2ra-52/18 — incasarea penalitatilor de intirziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea penalitatilor de intirziere
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-52/18 — incasarea penalitatilor de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-52/18
Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) (jud.D. Dulghieru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)
ÎNCHEIERE
17 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecători Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Întreprinderea de Stat „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata
Națională”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dorian Cibotari
împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata
Națională” cu privire la încasarea penalităților de întârziere și a prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 06 iulie 2016, Dorian Cibotari s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională”,
solicitînd încasarea restanței salariale în sumă de 14670,15 lei, suplimentar suma de
12058,86 lei pentru fiecare zi de întârziere, a prejudiciul moral în sumă de 25000 lei
și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 01 octombrie 2013 a fost
angajat în funcția de viceadministrator resurse și dezvoltare în cadrul ÎS „Centrul de
Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională”, în baza contractului individual
de muncă nr. 20/13 cu un salariu de funcție în mărime de 7100 lei, în condițiile unei
durate normale a timpului de muncă de 40 ore în săptămână.
A precizat că, la data eliberării din funcție de către pârât nu i-a fost calculat și
achitat salariul integral în mărime de 14670,15 lei. Concomitent a specificat că în
pofida lipsei sancțiunilor disciplinare pe parcursul exercitării funcției deținute, nu i-
а fost acordat dreptul la concediu de odihnă anual plătit.
A menționat că, la 21 ianuarie 2016 a solicitat pârâtului achitarea restanței
salariale, însă până la data depunerii acțiunii în instanță, pârâtul nu i-a răspuns la
solicitare. Astfel, în temeiul art. 330 Codul muncii, pretinde suplimentul pentru
fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1 % la sută, ce constituie suma de 12058,86
lei.
1
La 24 ianuarie 2017, reclamantul Dorian Cibotari, prin intermediul avocatului
Mihail Eșanu, a depus cerere de concretizare, solicitând, în final, încasarea
suplimentului în sumă de 10329,90 lei, a prejudiciului moral în mărime de 25000 lei
precum și a cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică în sumă de 3200 lei.
Prin hotărârea din 06 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) s-
a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dorian Cibotari și s-a
încasat de la ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională” în
beneficiul lui Dorian Cibotari suma de 10329, 90 lei, cu titlu de plăți suplimentare
în proporție de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din mărimea plăților salariale
neplătite în termen, prejudiciul moral în mărime de 7100 lei și cheltuielile de
asistență juridică în mărime de 3200 lei; în rest, cererea de chemare în judecată în
partea încasării prejudiciului moral în mărime de 17900 lei, s-a respins.
Prin decizia din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de reprezentantul ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata
Națională”-Rodica Ciofu și s-a menținut hotărârea din 06 martie 2017 a Judecătoriei
Chișinău (sediul Buiucani).
La 22 septembrie 2017, ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata
Națională”, prin intermediul reprezentantului Rodica Ciofu, a declarat recurs
împotriva deciziei din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
acesteia și a hotărârii din 06 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),
cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în
judecată.
În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a admis încălcări, precum
și a omis probe importante din dosar, care dacă ar fi fost luate în considerare, ar fi
dus la o soluție diametral opusă.
Menționează că, instanța de apel a aplicat prevederi legale, ce nu urmau a fi
aplicate litigiului, adică normele de drept material au fost aplicate eronat.
În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Decizia instanței de apel a fost adoptată la 20 iunie 2017, iar ÎS „Centrul de
Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională”, prin intermediul
reprezentantului Rodica Ciofu, a declarat recurs la 22 septembrie 2017.
Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților
la proces la 10 iulie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.161), însă date despre
recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc. Astfel, recursul se consideră a fi
declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de ÎS „Centrul de Pregătire a
Specialiștilor pentru Armata Națională”, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
2
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎS „Centrul de Pregătire a
Specialiștilor pentru Armata Națională” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
3
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor
pentru Armata Națională”.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de
Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională” împotriva deciziei din 20 iunie
2017 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecători Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
4