2ra-158/18 — anularea ordinelor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinelor
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-158/18 — anularea ordinelor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: V. Puica dosarul nr.2ra-158/18
(Judecătoria Chișinău, sediul Central)
instanța de apel: A. Bostan, A. Danilov, V. Efros
(Curtea de Apel Chișinău)
Î N C H E I E R E
17 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală
Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Sergiu Dodon,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Dodon
împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului cu
privire la anularea ordinelor, obligarea emiterii ordinului, repararea prejudiciului
material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 august 2017 prin care a
fost admis apelul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei
și Copilului, a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 30
ianuarie 2017 și a fost emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La 16 iunie 2016, Sergiu Dodon a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului cu
privire la anularea ordinelor, obligarea emiterii unui ordin, repararea prejudiciului
material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că la 22 noiembrie 2013 între Instituția
Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului (în continuare IMSP IMC)
-în calitate de angajator și Dodon Sergiu a fost încheiat contractul individual de
muncă nr.265/13, în baza căruia ultimul a fost angajat în funcție de șef serviciu
juridic, prin cumul, pe 1,0 unități.
A invocat că la aceiași dată, de către pârât, a fost emis ordinul nr.02-1/230
cu stabilirea salariului, în mărime de 4 640,63 lei lunar.
A susținut că în perioada decembrie 2015 - ianuarie 2016, a fost modificată
organigrama și statele de personal ale instituției pârâte după cum urmează: prin
ordinul Ministerului Sănătății nr.941 din 10 decembrie 2015 din cadrul IMSP
IMC au fost excluse secția achiziții publice și serviciul juridic, fiind instituită o
subdiviziune nouă - secția achiziții publice, juridică și contencios, iar postul de
Șef serviciu juridic a fost redus.
A afirmat că prin ordinul pârâtului nr.02-1/1294 din 31 decembrie 2015
funcția sa a fost redusă și respectiv, a fost exclusă din statele de personal. La 23
1
decembrie 2015, urmare a schimbării conducerii IMSP IMC a fost emis ordinul
nr.01-19/192, prin care a fost anulată procura nr.01-13/267 din 27 martie 2013 de
conferire a împuternicirilor de reprezentare a IMSP IMC la toate instituțiile de
stat și private, inclusiv în instanțele de judecată. Prin același ordin s-a dispus
informarea instanțelor de judecată și a persoanelor terțe despre anularea procurii.
A considerat că urmare a acestor acțiuni, i-a fost îngrădit dreptul de a-și
exercita atribuțiile de serviciu și anume începând cu 01 ianuarie 2016 a fost lipsit
de dreptul de a exercita obligațiunile de serviciu prevăzute de contractul
individual de muncă nr. 265/13 din 22 noiembrie 2013. Or, a fost exclus din toate
Comisiile de lucru care funcționează în cadrul Instituției, fapt care nu i-a permis
să participe în grupurile de lucru. Totodată, a fost exclus din orice activitate a
Instituției și a rămas fără birou.
Remarcă că prin scrisorile din 14 martie 2016 și 21 martie 2016 a explicat
conducerii motivele neprezentării sale la serviciu, fiindu-i limitat accesul în
cadrul Instituției, iar funcția sa nu se mai regăsea în organigrama IMSP IMC din
01 ianuarie 2016.
Însă, administrația IMSP IMC 1-a sancționat disciplinar prin ordinele
nr.02-1/260 din 28 martie 2016, nr.02-1/268 din 29 martie 2016, nr.02-1/275 din
30 martie 2016, nr.02-1/284 din 31 martie 2016, nr.02-1/289 din 01 aprilie 2016,
iar ulterior, la 12 aprilie 2016, prin ordinul nr.02-1/323, a fost concediat din
funcția de șef serviciu juridic, în legătură cu absența de la lucru, fără ca în ordinul
de concediere să fie indicat articolul, aliniatul, punctul și litera corespunzătoare
din lege în baza căreia a fost concediat.
