2ra-2198/17 — anularea ordinului de concediere, restabilire la locul de muncă și achitarea despăgubirilor pentru absența forțată de la serviciu ș.a.

2ra-2198/17 — anularea ordinului de concediere, restabilire la locul de muncă și achitarea despăgubirilor pentru absența forțată de la serviciu ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Croitor dosarul nr. 2ra-2198/17

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

reprezentantul Federației Sindicale „Sănătatea” din Moldova, avocatul Lvovschi

Mihail și de Centrul de Sănătate Publică al raionului Strășeni împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 28 iunie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Federația Sindicală

„Sănătate” din Moldova și Gușan Valentina împotriva Centrului de Sănătate Publică

al raionului Strășeni cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 14 octombrie 2016 Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova și Gușan

Valentina au depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Sănătate

Publică al raionului Strășeni cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea

în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au invocat că la 06 noiembrie 2014, Valentina Gușan a fost

aleasă în funcția de președinte al comitetului sindical al Centrului de Sănătate Publică al

raionului Strășeni, funcție pe care o exercită pînă în prezent.

Menționează că, la 01 iulie 2016, Centrul de Sănătate Publică al raionului Strășeni

a solicitat acordul Federației Sindicale „Sănătatea” din Moldova cu privire la inițierea

procedurii de concediere a Valentinei Gușan, în legătură cu dezacordul ultimei de a fi

transferată la Centrul Municipal de Sănătate Publică sau în funcția de asistent medical

igienist la Centrul de Sănătate Publică al raionului Strășeni, iar la 11 iulie 2016,

Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova” nu a dat acordul la concedierea

Valentinei Gușan, motivînd prin faptul că în demersul Centrului de Sănătate Publică al

raionului Strășeni nu a fost indicat temeiul de drept al inițierii procedurii de concediere.

Afirmă că, prin ordinul emis de medicul-șef al Centrului de Sănătate Publică al

raionului Strășeni nr. 48 din 15 iulie 2016, Gușan Valentina a fost concediată la 18 iulie

2016 din funcția de laborant al laboratorului sanitaro-igienic al Centrului de Sănătate

1

Publică al raionului Strășeni în temeiul art. 86 alin.(1) lit.v) din Codul muncii, în

legătură cu reorganizarea laboratoarelor Centrului de Sănătate Publică al raionului

Strășeni.

Consideră că ordinul respectiv este ilegal, deoarece a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor art. 87 alin.(3) din Codul muncii.

Solicită anularea ordinului nr.48 din 15 iulie 2016 emis de medicul-șef al Centrului

de Sănătate Publică al raionului Strășeni cu privire la concedierea Valentinei Gușan din

funcția de laborant, laboratorul sanitaro-igienic al Centrului de Sănătate Publică al

raionului Strășeni; restabilirea în funcție de laborant, laboratorul sanitaro-igienic al

Centrului de Sănătate Publică al raionului Strășeni; încasarea salariului pentru absența

forțată de la muncă; încasarea unui salariu mediu lunar; repararea prejudiciu moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 20 decembrie 2016 s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova și

Valentina Gușan împotriva Centrului de Sănătate Publică al raionului Strășeni cu privire

la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă cu achitarea

despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că ordinul de eliberare din funcție a

Valentinei Gușan nr.48 din 15 iulie 2016 este legal, iar laboratorul unde activa

reclamanta a fost reorganizat și transferat în subordinea altui organ.

