2ra-56/18 — constatarea faptului acceptării succesiunii

2ra-56/18 — constatarea faptului acceptării succesiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-56/18

instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valerii Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile

Dragan împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Serghei

Dragan, intervenienți principali Vasile Dragan și Egor Focșa împotriva lui Valerii

Călin, Zinaida Focșa, Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău a

Serviciului fiscal de Stat cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și

partajarea imobilului, și

cererea de intervenție principală a lui Valerii Călin împotriva lui Serghei

Dragan, Egor Focșa și Vasile Dragan, intervenient accesoriu Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului fiscal de Stat cu privire la atribuirea

cotei-părți din imobil prin achitarea sultei bănești,

c o n s t a t ă:

La 30 octombrie 2009, Serghei Dragan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Raisei Călin (Roman), Roman Serghei și Oficiului Inspectoratului Fiscal

mun. Chișinău, intervenienți accesorii de partea reclamantului Vasile Dragan și Egor

Focșa cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și locului de deschidere.

În motivarea acțiunii menționează că, în luna decembrie a anului 1979,

Alexandra Roman, Valentina Dragan și Zinaida Focșa au dobândit, prin succesiune

legală dreptul de proprietate pe cote-părți asupra casei de locuit amplasate

peXXXXX, iar faptul moștenirii fiind înregistrat în registrul bunurilor imobile în

mărimile, după cum urmează: Alexandra Roman ¾, Valentina Dragan 1/ și Zinaida

8

Focșa 1/ . Însă, în locuința menționată a locuit doar coproprietara Valentina Dragan,

8

iar coproprietarele Alexandra Roman și Zinaida Focșa nu au locuit niciodată în

această casă.

Relevă că, la 18 octombrie 1995, Alexandra Roman a decedat și nu a lăsat

testament. Astfel, după decesul acesteia, moștenitori de clasa I erau copii acesteia –

Serghei Roman și Raisa Călin (Roman), care, însă, nu au depus la notar cereri de

acceptare a succesiunii și nici nu au intrat în posesia a ¾ din imobilul nominalizat.

Respectiv, aceștia au pierdut dreptul la moștenire, deoarece nu au exercitat în termen

opțiunea succesorală în una de modalitățile prevăzute de lege.

1

Indică reclamantul că, după decesul Alexandrei Roman, nici moștenitorii de altă

clasă nu au depus cerere de acceptare a succesiunii, astfel încât, în posesia a ¾ din

imobilul litigios a intrat doar nepoata defunctei, Valentina Dragan, care a locuit în

permanență și continua să locuiască în întreaga casă.

Susține că, Valentina Dragan, care era proprietară a 1/ din casă, a moștenit încă

8

¾ din imobil, Zinaida Focșa rămânând proprietara a 1/ din imobil.

8

Evocă reclamantul că, la 08 august 2004, Valentina Dragan a decedat și nu a

lăsat testament. Astfel, la data decesului, moștenitori de clasa I ai acestuia erau: soțul

– Vasile Dragan și copii – Sergiu Dragan, Egor Focșa, care nu au depus cereri de

acceptare a succesiunii, însă au acceptat succesiunea prin intrarea în posesia a

imobilului în litigiu, în care au locuit și continuă să locuiască. Prin urmare, Serghei

Dragan, împreună cu Vasile Dragan și Egor Focșa au moștenit 7/ din casa, care o

8

deținea defuncta Valentina Dragan, ce constituie a câte 7/ fiecare.

24

Solicită constatarea faptului acceptării succesiunii de către Valentina Dragan

asupra ¾ din casa de locuit amplasată XXXXX, ce aparținea mătușii sale Alexandra

Roman; și constatarea faptului acceptării succesiunii asupra 7/ din acest imobil, ce

8

aparținea defunctei Valentina Dragan, de către moștenitorul de clasa I – fiul Serghei

Dragan, în mărime de 7/ cote-părți.