Apreciază ordinele cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare și de
concediere ca fiind neîntemeiate și ilegale, deoarece au fost adoptate cu
încălcarea procedurii prevăzute de art. 206, 208 - 210 Codul muncii. Timp de 5
zile au fost aplicate cinci ordine de sancționare pentru aceiași abatere disciplinară
continuă, ceea ce este ieșit din comun și contravine art. 206 alin. (4) Codul
muncii.
Consideră că, această procedură a fost încălcată și din motiv că unitatea
ocupată de reclamant a fost lichidată prin ordinul nr.02-1/1294 din 31 decembrie
2015, reclamantului nu i s-a adus la cunoștință obligațiile funcției noi, nu a fost
încheiat un nou contract individual de muncă.
Pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a intervenit cu o cerere de
concretizare, prin care a solicitat instanței de judecată anularea ordinelor
contestate, obligarea pârâtului să adopte, cu data emiterii hotărârii - Ordinul de
încetare a contractului individual de muncă cu Dodon Sergiu în legătură cu
reducerea statelor de personal, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii,
încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a salariului pentru lipsa forțată de
la locul de muncă începînd cu data de 01 ianuarie 2016 până la data adoptării
Ordinului de încetare a relațiilor de muncă, în mărime de 41 765,67 lei; conform
art. 274 Codul muncii încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a
indemnizației pentru eliberarea din serviciu în mărimea unui salariu în sumă de 4
640,63 lei; încasarea conform art. 119, 143 Codul muncii a indemnizației pentru
concediu anual de odihnă nefolosit, calculată conform art. 117 Codul muncii, dar
nu mai mică de un salariu mediu lunar; repararea prejudiciului moral în mărime
de 5 000 lei și a tuturor cheltuielilor de judecată.
2
Suplimentar celor invocate în cererea depusă inițial, a susținut că nu a fost
preavizat cu 2 luni înainte de aprobarea ordinului de propunerea unei alte funcții
existente în cadrul instituției conform legislației în vigoare, fapt prin care s-au
încălcat grav drepturile sale.
A mai susținut că la reducerea unității nu s-a respectat dreptul preferențial
al său la menținerea locului de muncă, ori Secția Juridică a fost comasată cu
Secția Achiziții Publice.
Reclamantul a afirmat că nu i-a fost propus un alt loc de muncă într-o altă
unitate, nu s-au respectat prevederile cu privire la salarizare în cazul încetării
contractului individual de muncă în legătură cu reducerea statelor din 01 ianuarie
2016 până în prezent.
Cu referire la repararea prejudiciului moral, a indicat că prin emiterea
ordinelor contestate, pârâtul i-a lezat onoarea și demnitatea, în deosebi prin
răspândirea informației denigratoare în cadrul instanțelor de judecată și față de
persoanele terțe, astfel încât prin acțiunile pârâtului i-au fost cauzate suferințe
psihice și fizice.
Mai mult ca atât, fără nici o explicație, nu i-au fost create condiții de
muncă, cauzând astfel retrăiri în familie or, este unicul întreținător în familie,
soția sa, aflându-se în concediu de maternitate.
