3ra-81/18 — eliberarea actelor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- eliberarea actelor
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-81/18 — eliberarea actelor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-81/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana) (jud.I. Chironeț) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov) ÎNCHEIERE 24 ianuarie 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Dumitru Visternicean Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Mițcul, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul împotriva Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, intervenient accesoriu Penitenciarul nr.13 cu privire la eliberarea actelor, împotriva deciziei din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 16 noiembrie 2016, Alexandru Mițcul a depus cererea de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău, intervenient accesoriu Penitenciarul nr. 13 solicitând obligarea expedierii hotărârilor pronunțate de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău. În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că pentru a-și realiza drepturile sale întru executarea hotărârilor definitive judecătorești, a înaintat către Președintele Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău cereri prin care a solicitat eliberarea a mai multe documente executorii și anume: 1) duplicatul titlului executoriu în dosarul nr. 2ra-2858/15, prin care Curtea Supremă de Justiție a decis încasarea de la Bugetul Public Național, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Alexandru Mițcul a prejudiciului moral în mărime de 1000 (una mie) lei; 2) titlul executoriu în baza hotărârii din 25 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău privind încasarea de la Bugetul Public Național, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Alexandru Mițcul a prejudiciului moral în mărime de 5000 (cinci mii) lei; 3) hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 10 septembrie 2015, decizia din 26 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău și decizia Curții Supreme de Justiție, prin care s-a menținut hotărârea, a câte 10 exemplare pentru a le anexa la cererile către CtEDO și în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011; 4) hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul împotriva Ministerului Justiției, 1 Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, decizia Curții de Apel Chișinău, prin care a fost menținută hotărârea din 15 aprilie 2016 și decizia Curții Supreme de Justiție prin care s-a respins cererea de recurs,
a câte 2 exemplare pentru a le anexa la cererile către CtEDO și în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011; 5) încheierea din 15 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău prin care s- a scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul împotriva Ministerului Economiei, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, ÎS „CMAC”, ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, decizia Curții de Apel Chișinău prin care a fost casată încheierea; alte zece hotărâri și încheieri cu privire la cererile depuse de Alexandru Mițcul, inclusiv și la cererea depusă împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la neexecutarea încheierii din 14 aprilie 2010 și alte zeci de acțiuni.
A menționat că, recepționarea cererilor pentru eliberarea documentelor solicitate, este confirmată prin chitanțele poștale, actele de predare-recepționare a scrisorilor, întocmite de Penitenciarul nr. 13, prin ce se confirmă și respectarea procedurii prealabile. A invocat că, de către președintele Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău i-au fost respinse cererile înaintate, din motiv că nu a indicat numerele dosarelor solicitate, precizând că nu are acces la internet fiind plasat în Penitenciarul nr. 13. Prin încheierea din 18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău cauza civilă a fost transmisă Curții de Apel Chișinău pentru soluționarea strămutării cauzei la o altă instanță din raza municipiului Chișinău.
Prin încheierea din 01 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a strămutat Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău pentru judecare în fond cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul împotriva Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, intervenient accesoriu Penitenciarul nr. 13 cu privire la eliberarea actelor. Prin hotărârea din 20 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) s- a respins cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul împotriva Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, intervenient accesoriu Penitenciarul nr. 13 cu privire la eliberarea actelor. Prin decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Alexandru Mițcul și s-a menținut hotărârea din 20 ianuarie 2017 a Judecătoriei mun.Chișinău (sediul Ciocana).
La 29 noiembrie 2017, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.130), Alexandru Mițcul a declarat recurs împotriva deciziei din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 20 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) și rejudecarea cauzei în fond în alt complet de judecată. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de fond eronat a aplicat Legea contenciosului administrativ, însă s-a solicitat apărarea drepturilor privind executarea hotărârilor în baza Legii nr. 87/2011. Opinează că, instanța de apel eronat a aplicat normele contenciosului administrativ și nu Legea nr. 87/2011, prin ce i-au fost încălcate drepturile garantate de art. 6 § 1 CEDO și art. 20 al Constituției RM.
2 În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Decizia instanței de apel a fost adoptată la 26 septembrie 2017, iar Alexandru Mițcul a declarat recurs la 29 noiembrie 2017, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.130). Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la proces la 26 octombrie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.127), însă date despre recepționare acesteia, lipsesc. Astfel, recursul se consideră a fi declarat în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Alexandru Mițcul, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandru Mițcul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură 3 civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Alexandru Mițcul.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandru Mițcul împotriva deciziei din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Dumitru Visternicean Mariana Pitic 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.