2ra-2089/17 — anularea deciziei Consiliului r. Florești, încasarea restanței la plata indemnizației de eliberare din serviciu, restanței la plata premiului, restanței la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, a penalităților și dobânzilor de întârziere aferente, repararea prejudiciului moral și compensarea pierderilor cauzate de dinamica inflației

Prima instanță: Judecătoria Florești (judecător M. Nicorici) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecători A. Albu, A. Toderaș și E. Bejenaru) Dosar nr. 2ra-2089/17 D E C I Z I E 20 decembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență: Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu Judecători Maria Ghervas Ion Druță Mariana Pitic Luiza Gafton examinând recursurile declarate de Consiliul r. Florești și de Postolachi Alexei, în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată înaintată de Postolachi Alexei împotriva Consiliului r. Florești și președintelui r. Florești cu privire la anularea deciziei Consiliului r. Florești, încasarea restanței la plata indemnizației de eliberare din serviciu, restanței la plata premiului, restanței la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, a penalităților și dobânzilor de întârziere aferente, repararea prejudiciului moral și compensarea pierderilor cauzate de dinamica inflației, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017, prin care s-a admis apelul declarat de Postolachi Alexei împotriva hotărârii Judecătoriei Florești din 29 decembrie 2016; s-a respins apelul declarat de Consiliul r. Florești împotriva hotărârii primei instanțe; s-a casat încheierea și hotărârea primei instanțe; și s-a emis o nouă hotărâre, C O N S T A T Ă: La 08 februarie 2016 Postolachi Alexei a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului r. Florești și președintelui r. Florești (vol. I, f.d.

5- 6), prin care a solicitat încasarea în beneficiul său, din contul Consiliului r. Florești și al președintelui r. Florești, a următoarelor sume bănești: 1 (1) 3 939 lei cu titlu de spor pentru cumularea funcției de vicepreședinte al r. Florești cu cea de președinte al r. Florești în perioada 18 mai 2015 – 14 iunie 2015 și 815 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 17 iulie 2015 – 08 februarie 2016; 330 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 110 lei cu titlu de dobândă de întârziere; (2) 15 000 lei cu titlu de restanță la plata indemnizației de eliberare din serviciu și 3 105 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 17 iulie 2015 – 08 februarie 2016; 1 260 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 420 lei cu titlu de dobândă de întârziere; (3) 2 250 lei cu titlu de restanță la plata premiului și 723 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 06 martie 2015 – 08 februarie 2016; 236 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 103 lei cu titlu de dobândă de întârziere; (4) 2 300 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și 1 821 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 06 decembrie 2013 – 08 februarie 2016;

439 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 248 lei cu titlu de dobândă de întârziere; (5) 23 000 lei cu titlu de restanță la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2013 (pornind de la salariul de funcție în cuantum de 7 500 lei lunar) și 18 331 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 03 decembrie 2013 – 08 februarie 2016; 4 393 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 2 507 lei cu titlu de dobândă de întârziere; și (6) a) 1 461 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna ianuarie 2013 (pornind de la salariul pentru luna ianuarie 2013 în cuantum de 5 200 lei); 182 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 200 lei cu titlu de dobândă de întârziere; b) 1 752 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna februarie 2013 (pornind de la salariul pentru luna februarie 2013 în cuantum de 5 200 lei); 249 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 239 lei cu titlu de dobândă de întârziere;

c) 1 586 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna martie 2013 (pornind de la salariul pentru luna martie 2013 în cuantum de 5 200 lei); 250 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 218 lei cu titlu de dobândă de întârziere; d) 3 974 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna aprilie 2013 (pornind de la salariul pentru luna aprilie 2013 în cuantum de 14 400 lei); 633 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 544 lei cu titlu de dobândă de întârziere; e) 1 837 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii 2 pentru absența forțată de la muncă în luna mai 2013 (pornind de la salariul pentru luna mai 2013 în cuantum de 7 500 lei); 240 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 252 lei cu titlu de dobândă de întârziere; f) 1 597 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna iunie 2013 (pornind de la salariul pentru luna iunie 2013 în cuantum de 7 500 lei); 277 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 219 lei cu titlu de dobândă de întârziere;

g) 885 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna iulie 2013 (pornind de la salariul pentru luna iulie 2013 în cuantum de 7 500 lei); 232 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 120 lei cu titlu de dobândă de întârziere; h) 652 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna august 2013 (pornind de la salariul pentru luna august 2013 în cuantum de 7 500 lei); 247 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 90 lei cu titlu de dobândă de întârziere; i) 420 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna septembrie 2013 (pornind de la salariul pentru luna septembrie 2013 în cuantum de 7 500 lei); 157 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 57 lei cu titlu de dobândă de întârziere; și j) 195 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna octombrie 2013 (pornind de la salariul pentru luna octombrie 2013 în cuantum de 7 500 lei).

