2ra-1858/17 — constatarea valabilitatii actului juridic

prima instanță: V. Clima dosarul nr.2ra-1858/17

(Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău)

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii : Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roman Eșanu și Lilian

Eșanu împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu Oficiul

Cadastral teritorial Chișinău cu privire la recunoașterea valabilității actului juridic,

constatarea acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului de proprietate asupra

apartamentului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și menținută

hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care

acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La data de 12 august 2016, Roman Eșanu și Lilian Eșanu au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu

Oficiul Cadastral teritorial Chișinău cu privire la recunoașterea valabilității actului

juridic, constatarea acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului de proprietate

asupra apartamentului.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, ei sunt frați și împreună cu

părinții Eșanu Ivan și Eșanu Zoia au locuit în odaia nr. XXXXX, acordată familiei,

cu suprafața de 23,30 m.p., locativa de 18,90 m.p.

Relevă că, la 11 septembrie 2007 a decedat Eșanu Zoia, iar la 22 iulie 2015 a

decedat Eșanu Ivan, iar răposații testamente nu au lăsat, astfel reclamanții după

decesul părinților sunt unicii succesori de clasa I și pentru a intra în posesia

patrimoniului succesoral au inițiat procedura de privatizare a locuinței, încît urmare

a colectării actelor au stabilit că apartamentul a fost privatizat în timpul vieții

mamei Zoia Eșanu, însă actul nu a fost definitivat pe motiv de neachitare a costului

restant.

Menționează că, potrivit hotărîrii Comisiei de privatizare nr.266 din 12

noiembrie 1998 apartamentul a fost transmis în proprietate privată familiei Eșanu,

compusă din 4 persoane - Ivan Eșanu, Zoia Eșanu, Roman Eșanu și Lilian Eșanu,

cu achitarea a 50% din costul locuinței de 99,49 lei, valoare ce a fost achitată la

data de 05 octombrie 2015, cînd se perfectau actele pentru privatizare, potrivit

informației Întreprinderii de Stat „Cadastru” imobilul nu a fost înregistrat în drept

de proprietate, după decesul Zoiei Eșanu, nu au depus declarație de acceptare a

succesiunii, dar au acceptat-o prin intrarea în posesiune, locuind în apartament și

achitînd impozitele.

Afirmă că, după decesul lui Ivan Eșanu, s-au adresat notarului pentru

acceptarea succesiunii, dar s-a constatat lipsa înregistrării juridice a

apartamentului, astfel că li s-a sugerat soluționarea judiciară a problemei.

Consideră că, au acceptat succesiunea și după decesul tatălui lor Eșanu Ivan,

ulterior, s-au adresat Consiliului mun.Chișinău pentru finalizarea privatizării și

încheierea actului juridic de vânzare-cumpărare, transmitere-primire, însă prin

răspunsul nr.07-06/519 din 21 iulie 2016 li s-a refuzat, fiindu-le sugerată adresarea

în instanța de judecată.

Cer Roman Eșanu și Lilian Eșanu constatarea deținerii în posesiune,

folosință și dispoziție în drept de proprietate a bunului imobil - apartamentul nr.

XXXXX de către Ivan Eșanu, Zinaida Eșanu, Lilian Eșanu, Roman Eșanu a cîte

1/4 cotă parte pentru fiecare, constatarea faptului acceptării în termen a succesiunii

și locului ei de deschidere de către reclamanții Roman Eșanu și Lilian Eșanu, după

decesul mamei Zoia Eșanu, decedată la 11 septembrie 2007 și tatăl Ivan Eșanu,

decedat la 19 iulie 2015, cu ultimul domiciliu XXXXX, recunoașterea după

reclamanții Roman Eșanu și Lilian Eșanu dreptul de succesiune legală în privința

patrimoniului succesoral (1/2 cotă parte din apartamentul nr.XXXXX), rămas după

decesul părinților.

Pe parcursul examinării cauzei, în ședința de judecată din 09 noiembrie

2016, reprezentanta reclamanților, avocata Ala Ungureanu, a depus o cerere de

concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat recunoașterea

valabilității actului juridic de vîzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate

reclamanților și părinților acestora, Roman Eșanu, Lilian Eșanu, Ivan Eșanu,

Zinaida Eșanu a apartamentului litigios în baza hotărîrii Comisiei de privatizare a

fondului de locuințe a Consiliului municipal Chișinău nr. 266 din 12 noiembrie

1998, recunoașterea după Roman Eșanu, Lilian Eșanu a dreptului de proprietate

asupra apartamentului nr. XXXXX și ca hotărîrea judecătorească să fie pusă la

baza înregistrării dreptului de proprietate al reclamanților Roman Eșanu și Lilian

Eșanu asupra apartamentului sus-indicat.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 09 noiembrie 2016

acțiunea a fost admisă. A fost recunoscută valabilitatea actului juridic de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a apartamentului nr. XXXXX, numărul cadastral