24

La 02 martie 2010, Valerii Călin a depus cerere de intervenire în proces în

calitate de intervenient principal cu pretenții proprii împotriva lui Serghei Dragan,

Egor Focșa și Vasile Dragan, intervenienți accesorii Zinaida Focșa, Serghei Roman,

Raisa Călin (Roman), Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chișinău și Oficiul Fiscal

Botanica cu privire la partajarea imobilului (vol. I, f.d. 57-60).

În motivarea cererii menționează că, în sensul testamentului nr.1-1536 din 31

martie 1989, Alexandra Roman a testat ¾ cotă-parte din casa de locuit situată

XXXXX lui Valerii Călin. Astfel, după decesul testatoarei Alexandra Roman, a fost

deschis dosarul succesoral și eliberat certificatul de moștenitor testamentar, în baza

căruia Valerii Călin a moștenit ¾ cotă-parte din imobilul nominalizat, dreptul de

proprietate fiind înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Solicită intervenientul principal Valerii Călin partajarea între coproprietari a

casei de locuit dinXXXXX, atribuindu-i-se lui casa în natură, iar celorlalți proprietari

sulta ce le revine pentru cotele -părți ideale a câte 1/ , și compensarea din contul

8

pârâților a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de intervenire în proces în calitate de intervenienți principali cu

pretenții proprii, depusă de Vasile Dragan și Egor Focșa împotriva lui Serghei

Dragan, Serghei Roman, Raisa Călin (Roman), Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, Oficiul Fiscal Botanica cu privire la constatarea faptului acceptării

succesiunii, solicită constatarea faptului acceptării succesiunii asupra 7/ din casa de

8

locuit situată XXXXX ce aparținea defunctei Valentina Dragan, de către moștenitorii

legali de clasa I: Vasile Dragan (soțul) și fiul Egor Focșa în mărime de 7/ cotă-parte

24

fiecare (vol. I, f.d. 67-68).

În motivarea cererii invocă motive similare celor înserate în cererea de chemare

în judecată.

La 22 martie 2012, reclamantul Serghei Dragan și intervenienții principali

Vasile Dragan și Egor Focșa au depus cerere de modificare a acțiunii și concretizare a

pretențiilor împotriva lui Valerii Călin, Zinaida Focșa și Oficiului Inspectoratului

Fiscal sect. Botanica, mun. Chișinău, solicitând constatarea faptului acceptării

2

succesiunii asupra 1/ din imobilul situatXXXXX, ce aparținea defunctei Valentina

8

Dragan de către moștenitorii legali ai acesteia de clasa I: copiii Serghei Dragan și

Egor Focșa, soțul Vasile Dragan, a câte 1/ pentru fiecare; partajarea imobilului prin

24

atribuirea lui Serghei Dragan, Egor Focșa și Vasile Dragan a întregului imobil în

litigiu în natură în cote-părți egale câte 1/ pentru fiecare, obligându-i să-i achite

3

coproprietarilor Valerii Călin a ¾ și Zinaidei Focșa a 1/ din imobilul în litigiu, ce

8

constituie suma de 67 575 de lei și respectiv 11 262 de lei (vol.I, f.d. 178-180).

Prin cererea de concretizare a părților în litigiu, intervenientul principal Valerii

Călin își formulează pretențiile împotriva lui Serghei Dragan, Egor Focșa și Vasile

Dragan, intervenienți accesorii Oficiul Inspectoratului Fiscal sect. Botanica,

mun.Chișinău (vol. I, f.d. 194).

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19 iunie 2012 (vol. I,

f.d. 204-207 recto-verso) s-au admis parțial acțiunile; s-a constat faptul acceptării

succesiunii de Serghei Dragan, Serghei Dragan și Egor Focșa după decesul

Valentinei Dragan, asupra masei succesorale rămase după decesul acesteia, și anume

asupra cotei ideale de 1/ din construcția locativă dinXXXXX, atribuindu-le fiecăruia

8

câte 1/ cotă-ideală din imobil; s-a atribuit și transmis lui Valerii Călin cota-parte