La 11 mai 2016 a depus o cerere privind renunțarea la acțiune în partea încasării sporului pentru cumularea funcției de vicepreședinte al r. Florești cu cea de președinte al r. Florești în perioada 18 mai 2015 – 14 iunie 2015 și a penalității de întârziere aferente, compensării pierderilor cauzate de dinamica inflației și a încasării dobânzii de întârziere aferente (vol. I, f.d. 84-85). La 27 septembrie 2016 a depus o cerere privind modificarea obiectului acțiunii (vol. I, f.d. 128-129), solicitând, pe lângă admiterea pretențiilor formulate anterior, și anularea deciziei Consiliului r. Florești nr. 03/14 din 09 iunie 2016 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului raional Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015“.

În motivarea noii pretenții, a explicat că decizia contestată a fost emisă în afara relațiilor sale de muncă cu Consiliul r. Florești, iar inexistența resurselor financiare nu putea servi drept temei pentru modificarea deciziei Consiliului r. Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015, or la plata premiilor anuale trebuia să se țină cont de timpul efectiv lucrat de beneficiarii premiilor respective. Distinct de aceasta, evidențiază că bugetul r. Florești nu era deficitar, fiind posibilă plata premiilor anuale pentru anul 2014 în mărime de trei salarii lunare. Pe parcursul examinării cauzei, a extins și a redus în repetate rânduri pretențiile de bază și cele accesorii, ultima dată la 23 decembrie 2016 (vol. I, f.d.

3 204-205; 207), astfel încât, în final, obiectul acțiunii era constituit din capătul de acțiune privind anularea deciziei Consiliului r. Florești nr. 03/14 din 09 iunie 2016; și din pretențiile de încasare în beneficiul său, din contul Consiliului r. Florești și al președintelui r. Florești, a următoarelor sume bănești: (1) a) 11 578, 96 lei cu titlu de restanță la plata indemnizației de eliberare din serviciu și 6 148 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 17 iulie 2015 – 28 decembrie 2016; 1 158 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 841 lei cu titlu de dobândă de întârziere; și b) 7 500 lei cu titlu de restanță la plata indemnizației de eliberare din serviciu și 3 517 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 17 septembrie 2015 – 28 decembrie 2016; 420 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 480 lei cu titlu de dobândă de întârziere; (2) 2 250 lei cu titlu de restanță la plata premiului și 1 492 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 06 martie 2015 – 28 decembrie 2016; 272 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 202 lei cu titlu de dobândă de întârziere; (3) 2 300 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și 2 535 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă pentru perioada 06 decembrie 2013 – 28 decembrie 2016;

478 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 352 lei cu titlu de dobândă de întârziere; (4) 23 000 lei cu titlu de restanță la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2013 (pornind de la salariul de funcție în cuantum de 7 500 lei lunar) și 25 783 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru perioada 03 decembrie 2013 – 28 decembrie 2016; 4 784 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 3 530 lei cu titlu de dobândă de întârziere; și (5) a) 1 461 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna ianuarie 2013 (pornind de la salariul pentru luna ianuarie 2013 în cuantum de 5 200 lei); 182 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 200 lei cu titlu de dobândă de întârziere; b) 1 752 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna februarie 2013 (pornind de la salariul pentru luna februarie 2013 în cuantum de 5 200 lei); 249 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 239 lei cu titlu de dobândă de întârziere;

c) 1 586 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna martie 2013 (pornind de la salariul pentru luna martie 2013 în cuantum de 5 200 lei); 250 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 218 lei cu titlu de dobândă de întârziere; d) 3 974 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna aprilie 2013 (pornind de la salariul pentru luna aprilie 2013 în cuantum de 14 400 lei); 633 lei cu titlu de compensare a 4 pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 544 lei cu titlu de dobândă de întârziere; e) 1 837 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna mai 2013 (pornind de la salariul pentru luna mai 2013 în cuantum de 7 500 lei); 240 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 252 lei cu titlu de dobândă de întârziere; f) 1 597 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna iunie 2013 (pornind de la salariul pentru luna iunie 2013 în cuantum de 7 500 lei); 277 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 219 lei cu titlu de dobândă de întârziere;