XXXXX, în proprietate privată lui Eșanu Ivan, Eșanu Zinaida, Eșanu Lilian și

Eșanu Roman, în baza hotărîrii Comisiei municipale de privatizare a fondului de

locativ a Consiliului municipal Chișinău nr. 266 din 12 noiembrie 1998. A fost

recunoscut după Eșanu Lilian și Eșanu Roman dreptul de proprietate asupra

2

apartamentului nr. XXXXX, numărul cadastral XXXXX, dobândit inclusiv în

ordinea succesiunii legale, prin intrare de fapt în posesie, urmare a decesului

Zinaidei Eșanu și Eșanu Ivan. Prezenta hotărîre servește temeiul înregistrării

drepturilor patrimoniale ale lui Eșanu Lilian și Eșanu Roman asupra

apartamentului XXXXX, numărul cadastral XXXXX, în Registrul bunurilor

imobile.

La data de 09 decembrie 2016, Consiliului municipal Chișinău a declarat

apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitînd repunerea în termenul de atac,

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de către Consiliul mun. Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 199, 200,

213, 320, 1444, 1499, 1500, 1516 Codul civil și art. 11 din Legea privatizării

fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie 1993 stabilind că intimații -reclamanți

Roman Eșanu și Lilian Eșanu sunt succesori legali de clasa I al defuncților Eșanu

Ivan și Eșanu Zinaida, precum și că intimații de fapt au acceptat succesiunea după

decesul părinților lor prin intrarea în posesie a averii succesorale, locuind în

apartamentul litigios, și prin urmare, se poate constata dobîndit dreptul de

proprietate al lor asupra apartamentului în ordinea succesiunii legale, cu

intabularea definitivă a în Registrul bunurilor imobile a dreptului patrimonial de

proprietate.

Astfel, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău a fost de acord cu hotărîrea primei instanțe prin care s-a recunoscut

valabilitatea actului juridic de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a

apartamentului nr. XXXXX, în proprietatea privată a lui Roman Eșanu și Lilian

Eșanu în baza hotărîrii Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe a

Consiliului mun. Chișinău nr. 226 din 12 noiembrie 1998 și s-a recunoscut după

Roman Eșanu și Lilian Eșanu dreptul de proprietate asupra apartamentului

menționat, dobîndit inclusiv în ordinea succesiunii legale, prin intrare de fapt în

posesie, urmare a decesului Zinaidei Eșanu și Ivan Eșanu.

La data de 17 august 2017, Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, Consiliul mun. Chișinău a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece instanțele

de judecată au interpretat în mod eronat legea.

Menționează că, în rezultatul verificării bazei de date din cadrul Sistemului

Informațional „Privatizarea locuințelor”, s-a stabilit că Comisia de privatizare a

fondului locativ din mun. Chișinău la data de 12 noiembrie 1998 a adoptat

hotărârea nr. 266 prin care a dispus transmiterea în proprietate privată a

apartamentului nr. XXXXX, pe numele: Eșanu Ivan, Eșanu Z., Eșanu L. și Eșanu

R., cu achitarea 50% din costul locuinței.

3

Iar, conform prevederilor art. 2 al Legii privatizării fondului de

locuințe nr. 1324-XII din 10.03.1993, privatizarea fondului de locuințe se

efectuează pe baza liberului consimțământ, respectându-se principiile echității

sociale și protecției sociale a cetățenilor.

În acest sens, persoanele care doresc să privatizeze apartamentul depun

cereri scrise la organele abilitate, prin care își exprimă acordul de a dobândi în

proprietate privată locuința de stat.

Respectiv, cet. Eșanu Ivan și-a exprimat acordul de voință de a dobândi

dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. XXXXX. Avînd în vedere că cet.

Eșanu Zoia a decedat la data de 11.09.2007 și respectiv Eșanu Ivan la data de

19.07.2015, iar hotărârea comisiei de privatizare nr. 266 a fost adoptată la data de

12.11.1998, și acest caz nu cade sub incidența art. 11 alin. (6) al Legii privatizării

fondului de locuințe, și în cazul cînd Comisia decide pozitiv privatizarea locuinței

și în cazul cînd unul din membrii familiei a decedat în decursul examinării

documentelor, deoarece decesul nu a avut loc în decursul examinării documentelor

prezentate pentru privatizare, litigiul dat urmează a fi soluționat pe cale judiciară,

în conformitate cu prevederile art. 27 al Legii privatizării fondului de locuințe.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 18

mai 2017. Curtea de Apel Chișinău a expediat părților pentru cunoștință decizia

motivată la 19 iunie 2017. Iar la actele cauzei nu se găsește confirmarea de

recepționare a deciziei motivate de către recurent, și prin urmare recursul declarat

de Consiliul mun. Chișinău la 17 august 2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Consiliul mun.

Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

4

Este neîntemeiat și nu poate fi reținut argumentul invocat în recurs precum

că, instanța de apel a emis o decizie contrar circumstanțelor pricinii și cu aplicarea

eronată a normelor de drept material.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului

cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Consiliul mun. Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

5

Recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

6