3r-110/26 — Anularea actulului administrativ

La 28 octombrie 2021 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a înaintat acțiune de contencios administrativ împotriva Consiliului orășenesc Durlești, terț Corlăteanu Elena cu privire la anularea deciziei Consiliul orășenesc Durlești nr.6.8.8 din 13.08.2021 „Cu privire la vânzarea - cumpărarea terenului”.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a respins acțiunea înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 ianuarie 2024, prin intermediul poștei terestre, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat apel prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d. 73-76).

La 28 august 2024 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a prezentat motivarea apelului (f.d. 86).

Prin încheierea din 17 martie 2026 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, deoarece apelul a fost depus după expirarea termenului legal prevăzut de art. 232 alin. (1) Codul administrativ.

La data de 10 aprilie 2026, prin intermediul oficiului poștal, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus recurs împotriva încheierii din 17 martie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii instanței de apel și emiterea unei noi încheieri de admitere a apelului motivat.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanța argumentează că motivarea apelului a fost depusă la data de 12 ianuarie 2024, fără a solicita repunerea în termen, ceea ce contravine datei de expediere de către oficiu. În speță instanța a considerat data în care a intrat în instanță și nicidecum cea de expediere. Astfel, cererea de apel motivat a fost expediată în adresa instanței la data de 26.08.2024 cu nr. de ieșire 1303/OT4-6220, fiind respectat termenul de depunere a apelului motivat.

În același context, recurentul susține că instanța a reținut că ultima zi pentru depunerea apelului nemotivat era 11 ianuarie 2024, apreciind că această constatare 1 îi susține poziția, întrucât cererea de apel nemotivat ar fi fost depusă la oficiul poștal chiar la această dată, cu nr. de ieșire 1303/OT4-20, fapt pe care afirmă că îl dovedește prin copia cererii de apel anexată.

Astfel, recurentul consideră că concluzia instanței privind tardivitatea apelului este rezultatul unei interpretări eronate a normelor privind calcularea termenelor procedurali, motiv pentru care încheierea contestată urmează a fi casată.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrative prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1)”

Art. art. 232 alin. (1) din Codul administrative prevede că: „Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanţei de apel.

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrative prevede că: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acțiunile omise”.

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale 2 în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

Art. 388 Cod civil „Termenul stabilit în săptămîni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre, trimestre) expiră, în cazul prevăzut la art.385 alin.(1), în acea zi a ultimei săptămîni sau ultimei luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a survenit evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.385 alin.(2), el expiră în acea zi a ultimei săptămîni sau ultimei luni care precedă ziua în care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul. Dacă ultima lună nu are data respectivă determinată conform alin.(1), termenul expiră în ultima zi a lunii. Dacă s-a stabilit că un anumit termen durează pînă la o anumită zi, se prezumă că termenul include şi ziua respectivă. Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acţiunea trebuie săvîrşită la o organizaţie, termenul expiră la ora cînd această organizaţie, în conformitate cu normele stabilite, încheie programul de lucru. În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unităţii de timp respective. Dispoziţia a doua din alin.(4) se aplică în modul corespunzător. Documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poştă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicaţie.

Art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen.”

Din interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate, instanţa de recurs notează că, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

La data de 12 decembrie 2023 Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a pronunțat dispozitivul hotărârii în ședință publică (f.d. 68).

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a recepționat dispozitivul hotărârii la 27 decembrie 2023, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 71). 3

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 ianuarie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus apel nemotivat (f.d. 73, 76).

Curtea de Apel Centru prin încheierea din 17 martie 2026 a declarat inadmisibil apelul Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, deoarece apelul a fost depus după expirarea termenului legal prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ.

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a criticat soluția instanței de apel, susținând că cererea de apel nemotivat a fost expediat la data de 11 ianuarie 2024 cu nr. de ieșire 1303/OT4-20, astfel încât termenul de apel a fost respectat.

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 17 martie 2026 a Curții de Apel Centru, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, or, în corespundere cu art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1).

Completul de judecată evidențiază că articolul 232, alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că apelul se depune în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

În acest context instanța de recurs ține să sublinieze că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor şi obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

Instanța de recurs menționează că termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă şi trebuie executat întocmai. Așa, art. 232 alin. (1) din Codul administrativ stipulează că începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur eveniment – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Coroborând prevederile art. 63 alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil, se constată că în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului este ziua imediat următoare datei calendaristice pronunțării dispozitivului hotărârii, adică ziua de 13 decembrie 2023, iar ultima zi a fost data de 11 ianuarie 2024, ora 24:00.

Instanţa de recurs relevă că în speță, hotărârea primei instanțe a fost contestată cu apel de către Oficiul teritorial Chișinău la data de 12 ianuarie 2024 prin depunerea, prin intermediul oficiului poștal, a apelului nemotivat în temeiul 4 art. 232 alin. (1) Cod administrativ (f.d. 68), astfel, peste termenul legal admis de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii primei instanțe.

Susținerile recurentului privind respectarea termenului de declarare a apelului sunt neîntemeiate. Recurentul confundă data la care actul a ieșit din instituție și data la care acesta a fost expediat prin intermediul oficiului poștal. Potrivit art. 388 alin. (6) Cod civil, documentele depuse la oficiul poștal până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. În speță, din ștampila aplicată de operatorul poștal rezultă că cererea de apel a fost depusă la oficiul poștal la 12 ianuarie 2024, în timp ce ultima zi a termenului legal pentru declararea apelului era 11 ianuarie 2024. Astfel, chiar potrivit regulii prevăzute de art. 388 alin. (6) Cod civil, apelul nu poate fi considerat declarat în termen, întrucât cererea de apel a fost depusă la oficiul poștal la 12 ianuarie 2024, respectiv după expirarea termenului legal.

Totodată, instanța de recurs menționează că este lipsită de relevanță susținerea recurentului precum că hotărârea primei instanțe a recepționat-o la 30 iulie 2024, iar apelul motivat a fost depus la 26 august 2024, în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut pentru motivarea apelului.

Or, verificarea respectării termenului de apel urmează a fi efectuată prin prisma art. 232 alin. (1) Cod administrativ, care stabilește termenul pentru declararea apelului. Depunerea motivării apelului în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ nu poate înlătura consecințele nerespectării termenului pentru declararea apelului, întrucât motivarea reprezintă o etapă ulterioară și presupune existența unui apel declarat valabil în termen.

În urma celor constatate completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen. Recurentul/apelant nu a solicitat repunerea în termen a apelului la etapa depunerii lui.

Iar solicitarea formulată în recurs privind repunerea de către instanța de recurs a apelului în termen, completul de judecată reține dispozițiile art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborate cu art.195 din Codul administrativ, potrivit cărora competența de soluționare a unei asemenea cereri aparține instanței care urmează să efectueze actul de procedură, respectiv Curții de Apel Centru, care a fost învestită cu examinarea admisibilității apelului declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

În corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, recurentul urma să îndeplinească obligațiile cu bună-credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, or, termenul de depunere a apelului este imperativ, absolut şi peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a 5 mai exercita această cale de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a apelului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al apelantului, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că Curtea de Apel Centru, în mod întemeiat, a declarat inadmisibil apelul.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că încheierea instanței de apel este legală și întemeiată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea contestată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul cu art.243 alin.(1) lit. b) și alin.(2) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, împotriva încheierii din 17 martie 2026 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Diana Stănilă 6