Totodată, instanța a conchis că nu are temei pentru a admite cerințele reclamantului

cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral, deoarece concedierea reclamantei a fost legală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017 s-a admis apelul declarat de

Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova și Valentina Gușan. S-a casat hotărîrea

Judecătoriei Strășeni din 20 decembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a

admis acțiunea. S-a anulat ordinul medicului-șef al Centrului de Sănătate Publică al

raionului Strășeni nr. 48 din 15 iulie 2016 cu privire la concedierea Valentinei Gușan

din funcția de laborant, laboratorul sanitaro-igienic al Centrului de Sănătate Publică al

raionului Strășeni. S-a restabilit Valentina Gușan în funcția de laborant la Centrul de

Sănătate Publică al raionului Strășeni, începînd cu 15 iulie 2016. S-a încasat de la

Centrul de Sănătate Publică al raionului Strășeni în beneficiul Valentinei Gușan salariul

pentru absența forțată de la muncă pentru perioada din 19 iulie 2016 pînă la 28 iunie

2017 în mărime de 52649,20 de lei și prejudiciul moral în mărime de un salariu mediu

lunar în sumă de 3776,42 de lei. S-a încasat de la Centrul de Sănătate Publică al

raionului Strășeni în beneficiul Federației Sindicale „Sănătatea” din Moldova

cheltuielile pentru asistență juridică în instanța de apel în sumă de 3000 de lei, cu

mențiunea că hotărîrea în partea restabilirii Valentinei Gușan în funcția de laborant la

Centrul de Sănătate Publică al raionului Strășeni și încasării unui salariu mediu lunar în

mărime de 3776,42 de lei, urmează a fi executată imediat.

În argumentarea poziției instanța de apel a reținut că ordinul de concediere nr. 48

din 15 iulie 2016 a fost emis pînă la expirarea termenului imperativ în art. 87 alin. (4)

din Codul muncii, iar Valentina Gușan a fost concediată cu încălcarea prevederilor art.

87 alin. (3) din Codul muncii. Subsecvent, instanța de apel a mai reținut că cerința

reclamantei privind încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă urmează a fi

admisă, deoarece concedierea reclamantei a avut loc ilegal.

2

La fel, instanța de apel a conchis că prin acțiunile ilegale ale Centrului de Sănătate

Publică al raionului Strășeni i-a cauzat salariatei Valentina Gușan prejudiciu moral.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică instanța a reținut că suma

solicitată de Federația Sindicală „Sănătatea” din Moldova pentru prestarea serviciilor de

asistență juridică de către avocatul Mihail Lvovschi în instanța de fond și apel în

mărime de 6500 de lei este una exagerată, urmînd a fi încasată parțial suma de 3000 de

lei ca fiind una reală, necesară și rezonabilă.

La 16 octombrie 2017 reprezentantul Federației Sindicale „Sănătatea” din

Moldova, avocatul Lvovschi Mihail a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 28 iunie 2017, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei

instanței de apel în partea ce ține de încasarea cheltuielilor de asistență juridică din 3000

de lei în 6500 de lei.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel admițînd integral acțiunea

urma să compenseze integral și cheltuielile de judecată, iar decizia recurată în partea ce

ține de compensarea cheltuielilor de asistență juridică este nemotivată și neîntemeiată,

invocînd explicațiile din recomandarea Consiliului Uniunii Avocaților privind

cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a

cheltuielilor de asistență juridică.

La 17 octombrie 2017 Centrul de Sănătate Publică al raionului Strășeni a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei

instanțe.

În argumentarea recursului a invocat că scrisoarea Centrului de Sănătate Publică

al raionului Strășeni nr. 01-3/333 din 29.06.2016 a fost recepționată de către Federația

Sindicală „Sănătatea” din Moldova la 01.07.2016, iar dezacordul urma să fie prezentat

pînă la 14 iulie 2016, însă instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 14 din

Codul muncii în sensul că termenul începe să curgă din a doua zi după recepționarea

acesteia. Totodată a menționat că scrisoarea respectivă cade sub incidența

Instrucțiunii-tip cu privire la ținerea, lucrărilor de secretariat în organele administrației

publice centrale de specialitate și ale autoadministrării locale ale Republicii Moldova,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 618 din 05 octombrie 1993.