g) 885 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna iulie 2013 (pornind de la salariul pentru luna iulie 2013 în cuantum de 7 500 lei); 232 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 120 lei cu titlu de dobândă de întârziere; h) 652 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna august 2013 (pornind de la salariul pentru luna august 2013 în cuantum de 7 500 lei); 247 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 90 lei cu titlu de dobândă de întârziere; i) 420 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna septembrie 2013 (pornind de la salariul pentru luna septembrie 2013 în cuantum de 7 500 lei); 157 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației; și 57 lei cu titlu de dobândă de întârziere; și j) 195 lei cu titlu de penalitate de întârziere aferentă despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în luna octombrie 2013 (pornind de la salariul pentru luna octombrie 2013 în cuantum de 7 500 lei).

În motivarea acțiunii, a susținut că în conformitate cu art. 17 alin. (1) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, la eliberarea din funcția de vicepreședinte al r. Florești, urma să beneficieze de o indemnizație unică egală cu două salarii ale funcției, iar conform art. 17 alin. (3) din Legea dată, având în vedere că după două luni de la încetarea mandatului nu s-a încadrat în câmpul muncii, trebuia să beneficieze și de o indemnizație egală cu un salariu al funcției, dar în total i-a fost plătită o singură indemnizație egală cu un salariu al funcției, în privința sa eronat fiind aplicate prevederile art. 25 alin. (1) Legea nr. 768 din 02 februarie 2000 privind statutul alesului local.

A indicat că prin decizia Consiliului r. Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015, vicepreședinților r. Florești li s-au acordat premii anuale pentru anul 2014 în mărime de trei salarii lunare, ținându-se cont de timpul efectiv lucrat, dar în loc de suma de 22 500 lei, calculată pornind de la salariul lunar de 7 500 lei, a primit doar 20 250 lei, deși nu a lipsit nicio zi de la locul de muncă. A relatat că prin hotărârea Judecătoriei Florești nr. 3-40/13 din 31 octombrie 5 2013, s-a repus în funcția de vicepreședinte al r. Florești și s-a încasat în beneficiul său, din contul Consiliului r. Florești, suma de 53 485, 71 lei cu titlu de despăgubire pentru absența forțată de la muncă și suma de 5 200 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

A precizat că aceste sume au fost calculate pornind de la cuantumul salariului de funcție de 5 200 lei, deși prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, cuantumul salariului de funcție al vicepreședinților de raion a fost stabilit, începând cu 01 ianuarie 2013, la suma de 7 500 lei. A arătat că a aflat despre majorarea salariului său de funcție după ce a revenit la locul de muncă și a primit salariul pentru luna noiembrie 2013, din care considerent la 05 decembrie 2013 a adresat Consiliului r. Florești o cerere prealabilă privind repararea integrală a prejudiciului material cauzat de angajator, pornind de la cuantumul de 7 500 lei al salariului său de funcție, care a rămas fără efect.

A notat că a solicitat revizuirea hotărârii Judecătoriei Florești nr. 3-40/13 din 31 octombrie 2013, dar cererea sa a fost respinsă. A susținut că este certă vinovăția Consiliului r. Florești în reținerea plăților solicitate, fapt care duce la nașterea obligației Consiliului r. Florești de reparare a prejudiciului material în condițiile art. 330 alin. (2) Codul muncii. A invocat că la 26 ianuarie 2016 a adresat Consiliului r. Florești o nouă cerere prealabilă, care de asemenea a rămas fără efect. Prin încheierea Judecătoriei Florești din 29 decembrie 2016 (vol. I, f.d.

228), s-a admis cererea lui Postolachi Alexei privind renunțarea la acțiune în partea încasării sporului pentru cumularea funcției de vicepreședinte al r. Florești cu cea de președinte al r. Florești; și s-a încetat procesul în partea ce ține de încasarea sporului pentru cumularea funcției de vicepreședinte al r. Florești cu cea de președinte al r. Florești și de încasare a restanței la repararea prejudiciului moral stabilit prin hotărârea Judecătoriei Florești nr. 3-40/13 din 31 octombrie 2013. Prin hotărârea primei instanțe din 29 decembrie 2016 (vol. I, f.d. 230; vol. II, f.d.

1-12), s-a admis parțial acțiunea și s-a încasat în beneficiul lui Postolachi Alexei, din contul Consiliului r. Florești, suma de 23 000 lei cu titlu de restanță la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2013 și suma de 19 078, 96 lei cu titlu de restanță la plata indemnizației de eliberare din serviciu, iar în rest, s-a respins acțiunea. La 12 ianuarie 2017 Postolachi Alexei a depus o cerere de recurs împotriva încheierii primei instanțe din 29 decembrie 2016 (vol. I, f.d.