Astfel, după concretizările ulterioare, reclamantul Sergiu Dodon a solicitat
(f.d. 3-10, 201-208):
- anularea ordinului nr.02-1/260 din 28 martie 2016, adoptat de IMSP IMC
cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare, salariatului
Dodon Sergiu șef serviciului juridic, în legătura cu absență fără motive întemeiate
de la lucru în perioada de 02 martie 2016-11 martie 2016;
- anularea ordinului nr.02-1/268 din 29 martie 2016 cu privire la aplicarea
sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare, salariatului Dodon Sergiu, șef
serviciului juridic, în legătura cu absența fără motive întemeiate de la lucru la 12
martie 2016;
- anularea ordinului nr.02-1/275 din 30 martie 2016 despre aplicarea
sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, salariatului Dodon Sergiu, șef
serviciului juridic, în legătura cu absența fără motive întemeiate de la lucru la 14
martie 2016;
- anularea ordinului nr.02-1/284 din 31 martie 2016 cu privire la aplicarea
sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, salariatului Dodon Sergiu șef
serviciului juridic, în legătura cu absența fără motive întemeiate de la lucru la 15
martie 2016;
- anularea ordinului nr.02-1/289 din 01 aprilie 2016 despre aplicarea
sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, salariatului Dodon Sergiu, șef
serviciului juridic, în legătura cu absența fără motive întemeiate de la lucru la 16
martie 2016;
- anularea ordinului nr.02-1/323 din 12 aprilie 2016 cu privire la aplicarea
sancțiunii disciplinare sub formă de concediere, salariatului Dodon Sergiu, șef
serviciului juridic, în legătura cu absență fără motive întemeiate de la lucru la 17
martie 2016;
3
- obligarea IMSP IMC să adopte, cu data emiterii hotărârii, ordinul de
încetare a contractului individual de muncă cu Dodon Sergiu în legătura cu
reducerea statelor de personal, în temeiul art.86 alin.(1) lit.c) Codului muncii;
- încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 41 765, 67 lei,
cu titlu de salariu pentru lipsa forțată de la locul de muncă din 01 ianuarie 2016
până la data emiterii ordinului de încetare a relațiilor de muncă;
- încasarea conform art.274 Codul muncii, a indemnizației pentru eliberare
din serviciu, în mărimea unui salariu de 4 640,63 lei;
- încasarea din contul pârâtului în beneficiul său, conform art.119, 143
Codul muncii, a indemnizației pentru concediu de odihnă nefolosit, calculat
conform art. 117 Codul muncii, dar nu mai mică de un salariul mediu lunar;
- încasarea de la IMSP IMC în beneficiul său a sumei de 5000 lei cu titlu de
despăgubiri morale;
- precum și încasarea de la IMSP IMC în beneficiul lui Dodon Sergiu a
tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 30 ianuarie 2017,
acțiunea lui Sergiu Dodon a fost admisă parțial, au fost anulate ordinele IMSP
Institutul Mamei și Copilului nr. 02-1/260 din 28 martie 2016, nr. 02-1/268 din 29
martie 2016, nr. 02-1/275 din 30 martie 2016, nr. 02-1 din 31 martie 2016, nr. 02-
1/289 din 01 aprilie 2016 și nr. 02-1/323 din 12 aprilie 2016, a fost obligat IMSP
Institutul Mamei și Copilului să adopte, cu data de 30 ianuarie 2017, ordin de
încetare a contractului individual de muncă cu Sergiu Dodon în legătură cu
reducerea statelor de personal potrivit art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, a fost
obligat IMSP Institutul Mamei și Copilului să calculeze și să achite în folosul lui
Sergiu Dodon salariul pentru absența forțată de la muncă, începând cu 01 ianuarie
2016 până la 30 ianuarie 2017, având în vedere salariul de 4 640,63 lei, a fost
încasat din contul IMSP Institutul Mamei și Copilului în folosul lui Sergiu Dodon
suma de 4 640,63 lei cu titlu de indemnizație pentru eliberarea din funcție în
legătură cu reducerea statelor de personal, 4 640,63 lei indemnizație pentru
concediu de odihnă nefolosit, 4 640,63 lei - despăgubiri morale, în total 13 921,89
lei, precum și taxa de stat în mărime de 718 lei.
Pentru a ajunge la concluzia dată instanța de fond a constatat că toate
ordinele emise de pîrît sunt ilegale, deoarece reclamantul urma să fie preavizat de
către angajator despre modificările menționate și despre faptul că funcția sa
urmează să fie redusă conform art. 88 Codul muncii, ceea ce nu a avut loc.
Instanța de fond a mai stabilit că de către angajator au fost neglijate
prevederile art. 10 alin. (2) Codul muncii, reclamantul fiind astfel lipsit de dreptul
de a exercita obligațiile de serviciu conform contractului individual de muncă.
Totodată, a indicat prima instanță că conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la
examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată,
angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile
transferării sau eliberării din serviciu a salariatului, fapt care pîrîtul nu l-a dovedit.
Astfel, instanța de fond a anulat ordinele de sancționare disciplinară, fiind
constatată încălcarea procedurii de concediere în legătură cu reducerea statelor de
personal și ținînd cont de concedierea nelegitimă în temeiul neprezentării la locul
de muncă. Prima instanță a obligat IMSP Institutul Mamei și Copilului să adopte
cu data emiterii hotărîrii un ordin de încetare a contractului individual de muncă
4
cu Sergiu Dodon în legătură cu reducerea statelor de personal potrivit art. 86 alin.
