 din 15 mai

2003, cu privire la arenda în agricultură.

Împotriva acestui act de dispoziție, S.R.L „DANULSCHII” a declarat apel în

termenul legal (f. d. 154). În apărare, Ghilan Ruslan și Rotari Maria au solicitat

respingerea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe (f. d. 176, pe verso).

Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 15 august 2017, a admis apelul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „DANULISCHII” și a casat parțial hotărârea

Judecătoriei Drochia (sediul Glodeni) din 21 februarie 2017, în partea respingerii

acțiunii formulate de Societatea cu Răspundere Limitată „DANULISCHII”, cu

emiterea, în acest sens, a unei noi hotărâri de admitere (f. d. 178 – 183).

Astfel, instanța de apel a decis declararea nulă a contractului de vânzare –

cumpărare nr. 3106 din 5 august 2016 a terenurile agricole cu nr. cadastrale

XXXXX, suprafața 1, 5115 hectare, și XXXXX, suprafața 0, 1258 hectare, situate în

sat. Danu, r. Glodeni, încheiat între Rotari Anna și Ghilan Ruslan. În rest, s-a

menținut hotărârea primei instanțe.

La deliberarea acestei soluții, instanța de apel a constatat situația de fapt

prezentată de S.R.L „DANULSCHII” în cererea de chemare în judecată și de Ghilan

Ruslan în acțiunea reconvențională. Suplimentar, s-a precizat că, în speță, obiectul

juridic dedus judecății a constituit doar declararea nulității contractului de vânzare –

cumpărare a terenurilor agricole, de vreme ce hotărârea Judecătoriei Drochia (sediul

Glodeni) a fost contestată în partea respectivă de S.R.L „DANULSCHII”.

Prin urmare, Colegiul de control judiciar a constatat că terenurile litigioase au

fost transmise în arendă pentru 3 ani, în perioada 28 iulie 2012 – 27 iulie 2015. La

fel, după expirarea contractului, S.R.L „DANULSCHII” a continuat să prelucreze

terenul, iar arendatorul Rotari Anna a primit plata pentru arenda terenului, fapt

confirmat de ambele părți în ședința instanței de apel (f. d. 182).

Prin urmare, instanța de apel a susținut că arendatorul Rotari Anna nu a

informat apelantul cu 6 luni înainte de expirarea arendei despre faptul că nu este de

acord să prelungească termenul de arendă, ceea ce este în contradicție cu articolul 9

alin. (5) din Legea cu privire la arendă. În plus, la 5 august 2016, intimata Rotari

Anna a înstrăinat terenurile agricole arendate fără a informa titularul dreptului de

preemțiune, S.R.L „DANULSCHII”, după caz, despre intenția și condițiile vânzării.

Așadar, Colegiul civil a reținut că instanța ierarhic inferioară a ajuns eronat la

concluzia privind neîncălcarea dreptului de preemțiune a apelantului la înstrăinarea

terenurilor agricole asupra cărora erau încheiate contracte de arendă (f. d. 182, pe

verso).

Într-un final, Colegiul judiciar a stabilit că Rotari Anna a primit plata pentru

arendă pe parcursul anilor 2015 – 2016, fiind confirmată validitatea contractelor de

arendă, prin voința certă și evidentă a acesteia. Totodată, s-a conchis că Rotari Anna

nu a contestat contractul de arendă, ceea ce demonstrează valabilitatea acestuia,

producând efecte juridice în continuare (f. d. 183).

Pagină 4 din 9

Pentru a soluționa această pricină, instanța de apel a aplicat articolele 2, 11

alin. (1), 9 alin. (4), (5), 15 alin. (3) din Legea nr. 198 din 15 mai 2003 și articolele

219 alin. (1) și (2), 232, 793, 794, 911 alin. (1) din Codul civil.

La 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Bălți le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 15 august 2017 (f. d. 186 d).

La 24 noiembrie 2017, Ghilan Ruslan, prin intermediul avocatului Călin

Bobeica, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 august

2017, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

respinsă acțiunea, formulată de S.R.L „DANULSCHII”, și admisă acțiunea, depusă

de Ghilan Ruslan.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că prima

instanța a constatat corect că Rotari Maria, proprietatea terenurilor agricole, nu a dat

nici un acord și nu a împuternicit pe nimeni pentru a fi încheiat din numele său

contractul de arendă din speță.

În opinia acestuia, instanța de fond a conchis just că arenda a expirat și nu a

fost prelungită, iar deținătorul de teren, Rotari Anna, după expirarea contractului de

arendă, conform prevederilor legale, avea dreptul de-al înstrăina. Totodată, Ghilan

Ruslan a invocat că, deși instanța de fond a constatat nulitatea contractului de

arendă, nu a admis acțiunea reconvențională în raport cu decăderea dreptului de

preemțiune.