232), solicitând casarea parțială a acesteia, și anume în partea încetării procesului la capătul de acțiune de încasare a restanței la repararea prejudiciului moral stabilit prin hotărârea Judecătoriei Florești nr. 3-40/13 din 31 octombrie 2013, și soluționarea problemei în fond prin încasarea în beneficiul său, din contul Consiliului r. Florești și al președintelui r. Florești a următoarelor sume bănești: 2 300 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și 2 606 lei cu titlu de penalitate de întârziere 6 aferentă pentru perioada 06 decembrie 2013 – 12 ianuarie 2016; 478 lei cu titlu de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației și 356 lei cu titlu de dobândă de întârziere aferentă.

La 12 ianuarie 2017 Postolachi Alexei a depus o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe (vol. I, f.d. 233), solicitând modificarea acesteia prin admiterea integrală a acțiunii. La 26 ianuarie 2017 Consiliul r. Florești a depus o cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe (vol. I, f.d. 238-240), solicitând casarea acesteia și soluționarea problemei în fond prin respingerea acțiunii. La 24 martie 2017 Postolachi Alexei a depus o cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe (vol. II, f.d. 15-17), solicitând modificarea acesteia prin admiterea integrală a acțiunii, luând în considerare calculul penalităților de întârziere, pierderilor cauzate de dinamica inflației și al dobânzilor de întârziere aferente la data de 23 martie 2017, care a fost actualizat prin cererea din 19 mai 2017 (vol. II, f.d.

27-29). Prin decizia Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017 (vol. II, f.d. 38; 39-53), s- a admis apelul declarat de Postolachi Alexei împotriva hotărârii Judecătoriei Florești din 29 decembrie 2016; s-a respins apelul declarat de Consiliul r. Florești împotriva hotărârii primei instanțe; s-a casat încheierea și hotărârea primei instanțe; și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis parțial acțiunea și s-a încasat în beneficiul lui Postolachi Alexei, din contul Consiliului r. Florești, suma de 23 000 lei cu titlu de restanță la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2013 și suma de 19 078, 96 lei cu titlu de restanță la plata indemnizației de eliberare din serviciu, iar în rest, s-a respins acțiunea.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 (vol. II, f.d. 68; 69-79), s-a încasat în beneficiul lui Postolachi Alexei, din contul Consiliului r. Florești, suma de 2 300 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. La 07 septembrie 2017 Consiliul r. Florești a depus o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017 (vol. II, f.d. 81-84), prin care a solicitat casarea acesteia în partea admiterii parțiale a acțiunii. În motivarea recursului, a invocat încălcarea și aplicarea eronată de către instanțele ierarhic inferioare a normelor de drept material. A susținut că este neîntemeiată adjudecarea în beneficiul lui Postolachi Alexei a sumei de 23 000 lei cu titlu de restanță la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2013 și a sumei de 2 300 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

A explicat că decizia dată contravine hotărârii Judecătoriei Florești nr. 3- 40/13 din 31 octombrie 2013, devenită irevocabilă, prin care chestiunile privind despăgubirea lui Postolachi Alexei pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral au fost deja soluționate. Consideră că rediscutarea acestei hotărâri judecătorești vine în contradicție cu principiul securității raporturilor juridice. În această privință, a indicat că nu este justificată concluzia instanței de apel 7 referitoare la neprezentarea de către Consiliul r. Florești a probelor ce ar dovedi informarea lui Postolachi Alexei despre majorarea salariului de funcție al vicepreședintelui r. Florești, cât și repararea integrală de către Consiliul r. Florești a prejudiciului cauzat lui Postolachi Alexei în condițiile art. 90 Codul muncii.

A notat că încă la data depunerii cererii de chemare în judecată din 29 martie 2013, Postolachi Alexei cunoștea despre majorarea salariului de funcție al vicepreședinților de raion. A susținut că este neîntemeiată adjudecarea în beneficiul lui Postolachi Alexei a sumei 19 078, 96 lei cu titlu de restanță la plata indemnizației de eliberare din serviciu. A invocat că, conform art. 2 alin. (1) Legea nr. 768 din 02 februarie 2000 privind statutul alesului local, noțiunea de ales local vizează inclusiv vicepreședinții raioanelor, iar potrivit art. 52 alin. (4) Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, vicepreședinții raionului cad sub incidența Legii privind statutul alesului local.