(1) lit. c) Codul muncii.
A mai considerat instanța de fond că în urma anulării ordinelor contestate și
obligării pîrîtului să emită un ordin de eliberare de la lucru conform art. 86 alin.
(1) lit. c) Codul muncii, reclamantul Sergiu Dodon în temeiul art. 9 alin. (1) lit.
d), 128 alin. (1), 90 alin. (1)-(3), 117 alin. (1), 119 alin. (1) și 329 Codul muncii
urmează a fi despăgubit material și moral, încasînd de la IMSP Institutul Mamei
și Copilului în beneficiul reclamantului în total suma de 13921,89 lei.
Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 22 februarie 2017, IMSP
Institutul Mamei și Copilului a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău (sediul Central) din 30 ianuarie 2017, solicitând admiterea apelului,
casarea integrală a hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de respingere
integrală a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 august 2017 a fost admis apelul
declarat de ÎMSP Institutul Mamei și Copilului, a fost casată integral hotărîrea
Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 30 ianuarie 2017 și a fost emisă o nouă
hotărîre cu privire la respingerea acțiunii.
În susținerea soluției date, instanța de apel aplicînd prevederile art. 86 alin.
(1) și (2), 87 alin. (1), 88 alin. (1), (2), 89 alin. (1), (2), 90 alin. (1)-(3), 183 alin.
(1), (2), 186 alin. (1) lit. a), 329 alin. (1) și (2), și 330 alin. (1) și (2) Codul muncii
a constatat că ordinele emise de directorul IMSP Institutul Mamei și Copilului:
nr. 02-1/260 din 28.03.2016, nr. 02-1/268 din 29.03.2016, nr. 02-1/275 din
30.03.2016, nr. 02-1 din 31.03.2016, nr. 02-1/289 din 01.04.2016 și nr. 02-1/323
din 12.04.2016 sunt legale și fondate, deoarece nu au fost prezentate careva probe
care să infirme absența nemotivată de la serviciu a angajatului Dodon Sergiu -
condiții în care temeiuri pentru anularea acestora nu există, pretențiile respective
ale intimatului fiind, astfel, nefondate și pasibile de a fi respinse.
Din motivele indicate a mai constatat instanța de apel că în speță apelantul
nu poate fi obligat să dispună eliberarea intimatului din funcția deținută în
legătură cu reducerea funcției deținute și achitarea drepturilor corespunzătoare,
deoarece această obligație decade odată cu constatarea legalității ordinelor
apelantului de eliberare din funcție a intimatului pentru motivele sus-indicate,
astfel încât adjudecarea de către instanța de fond a indemnizațiilor în beneficiul
intimatului este contrară cadrului legal pertinent și circumstanțelor cauzei.
Subsecvent, Colegiul instanței de apel a dedus prin prisma art. 90, 329 și
330 Codul muncii că încasarea din contul angajatorului a salariului pentru
perioada absenței forțate de la lucru și a prejudiciului moral este posibilă doar în
cazul constatării concedierii ilegale și restabilirii în funcție - motiv pentru care
instanța de apel a conchis că la caz constatarea legalității concedierii lui Sergiu
Dodon, exclude temeinicia pretențiilor indicate or, în cazul dat nu se întrunesc
condițiile legale pentru adjudecarea salariului pentru perioada absenței forțate de
la lucru și a prejudiciului moral.
Prin urmare, Colegiul civil, și de contencios administrativ al Curții de Apel
Chișinău a concluzionat că argumentele expuse în apel de către IMSP Institutul
Mamei și Copilului sunt întemeiate, iar instanța de fond a soluționat eronat cauza
în raport cu aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind
neîntemeiată și contrară prevederilor art. 130 CPC.
5
La 13 noiembrie 2017, Sergiu Dodon a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței
de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.
Recurentul, Sergiu Dodon, în motivarea recursului a indicat că decizia
instanței de apel este ilegală, emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a
normelor de drept material și procedural deoarece instanța de apel nu a aplicat
legea care urma a fi aplicată, și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.
