2ra-133/18 — incasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-133/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) (jud. R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Dumitru Visternicean

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Ceban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Ceban

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Moldcărbune” cu privire la încasarea

prejudiciului material, a penalității, a indemnizației de concediu, a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 08 septembrie 2016, Andrei Ceban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Moldcărbune” solicitând încasarea prejudiciului material pentru

reținerea eliberării carnetului de muncă în mărime de 192000 lei, a penalității pentru

neachitare în termen a indemnizației de concediu în sumă de 9083 lei, încasarea

indemnizației de concediu în mărime de 2930 lei, încasarea prejudiciului moral în

mărime de 96000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 250 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 01 octombrie 2004 a fost

angajat în funcția de mecanic la SRL „Moldcărbune” cu un salariu lunar de 2000

lei, unde a activat până la data de 30 octombrie 2006. În carnetul de muncă s-a

menționat precum că a fost concediat la data de 02 ianuarie 2009, în temeiul art. 86

lit. h) Codul muncii - absența fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore

consecutive.

A indicat reclamantul că, a fost emis un ordin fals privind concedierea sa din

funcție, iar carnetul de muncă i-а fost eliberat abia la 10 septembrie 2014, fiind

reținut carnetul în perioada 30 octombrie 2006 - 10 septembrie 2014, adică 96 luni

și 10 zile. În perioada aceasta a fost în imposibilitate de a se angaja în câmpul

muncii, iar prin acțiunile pârâtului SRL „Moldcărbune” i-а fost cauzat un prejudiciu

în mărime de 192000 lei.

A menționat că, pârâtul nu i-а achitat nici indemnizația de concediu pentru

1

anul 2006 în mărime de 2930 lei, iar pentru perioada de 96 luni SRL „Moldcărbune"

este obligat să-i achite suplimentar plata pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce

constituie 9083 lei. În opinia reclamantului, pârâtul urmează să-i achite în total suma

de 204013 lei.

A afirmat reclamantul că, pârâtul i-а cauzat un prejudiciu moral considerabil

ce se exprimă prin suferințele psihice pe care le-a suportat, fiind lipsit ilegal de către

pârât de posibilitatea de a munci timp de 96 luni. În perioada respectivă nu a dispus

de mijloace financiare pentru a-și întreține familia, fiind nevoit de a împrumuta,

sume pe care nu le-a restituit în termen și a fost nevoit de a le restitui din pensia ce

o primește.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-

a strămutat Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău pentru judecare cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Ceban împotriva SRL

„Moldcărbune” cu privire la încasarea prejudiciului material, a penalității, a

indemnizației de concediu, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Ceban împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Moldcărbune” cu privire la încasarea

prejudiciului material, a penalității, a indemnizației de concediu, a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată și ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

Instanța de fond a respins ca fiind tardivă acțiunea în partea încasării de la SRL

„Moldcărbune” în beneficiul lui Andrei Ceban a indemnizației de concediu în

mărime de 2930,00 lei, a penalității pentru neachitarea în termen a indemnizației

pentru concediu în mărime de 9083, 00 lei și a prejudiciului material pentru reținerea

carnetului de muncă până la 09 septembrie 2013-dată ce excede termenul de trei ani

până la depunerea acțiunii în instanță, în rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Andrei Ceban și s-a menținut hotărârea din 31 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

La 02 octombrie 2017, Andrei Ceban a declarat recurs împotriva deciziei din

11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din

31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată depuse de Andrei Ceban

împotriva SRL „Moldcărbune” cu privire la încasarea prejudiciului material, moral

și a indemnizației de concediu.

În motivarea recursului s-a invocat că hotărârile judecătorești contestate au fost

pronunțate cu aplicarea și interpretarea eronată a legii și cu încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului și aprecierea arbitrară a probelor, erori ce au

dus la soluționarea greșită a pricinii. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au

examinat în mod subiectiv și superficial litigiul dat, aplicând și interpretând în mod

eronat legea, fapt inadmisibil.

Indică recurentul că, în motivarea hotărârilor contestate, instanțele de judecată

invocă că cererea de chemare în judecată a fost depusă tardiv, peste termenul de

prescripție extinctivă prevăzut la art. 271, 272 Cod civil, art. 355 Codul muncii.

2

Aceste concluzii, în opinia recurentului, sunt neîntemeiate, declarative, purtând un

caracter general, iar probele anexate la prezenta cauză, nu au fost cercetate și

apreciate de către instanța de fond.

Cu referire la pronunțarea hotărârilor judecătorești cu încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului și aprecierea arbitrară a probelor, erori ce au

dus la soluționarea greșită a pricinii, menționează recurentul că, instanța de fond și

apel nu au examinat și soluționat în mod complet și obiectiv toate solicitările expuse

în cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 11 iulie 2017, iar Andrei Ceban a

declarat recurs la 02 octombrie 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 25 iulie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.160), însă date despre

recepționare acesteia, lipsesc. Astfel, recursul se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Andrei Ceban, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Ceban nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Andrei Ceban.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Ceban împotriva deciziei

din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Dumitru Visternicean

Mariana Pitic

4