A indicat că în conformitate cu art. 82 alin. (1) Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, vicepreședinții raioanelor se bucură de protecția și garanțiile acordate prin Legea privind statutul alesului local, iar art. 3 alin. (2) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică stipulează că prevederile Legii date se aplică demnitarului în partea în care statutul acestuia nu este reglementat prin legi speciale. Consideră că lui Postolachi Alexei corect i-a fost achitată indemnizația de eliberare din serviciu anume în baza art. 25 alin. (1) Legea nr. 768 din 02 februarie 2000 privind statutul alesului local, care prevede că la expirarea mandatului, alesului local care a activat cel puțin doi ani în această calitate i se acordă o indemnizație unică, egală cu salariul mediu lunar pe economia națională pentru anul precedent.

La 31 octombrie 2017 Postolachi Alexei a expediat prin trimitere poștală în adresa Curții Supreme de Justiție o referință (vol. II, f.d. 102; 103), prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Consiliul r. Florești. La 08 octombrie 2017 Postolachi Alexei a expediat prin trimitere poștală în adresa Curții Supreme de Justiție o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017 (vol. II, f.d. 92-94; 101), solicitând emiterea unei hotărâri de modificare a deciziei instanței de apel prin admiterea integrală a acțiunii. În motivarea recursului, a reiterat argumentele ce țin de ilegalitatea deciziei Consiliului r. Florești nr. 03/14 din 09 iunie 2016 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului raional Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015“.

A explicat că decizia contestată a fost emisă în afara relațiilor sale de muncă cu Consiliul r. Florești, iar inexistența resurselor financiare nu putea servi drept temei pentru modificarea deciziei Consiliului r. Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015, or la plata premiilor anuale trebuia să se țină cont de timpul efectiv lucrat de beneficiarii premiilor respective. 8 Distinct de aceasta, evidențiază că bugetul r. Florești nu era deficitar, fiind posibilă plata premiilor anuale pentru anul 2014 în mărime de trei salarii lunare.

Consideră că respingând pretențiile sale privind încasarea sumelor bănești cu titlu de penalități și dobânzi de întârziere, precum și compensarea pierderilor cauzate de dinamica inflației, instanțele ierarhic inferioare au stabilit o relație artificială între prevederile art. 8 Legea nr. 824 din 24 decembrie 1991 privind indexarea veniturilor bănești ale populației, Hotărârea Guvernului nr. 535 din 07 mai 2003 privind aprobarea Modului de calculare și de plată a sumei de compensare a pierderii unei plăți din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de achitare a acestuia, art. 145 alin. (1)-(2) și 330 alin. (2) Codul muncii. A reliefat că sumele solicitate sunt exigibile și certe, iar vinovăția Consiliului r. Florești și a președintelui r. Florești la neplata sumelor date este certă, or aceștia, în esență, nu au negat corectitudinea solicitărilor.

La 20 octombrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului r. Florești și a președintelui r. Florești câte o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective, dar Consiliul r. Florești și președintele r. Florești nu au prezentat în termenul stabilit referințe la recursul declarat de Postolachi Alexei, recursul urmând a fi examinat în lipsa acestora. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 noiembrie 2017 (vol. II, f.d. 105), s-au considerat admisibile recursurile declarate de Consiliul r. Florești și de Postolachi Alexei. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, Recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Completul din 5 judecători decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs. În speță, Colegiul a considerat că examinarea recursurilor este posibilă fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând recursurile declarate de Consiliul r. Florești și de Postolachi Alexei împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017, studiind materialele dosarului și raportând cele constatate la prevederile legale care guvernează speța, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să admită recursul declarat de Consiliul r. Florești, să respingă recursul declarat de Postolachi Alexei, să caseze parțial decizia instanței de apel și integral decizia suplimentară a instanței de apel, și să pronunțe în o nouă hotărâre, prin care să respingă ca neîntemeiat două capete de acțiune. Conform art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Cu referire la încadrarea Consiliului r. Florești și a lui Postolachi Alexei în termenele corespunzătoare de declarare a recursurilor, Colegiul consideră necesar să releve următoarele. Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în 9 termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Avizul de recepție a deciziei integrale a Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017, trimitere poștală nr. DS3121024176AR (vol. II, f.d. 65), atestă că, Consiliul r. Florești a recepționat acest act judecătoresc la 09 august 2017, astfel încât declararea de către Consiliul r. Florești a recursului la 07 septembrie 2017 se consideră a fi îndeplinită cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă.