24

ideală ce aparține Zinaidei Focșa de 1/ din construcția locativă dinXXXXX; s-a

8

obligat Valerii Călin să achite lui Zinaidei Focșa sulta în mărime de 25 338 de lei; în

rest, acțiunile s-au respins ca fiind neîntemeiate. Totodată, s-a încasat din contul lui

Vasile Dragan, Serghei Dragan și Egor Focșa, în mod solidar, în beneficiul statului

suma taxei de stat compensată în mărime de 1 032,50 de lei; s-a încasat din contul

Zinaidei Focșa în beneficiul statului, suma taxei de stat compensată în mărime de 380

de lei; s-a încasat din contul lui Valerii Călin în beneficiul statului, suma taxei de stat

compensată în mărime de 640 de lei.

În consolidarea soluției emise, prima instanță a reținut că, construcția litigioasă

aparține cu drept de proprietate în cote părți ideale după cum urmează: Valentine

Dragan – 1/ cotă-parte ideală; Zinaidei Focșa – 1/ cotă-parte ideală; Valerii Călin –

8 8

¾ cotă-parte ideală.

Subsecvent, după decesul Valentinei Dragan, moștenitori de clasa I ai acesteia

sunt: soțul – Vasile Draga, fii – Serghei Dragan și Egor Focșa, care nu au deschis

dosar succesoral în termenul legal de 6 luni, însă, au intrat în posesiunea de facto a

averii succesorale, locuind în imobilul respectiv atât până, cât și după decesul

Valentinei Dragan.

Astfel, instanța inferioară a conchis necesitatea constatării acceptării de către

Vasile Draga, Serghei Dragan și Egor Focșa a succesiunii averii rămase după decesul

Valentinei Dragan, și anume cota-parte ideală de 1/ din imobilul litigios, ce

8

aparținea defunctei, atribuindu-le câte 1/ din imobil, cotele prezumându-se a fi

24

egale.

Succesiv, cu referire la capetele de cerere cu privire la partajarea imobilului în

natură, cu atribuirea imobilului unei părți și obligarea de a le achita părților opuse

sulte bănești, prima instanță a constatat temeinicia doar în partea atribuirii cotei-

părți de 1/ , ce aparține Zinaidei Focșa, în proprietatea intervenientului principal

8

Valerii Călin, cu obligarea ultimului de a-i achita primei o sultă bănească în sumă

de 25 338 de lei, iar în rest, cererile fiind neîntemeiate.

La caz, instanța inferioară a notat că, atât Serghei Dragan, Vasile Dragan și

Egor Focșa au solicitat atribuirea imobilului în proprietatea lor, a câte 1/ pentru

3

3

fiecare și obligarea de a achita o sultă bănească celorlalți coproprietari, cât și

intervenientul principal cu pretenții proprii Valerii Călin a solicitat partajarea între

coproprietari a imobilului, atribuindu-l în natură sie, cu plata din contul său a sultei

ce le revine celorlalți coproprietari pentru cotele-părți ideale ce le revin.

Astfel, părțile neconvenind la vreuna din variantele stabilite și având în vedere

că, partajul în natură a imobilului este imposibil, prima instanță a conchis necesar de

a respinge acțiunile în partea partajării imobilului în natură, cu atribuirea imobilului

unei părți și obligarea de a le achita copărtașilor compensație bănească.

Or, în cazul în care imobilul nu este comod partajabil sau este indivizibil în

natură, bunul se va atribui unuia dintre copărtași, iar celorlalți li se va atribui o

compensație bănească, cu raportul dintre cota lor parte și valoarea imobilului, fapt

care se va realiza numai la cererea coproprietarilor cărora li se atribuie sulta.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 (vol. I, f.d.247-

254) s-au respins apelurile declarate de către Valerii Călin, Vasile Dragan și Egor

Focșa și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica. mun.Chișinău din 19 iunie

2012.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 mai 2013 (vol. I, f.d. 302-309) s-

au admis recursurile declarate de Valerii Călin și Vasile Dragan, s-a casat decizia

Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012, cu restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016 (vol. II, f.d. 95,