La 22 decembrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs S.R.L

„DANULSCHII” și Rotari Anna, informându-i că referința se depune în termen de o

lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este

prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia

(f. d. 2011).

Până la data examinării cauzei, intimatul nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces

sau a reprezentanților acestora, conform articolului 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Ghilan Ruslan, prin

intermediul avocatului Călin Bobeica, este inadmisibilă, pentru motivele ce se

succed.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare,

dacă este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

În acest caz, se observă că mandatul sera MA nr. 1107987 din 27 septembrie

2017 dovedește faptul că avocatul Călin Bobeica a fost împuternicit în mod legal să

atace hotărârea judecătorească și să reprezinte interesele lui Ghilan Ruslan, care este

subiectul abilitat cu dreptul de a declara prezentul recurs (f. d. 184), în conformitate

cu dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele

cauzei, confirmă că cererea nu a fost depusă repetată și nu a fost examinată anterior.

Pagină 5 din 9

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs constată că recursul

declarat de Ghilan Ruslan, prin intermediul avocatului Călin Bobeica, la 24

noiembrie 2017, este depus în interiorul termenului, deoarece decizia integrală a

instanței de apel i-a fost comunicată, contra semnătură, la 3 octombrie 2017, ce se

adeverește prin avizul de recepție (f. d. 196).

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs la dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului

de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, dar și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Ab initio, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de

recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui

proces echitabil garantate de art. 6 parag. (1) din Convenție, în special de dreptul de

acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef

v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa,

recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

Pagină 6 din 9

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă temeiurile

de drept invocate de recurent în motivarea punctului său de vedere sunt incidente la

soluționarea fondului cauzei, inclusiv dacă argumentele ilegalității deciziei atacate,

solicitările sau propunerile acestuia, rezumate mai sus, întrunesc condițiile necesare

pentru a declara admisibilă cererea de recurs.

În speță, instanța observă că recurentul Ghilan Ruslan a criticat decizia Curții

de Apel Bălți din 15 august 2017 în baza articolului 432 alin. (2) lit. a), b), c) din

Codul de procedură civilă, așa cum este prevăzut, în mod obligatoriu, la art. 432

alin. (1) și 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă.

În acest sens, instanța de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 15

august 2017, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 2, 11 alin. (1), 9 alin. (4), (5),

15 alin. (3) din Legea nr. 198 din 15 mai 2003 și articolele 219 alin. (1) și (2), 232,

793, 794, 911 alin. (1) din Codul civil.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurentul a invocat nulitatea contractului de

arendă, deși argumentele acestuia au fost respinse de prima instanța, iar hotărârea

acesteia, în partea respectivă, nu a fost atacată cu apel de către Ghilan Ruslan. În

plus, acesta nu a demonstrat și nu a arătat motive convingătoare a nelegalității

deciziei Curții de Apel Bălți, în care s-a menționat că actul dat este valabil și

produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost contestat de Rotari Anna.

Mai mult, instanța de recurs subliniază că instanța de apel și-a motivat amplu

decizia și a răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea decizia de

inadmisibilitate pe cauza Fundația pentru Copii Speranța v. Republica Moldova, 17

octombrie 2017). De facto, recurentul nu a criticat textele de lege aplicate de

instanța de apel, ci s-a mulțumit să afirme abstract că soluția acesteia este una

eronată, fără a aduce vreo observație pertinentă și concludentă speței.

În subsidiar, instanța observă că, în principiu, recurentul a formulat prezenta

cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a

Pagină 7 din 9

se vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v.

Croația, ibidem, parag. 28).

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile lui

Ghilan Ruslan nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor de drept material

sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Prin urmare, temeiurile inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale și

nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea

în fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. În mod

corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în

consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se

vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm

v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Un raționament subsidiar al instanței în susținerea poziției sale constă în

faptul că recurentul a fost reprezentat de către avocatul Bobeica Călin, persoană

abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și să

acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe

judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel,

acesta a fost în măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de

recurs, în baza modului de redactare a articolului 433 lit. a) în Codul de procedură

civilă și interpretarea suficient de clară și coerentă a acestuia de Curtea Supremă de

Justiție în jurisprudența sa constantă (a se vedea, mutatis mutandis, Trevisanato v.

Italia, ibidem, parag. 45, Sturm v. Luxemburg, citată mai sus, parag. 40).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație,

conjunctura stabilită mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea

unui raport rezonabil de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele

folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a

fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin

Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau

Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

Pagină 8 din 9

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Ghilan Ruslan, prin intermediul avocatului

Călin Bobeica, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea

în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ghilan Ruslan, prin

intermediul avocatului Călin Bobeica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Pagină 9 din 9