Avizul de recepție a deciziei integrale a Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017, trimitere poștală nr. DS3121024175AR (vol. II, f.d. 64), atestă că Postolachi Alexei a recepționat acest act judecătoresc la 09 august 2017, astfel încât declararea de către Postolachi Alexei a recursului la 08 octombrie 2017 se consideră a fi îndeplinită cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă. În continuare, verificând, în limitele invocate în recursuri și pe baza referinței depuse, legalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, Colegiul constată următoarele temeiuri de admitere a recursului declarat de Consiliul r Florești și de respingere a recursului declarat de Postolachi Alexei.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. Colegiul constată că prin hotărârea Judecătoriei Florești nr. 3-40/13 din 31 octombrie 2013 (vol. I, f.d. 14), devenită irevocabilă, Postolachi Alexei s-a repus 10 în funcția de vicepreședinte al r. Florești și s-a încasat în beneficiul acestuia, din contul Consiliului r. Florești, suma de 53 485, 71 lei cu titlu de despăgubire pentru absența forțată de la muncă (perioada 25 decembrie 2012 – 31 octombrie 2013) și suma de 5 200 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. În conformitate cu art. 90 alin. (1) Codul muncii, În cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

Conform art. 90 alin. (2) Codul muncii, Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă…c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. Art. 90 alin. (3) Codul muncii prevede că Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului. Colegiul reține că prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, cuantumul salariului de funcție al vicepreședinților raioanelor a fost stabilit, începând cu 01 ianuarie 2013, la suma de 7 500 lei.

La emiterea hotărârii nr. 3-40/13 din 31 octombrie 2013, instanța de judecată, aplicând prevederile art. 90 alin. (2) lit. a) Codul muncii, a pornit de la cuantumul salariului de funcție al vicepreședinților raioanelor în sumă de 5 200 lei, or niciuna din părțile la proces nu a invocat modificările operate prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar. Potrivit explicațiilor oferite de Postolachi Alexei, pe care Colegiul, în lipsa probelor contrare, le reține ca fiind concludente, Postolachi Alexei a aflat despre majorarea salariului său de funcție abia după restabilire la locul de muncă, din care motiv, la 05 decembrie 2013 a adresat Consiliului r. Florești o cerere (vol. I, f.d.

16), solicitând inclusiv restanța la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, pornind de la cuantumul salariului de funcție de 7 500 lei. Colegiul reține că, capătul corespunzător al prezentei acțiuni vizează doar achitarea restanței în sumă de 23 000 lei, fiind, contrar alegațiilor Consiliului r. Florești, distinct de obiectul litigiului soluționat în mod irevocabil prin hotărârea Judecătoriei Florești nr. 3-40/13 din 31 octombrie 2013. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a adjudecat în beneficiul lui Postolachi Alexei suma de 2 300 lei cu titlu de restanță la repararea prejudiciului moral, care a fost calculată prin raportarea prevederilor art. 90 alin. (3) Codul muncii la salariul mediu lunar al lui Postolachi Alexei de 7 500 lei.

Instanța de apel a dispus încasarea sumei date prin decizia suplimentară din 26 septembrie 2017, care nu a fost atacată în mod expres pe calea recursului.

Decizia suplimentară a fost emisă în baza art. 250 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, or instanța de apel, deși în partea motivată a deciziei din 20 iunie 11 2017 a rezolvat problema adjudecării sumei de 2 300 lei cu titlu de restanță la repararea prejudiciului moral, a omis să dispună încasarea sumei date în dispozitivul deciziei din 20 iunie 2017. Întrucât decizia din 20 iunie 2017 și decizia suplimentară din 26 septembrie 2017 se află într-o relație logico-juridică evidentă, faptul că recurenții nu au contestat în mod expres și decizia suplimentară nu împiedică instanța de recurs să verifice legalitatea acesteia, ba chiar o obligă să o supună controlului pornind de la criticile formulate în cererea de recurs a Consiliului r. Florești, care vizează inclusiv legalitatea admiterii pretenției de încasare a sumei de 2 300 lei cu titlu de restanță la repararea prejudiciului moral.

Or, conform art. 429 alin. (3) Cod de procedură civilă, Recursul împotriva deciziei se consideră declarat și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost emise după pronunțarea hotărârii atacate cu recurs. Din motivele nominalizate mai sus, se impune interpretarea extensivă a normei date, și anume prin includerea în ipoteza normei a deciziei suplimentare emise după pronunțarea deciziei atacate cu recurs. Colegiul consideră că instanța de apel neîntemeiat a admis pretențiile de încasare a restanțelor la plata sumelor cu titlu de despăgubire pentru absența forțată de la muncă și de reparare a prejudiciului moral, soluție rezultată din neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată.