În acest sens a invocat recurentul că în procedura de lichidare nu a fost
preavizat în formă scrisă pentru modificările ce urmează a fi introduse conform
ordinelor emise de intimat. Astfel, intimatul nu a respectat procedura prevăzută
de art. 88 Codul muncii, iar instanța de apel a ignorat să aplice prevederile normei
date.
La fel a indicat că instanța de apel nu a aplicat o lege care urma a fi
aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod
eronat legea.
În acest sens, menționează că de către instanța de apel nu au fost aplicate
prevederile art. 89 alin. (2) Codul muncii, au fost ignorate de către instanța de
apel și prevederile art. 210 alin. (1) Codul muncii.
A considerat argumentele instanței de apel în acest sens superficiale și
neîntemeiate, or administrația pîrîtului a emis ordinele privind aplicarea
sancțiunilor disciplinare sub formă de mustrare, mustrare aspră și de concediere a
sa, menționînd că acesta activează în funcția de Șef serviciu juridic, funcție care
încă începînd cu data de 01 ianuarie 2016 nu există, fiind lichidată încă la 31
decembrie 2015. Or, dînsul la data adoptării ordinelor de aplicare a sancțiunilor
disciplinare nu exercita funcția de Șef serviciu juridic.
Astfel a mai considerat că instanța de apel în mod eronat a aplicat
prevederile art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, deoarece în decizia recurată nu se
poate face uz de faptul lipsei recurentului Sergiu Dodon de la lucru, atîta timp cît
funcția indicată în ordinul de concediere este lichidată cu patru luni pînă la
adoptarea ordinelor contestate, iar Dodon Sergiu nici nu trebuia să fie la lucru, or
un astfel de lucru nu i-a fost propus. Nu este semnat un alt contract individual de
muncă sau modificările la contractul anterior.
A reiterat că instanța de apel nu a aplicat o lege care urma a fi aplicată și a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Aici invocă că instanța de apel nu
trebuia să aplice prevederile art. 273 Codul muncii și prin urmare greșit a
concluzionat că recurentul a anticipat lucrurile și putea să pretindă la locul Șef
secție achiziții publice, juridică și contencios. Or, nu a ținut cont instanța de apel
că în această funcție la 04 ianuarie 206 a fost angajată o altă persoană. Prin
urmare, recurentul nici nu putea să pretindă la funcția dată.
La fel a mai reiterat că nu pot fi reținute concluziile instanței de apel, care
nici nu a examinat procedura de adoptare și aplicare a sancțiunilor disciplinare,
cînd ordinele contestate au fost adoptate cu încălcarea procedurii prevăzute de art.
208-210 Codul muncii. Drept urmare, consideră că instanța de fond corect a
anulat ordinele contestate ca fiind ilegale.
De asemenea a mai susținut că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară și
greșită materialului probator anexat la dosar și nu s-a pronunțat justificat și amplu
argumentat asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele
6
administrate, bazîndu-se doar pe susținerile intimatului precum că Sergiu Dodon
a știut despre faptul emiterii ordinelor din luna decembrie 2015.
În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
consideră că recursul este declarat în termen, deoarece conform scrisorii de
însoțire a Curții de Apel Chișinău decizia instanței de apel din 01 august 2017 a
fost expediată părților, inclusiv recurentului la 20 august 2017, iar la 13
noiembrie 2017, Sergiu Dodon a declarat recurs.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus
la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sergiu Dodon nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, analizând actele cauzei completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la
situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de
fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Sergiu Dodon,
în esența lor, sînt similare argumentelor invocate în instanța de apel și sînt expuse
asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.
Argumentele invocate în recurs precum că, decizia instanței de apel este
emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și fără constatarea și
elucidarea deplină a circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă
a pricinii, nu pot fi reținute, deoarece în speță, instanța de apel a stabilit just
circumstanțele pricinii, precum și a aplicat elocvent normele juridice, ce
guvernează raportul juridic litigios.
În consecință, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
7
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO,
recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer
vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt
similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate
corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat
de către Segiu Dodon ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Sergiu Dodon se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
8