96-101) s-a admis apelul declarat de către Călin Valerii, Vasile Dragan, Serghei

Dragan și Egor Focșa; s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău din 19 iunie 2012 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-au admis

parțial acțiunile; s-a constat faptul acceptării succesiunii de către Vasile Dragan,

Serghei Dragan și Egor Focșa după decesul Valentinei Dragan a cotei părți ideale de

1/ din bunul imobil amplasatXXXXX, stabilind că cota-parte ideală a fiecărui din

8

acest imobil constituie 1/ ; în rest, pretențiile formulate de Vasile Dragan, Egor

24

Focșa, Serghei Dragan și Valerii Călin cu privire la partajarea bunului imobilul prin

atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, s-au respins ca neîntemeiate.

În consolidarea poziției sale, instanța de apel a notat că, Alexandra Roman,

Valentina Dragan și Zinaida Focșa au dobândit, prin succesiune legală dreptul de

proprietate pe cote-părți asupra imobilului în litigiu, fiind înregistrat în Registrul

bunurilor imobile dreptul de proprietate pe cote-părți, după cum urmează:

Alexandra Roman – ¾ cotă-parte, Valentina Dragan – 1/ cotă-parte și Zinaida Foșca

8

– 1/ cotă-parte.

8

Conform certificatului de moștenitor testamentar, Valerii Călin a moștenit ¾

cotă-parte din casa de locuit indicată supra, în urma decesului Alexandrei Roman,

înregistrându-și dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

Totodată, după decesul Valentinei Dragan, moștenitori de clasa I ai acesteia

sunt: soțul –Vasile Dragan și copiii –Serghei Dragan și Egor Focșa, care au acceptat

succesiunea prin intrarea în posesia casei de locuit dinXXXXX.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia necesității constatării faptului

acceptării succesiunii de către Vasile Dragan, Egor Focșa și Serghei Dragan după

decesul Valentinei Dragan, a cotei-părți ideale de 1/ din imobilul litigios, cu

8

stabilirea unei cote-părți ideale de 1/ fiecărui.

24

4

Subsecvent, ținând cont de suprafața și starea nesatisfăcătoare a construcției,

instanța inferioară a reținut ca fiind imposibilă, din punct de vedere tehnic,

partajarea bunului imobil în natură conform cotelor-părți deținute de coproprietari.

La fel, s-a constatat că, în speță, nu poate fi aplicată partajarea bunului imobil

prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai

multor coproprietari, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 361

alin.(2) lit. a) din Codul civil, or, ambele părți litigante solicită atribuirea întregului

bun în proprietatea sa.

La 24 martie 2017, Vasile Dragan a depus cerere de recurs nemotivată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi hotărâri

privind soluționarea problemei (vol. II, f.d. 106).

La 29 martie 2017, Vasile Dragan a depus cerere de recurs motivată împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi hotărâri

privind soluționarea problemei (vol. II, f.d. 109).

În motivarea recursului menționează că, Valerii Călin și Zinaida Focșa nu au

locuit în imobilul litigios și nu au prezentat probe care ar demonstra faptul că au

acceptat în termen succesiunea.

La 22 mai 2017, Vasile Dragan a depus cerere de recurs suplimentară

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, invocând

prevederile pct. 53 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la

practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației la examinarea

cauzelor despre succesiune” nr. 13 03 octombrie 2005, susține că, existența

testamentului nr. I-536 din 5.1989 a defunctei Alexandra Roman nu împiedică, în

sine, moștenirea patrimoniului acesteia, în măsura în care, moștenirea nu a fost

acceptată în ordinea prevederilor art. 1516 – 1517 din Codul civil.

Relevă că, cu contravaloarea părților din imobilul litigios nu-și vor putea

procura un alt spațiu locativ.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

5

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs consideră calea de atac ca fiind demarată în interiorului

termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentului

comunicării participanților la proces a deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2016, însă, aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea

de comunicare a actului de procedură cu numărul de ieșire 35105/4 din 23 decembrie

2016 (vol. II, f.d. 102), iar cererea de recurs a fost depusă la 24 martie 2017, fapt

confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe cererea de recurs (vol. II, f.d. 105).