Or, potrivit pct. 2 din Modul de calculare a salariului mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004, Salariul mediu, determinat în conformitate cu prezentul Mod de calculare, se aplică la plata despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu.

Pct. 5 din Modul de calculare a salariului mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004, prevede că la determinarea salariului mediu, se iau în calcul 3 luni calendaristice de lucru premergătoare evenimentului de care depinde plata respectivă (de la data de 1 până la data de 1). În speță, evenimentul de care depinde plata respectivă este eliberarea lui Postolachi Alexei din funcția de vicepreședinte al r. Florești la 25 decembrie 2012. Având în vedere că Postolachi Alexei a fost eliberat din funcție până la împlinirea lunii de muncă decembrie 2012, salariul său mediu urmează a fi determinat în baza perioadei de referință 01 septembrie 2012 – 01 decembrie 2012, constituind, după cum rezultă din certificatul nr. 45-03/1-20, eliberat de Consiliul r. Florești la 30 ianuarie 2013 (vol. I, f.d.

9), anume suma de 5 200 lunar. În acest fel, Postolachi Alexei nu este îndreptățit să obțină restanța la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă și la repararea prejudiciului moral, pornind de la cuantumul salariului de funcție de 7 500 lei. Ca efect, urmare a respingerii acestor două pretenții, nu pot fi admise nici cerințele subsecvente de plata în beneficiul lui Postolachi Alexei a penalităților de întârziere și a dobânzilor de întârziere, precum și compensarea pierderilor cauzate de dinamica inflației în legătură cu restanțele la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă și la repararea prejudiciului moral 12 În continuare, Colegiul relevă că prin pct. 1 din decizia Consiliului r. Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015 „Cu privire la acordarea premiului anual“ (vol. I, f.d.

19), vicepreședinților r. Florești li s-au acordat premii anuale pentru anul 2014 în mărime de trei salarii minime, ceea ce înseamnă că Postolachi Alexei urma să primească un premiu anual în sumă de 22 500 lei. Totuși, prin decizia Consiliului r. Florești nr. 03/14 din 09 iunie 2016 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului raional Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015“ (vol. I, f.d. 118), pct. 1 din decizia Consiliului r. Florești nr. 01/32 din 19 februarie 2015 a fost modificat, lui Postolachi Alexei fiindu-i stabilit premiul anual în sumă de 20 250 lei, pe care acesta l-a și primit.

Examinând legalitatea deciziei Consiliului r. Florești nr. 03/14 din 09 iunie 2016, contestată de Postolachi Alexei, instanța de apel corect a reținut că premiul este o plată de stimulare și nu este inclus în sistemul tarifar obligatoriu, Consiliul r. Florești nefiind susceptibil de a fi obligat la plata unor premii mai mari decât cele pe care acesta le-a determinat ca fiind rezonabile, pornind de la propriile posibilități financiare. În condițiile în care Postolachi Alexei a invocat rațiuni de ordin practic, în detrimentul aspectelor ce țin de legalitatea actului administrativ contestat, și anume faptul că bugetul r. Florești nu era deficitar, fiind posibilă plata premiilor anuale pentru anul 2014 în mărime de trei salarii lunare, instanța de apel corect nu a identificat temeiuri de anulare a deciziei Consiliului r. Florești nr. 03/14 din 09 iunie 2016, or instanța de judecată nu verifică oportunitatea emiterii actului administrativ.

Astfel, instanța de apel corect a respins și solicitările subsecvente de încasare a restanței la plata premiului, penalității și dobânzii de întârziere, precum și de compensare a pierderilor cauzate de dinamica inflației. În continuare, cu referire la pretenția de plată a indemnizației de eliberare din serviciu, Colegiul notează următoarele. În conformitate cu Anexa la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcția de vicepreședinte al raionului este de demnitate publică. Conform art. 17 alin. (1) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, La expirarea mandatului, în caz de demisie, revocare sau eliberare din funcție, persoana cu funcție de demnitate publică beneficiază de o indemnizație unică egală cu 2 salarii ale funcției, dacă legea specială ce reglementează activitatea acestei persoane nu prevede un alt cuantum al indemnizației.

Potrivit art. 17 alin. (3) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, Dacă după 2 luni de la încetarea mandatului persoana cu funcție de demnitate publică nu este încadrată în câmpul muncii, ea beneficiază de o indemnizație egală cu un salariu al funcției. Pe de altă parte, art. 52 alin. (4) Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală prevede că vicepreședinții raionului cad sub incidența Legii privind statutul alesului local.

13 În conformitate cu art. 82 alin. (1) Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, vicepreședinții raioanelor se bucură de protecția și garanțiile acordate anume prin Legea privind statutul alesului local, iar art. 3 alin. (2) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică stipulează că prevederile Legii date se aplică demnitarului în partea în care statutul acestuia nu este reglementat prin legi speciale.

Totuși, în condițiile în care conform art. 7 alin. (1) lit. a) Legea nr. 768 din 02 februarie 2000 privind statutul alesului local în redacția în vigoare la data eliberării din funcție a lui Postolachi Alexei, mandatul alesului local este incompatibil cu calitatea de persoană cu funcție de demnitate publică, iar potrivit art. 84 alin. (2) Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, funcția de vicepreședinte al raionului este incompatibilă cu calitatea de consilier, care cu certitudine este ales local, Colegiul consideră a fi întemeiată concluzia instanței de apel privind aplicabilitatea art. 17 alin. (1) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică în raport cu Postolachi Alexei.

Potrivit art. 330 alin. (1) Codul muncii, Angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. În conformitate cu art. 330 alin. (2) Codul muncii în redacția aplicabilă speței, În caz de reținere, din vina angajatorului, a altor plăți cuvenite salariatului…acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Conform art. 143 alin. (2) Codul muncii, Dacă se contestă cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare din serviciu, angajatorul este obligat, în orice caz, să-i plătească, în termenele prevăzute la alin. (1), suma necontestată.

Astfel, formularea unei pretenții în condițiile art. 330 alin. (2) Codul muncii presupune existența vinei angajatorului, ca o condiție obligatorie prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii angajatorului, și faptul ca, cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului să nu fie contestat, adică să excludă litigiul cuantumului sumei ce urmează a fi achitată (art. 143 alin. (2) Codul muncii). În speță, pretenția de încasare a restanței la plata indemnizației de eliberare din serviciu este obiect al litigiului, fiind contestată de către Consiliul r. Florești, ceea ce exclude angajarea răspunderii acestuia în condițiile art. 330 alin. (2) Codul muncii. În același context, Colegiul explică, că suma de 19 078, 96 lei nu a devenit certă și exigibilă anterior declanșării litigiului, din care motiv este neîntemeiată și pretenția de încasare a dobânzii de întârziere aferente.

Potrivit art. 145 alin. (1) Codul muncii, Compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului se efectuează prin indexarea obligatorie și în mărime deplină a sumei salariului calculat dacă reținerea acestuia a constituit cel puțin o lună calendaristică de la data stabilită pentru achitarea salariului lunar. Suma de 19 078, 96 lei i-a fost adjudecată lui Postolachi Alexei cu titlu de 14 restanță la plata indemnizației de eliberare din serviciu, care este contestată de angajator, nefiind aplicabile prevederile art. 145 alin. (1) Codul muncii, după cum corect a decis instanța de apel.

Față de cele ce preced, ținând cont că în privința a două capete de acțiune, instanța de apel a încălcat norme de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, iar în rest, soluția instanței de apel este corectă și întemeiată, Colegiul va admite recursul declarat de Consiliul r. Florești, va respinge recursul declarat de Postolachi Alexei, va casa parțial decizia instanței de apel și integral decizia suplimentară a instanței de apel, și va pronunța o nouă hotărâre, prin care va respinge ca neîntemeiate două capete de acțiune. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție D E C I D E: Se admite recursul declarat de Consiliul r. Florești.

Se respinge recursul declarat de Postolachi Alexei.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017 în partea admiterii pretenției de încasare a sumei cu titlu de restanță la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, se casează integral decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 și se pronunță o nouă hotărâre, prin care: Se respinge ca neîntemeiată pretenția de încasare în beneficiul lui Postolachi Alexei, din contul Consiliului r. Florești și președintelui r. Florești, a sumei de 23 000 lei cu titlu de restanță la plata despăgubirii pentru absența forțată de la muncă în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2013. Se respinge ca neîntemeiată pretenția de încasare în beneficiul lui Postolachi Alexei, din contul Consiliului r. Florești și președintelui r. Florești, a sumei de 2 300 lei cu titlu de restanță la repararea prejudiciului moral pentru absența forțată de la muncă în perioada 01 ianuarie 2013 – 31 octombrie 2013. În rest, decizia Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2017 se menține.

Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu Judecători Maria Ghervas Ion Druță Mariana Pitic Luiza Gafton 15