Instanța de recurs apreciază memoriul înserat în recurs ca fiind declarativ și

lipsit de substanța, reieșind din aserțiunile ce succed.

În debut, completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsită de substanță și

care nu poate fi acceptată alegația conținută în cererea de recurs din 29 martie 2017,

precum că Valerii Călin și Zinaida Focșa nu au locuit în imobilul litigios și nu au

prezentat probe care ar demonstra faptul că au acceptat în termen succesiunea. La

caz, informația conținută în extrasul din registrul bunurilor imobile (vol. I, f.d. 92-

93) denotă că, Zinaida Focșa a devenit coproprietară a bunului imobilul

amplasatXXXXX, cu o cotă-parte ideală de 1/ , în baza certificatului de moștenitor

8

nr.1/3-1856 din 10 decembrie 1979. Iar, Valerii Călin, a devenit coproprietar a

bunului imobilul amplasatXXXXX, cu o cotă-parte ideală de ¾ în baza

6

certificatului de moștenitor testamentar nr. 266 din 22 ianuarie 2010 (vol. I, f.d. 62),

eliberat în baza testamentului nr. I-536 din 31 martie 1989 (vol. I, f.d. 63).

La fel, nu pot fi acceptate nici argumentele conținute în cererea de recurs

suplimentară din 22 mai 2017 cu privire la aplicabilitatea, în speță, a prevederilor

pct. 53 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica

aplicării de către instanțele judecătoreștia legislației la examinarea cauzelor despre

succesiune”.

Or, recomandările Curții Supreme de Justiție și hotărârile Plenului Curții

Supreme de Justiție reprezintă evaluări ale practicii judiciare existente și aserțiuni

cu privire la modul de punere în aplicare a legii, având caracter consultativ și nu pot

constitui baza formală a hotărârilor judecătorești, pentru că nu sunt izvor oficial de

drept, iar practica națională pe asemenea categorii de litigii invocate în cererea de

recurs este diferită de respectiva cauză.

Succesiv, instanța de recurs apreciază ca fiind inacceptabile alegațiile

recurentului precum că, existența testamentului nr. I-536 a defunctei Alexandra

Roman nu împiedică, în sine, moștenirea patrimoniului acesteia, în măsura în care,

moștenirea nu a fost acceptată în ordinea prevederilor art. 1516 – 1517 din Codul

civil.

La acest capitol, completul de admisibilitate reiterează că, prin certificatul de

moștenitor testamentar nr. 266 din 22 ianuarie 2010 (vol. I, f.d. 62), s-a atestat

faptul că, în conformitate cu testamentul nr. I-536 din 31 martie 1989 (vol. I,

f.d.63), moștenitorul cotei-parți ideale de ¾ din bunul imobil amplasatXXXXX, ce a

aparținut defunctei Alexandra Roman, este Valerii Călin. Totodată, în baza acestui

certificat de moștenitor testamentar, acesta și-a înregistrat dreptul de proprietate

asupra cotei-parți ideale de ¾ din acest bun imobil.

La fel, instanța de recurs consideră ca fiind aberant și inadmisibil argumentul

recurentului precum că, contravaloarea părților din imobilul litigios nu le oferă

posibilitatea de a-și procura un alt spațiu locativ. Or, acest argument, în esență, nu se

referă la obiectul cauzei deduse judecății și poate fi încadrat în temeiurile procedurii

în recurs, stabilite la art.432 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, completul de admisibilitate ajunge la concluzia că ipoteza relevată

certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece nu

conține niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței

de apel, circumstanță care în esență profilează caracterul declarativ al acestuia și

desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Vasile Dragan nu s-a bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că Vasile Dragan a depus

7

prezenta cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului Vasile Dragan i-a fost

asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la

un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Vasile Dragan, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Vasile Dragan împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 21 decembrie 2016 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valerii Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

8