Consideră că instanța de apel a aplicat eronat art. 64 din Codul muncii, deoarece

acesta a fost abrogat prin Legea nr. 155 din 20.07.2017 cu privire la modificarea și

completarea Codului muncii al Republicii Moldova (în continuare – Legea nr.155 din

20.07.2017), fiind introdus art. 1971 garanții în caz de reorganizare a unității,

schimbare a tipului de proprietate sau a proprietarului acesteia.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea sunt inadmisibile din

următoarele motive.

Conform art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

3

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate reține că din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017 (f.d.161-

170), însă aceasta a fost expediată părților prin scrisoarea de însoțire nr. 13841 din 11

septembrie 2017 (f.d.172), iar recursurile au fost declarate la 16 octombrie 2017 și

respectiv la 17 octombrie 2017, ce reiese din amprentele sigiliilor aplicate pe cererile

de recurs (f.d.176-177, 188-193). Din circumstanțele descrise, se conchide că calea de

atac a fost exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recursul declarat de reprezentantul Federației Sindicale

„Sănătatea” din Moldova, avocatul Lvovschi Mihail instanța de apel admițînd integral

acțiunea urma să compenseze integral și cheltuielile de judecată, iar decizia recurată în

partea ce ține de compensarea cheltuielilor de asistență juridică este nemotivată și

neîntemeiată, nu pot fi reținute, deoarece compensarea cheltuielilor pentru asistență

juridică au fost cuantificate de instanța de apel ținînd cont de un șir de criterii, iar cele

4

inserate în recurs comportă un caracter declarativ.

Mai mult, recomandarea Consiliului Uniunii Avocaților privind cuantumul

onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de

asistență juridică reprezintă aserțiuni cu privire la modul de punere în aplicare a legii,

avînd caracter consultativ și nu poate constitui baza formală a hotărîrilor judecătorești,

pentru că nu este izvor oficial de drept.

Cu referire la cele invocate în recursul declarat de Centrul de Sănătate Publică al

raionului Strășeni, instanța de recurs menționează că odată ce scrisoarea nr. 01-3/333

din 29.06.2016 a fost recepționată de către Federația Sindicală „Sănătatea” din

Moldova la 01.07.2016, prima avea obligația de a emite ordin de concediere după

expirarea termenului de 10 zile lucrătoare de la momentul recepționării solicitării,

termen instituit la art. 87 alin. (4) din Codul muncii, care prevede că organele sindicale

(organizatorii sindicali) indicate la alin. (1)–(3) își vor comunica acordul sau

dezacordul (opinia consultativă) argumentat în scris privind concedierea salariatului în

termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acordului (opiniei consultative) de

către angajator. În cazul în care răspunsul nu a fost primit de angajator în acest termen,

acordul (comunicarea opiniei consultative) a organului respectiv se prezumă. Astfel, la

emiterea ordinului de concediere, Centrul de Sănătate Publică al raionului Strășeni nu

a respectat termenul de 10 zile lucrătoare, care se calculează în conformitate cu

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Codul muncii, și anume: curgerea termenelor de care

prezentul cod leagă apariția sau încetarea raporturilor de muncă începe în ziua imediat

următoarea celei în care a fost determinată apariția sau încetarea drepturilor și

obligațiilor de muncă.

Mai mult, scrisoarea nr. 01-3/333 din 29.06.2016 (f.d.6) nu cade sub incidența

Instrucțiunii-tip cu privire la ținerea, lucrărilor de secretariat în organele administrației

publice centrale de specialitate și ale autoadministrării locale ale Republicii Moldova,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 618 din 05 octombrie 1993, deoarece aceasta

constituie solicitarea acordului (opiniei consultative) de către angajator în sensul art.

87 alin. (4) din Codul muncii, iar raporturile respective sunt guvernate de legislația

muncii.

Nu pot fi reținute nici cele invocate în recursul declarat de Centrul de Sănătate

Publică al raionului Strășeni precum că instanța de apel a aplicat eronat art. 64 din

Codul muncii, deoarece acesta a fost abrogat prin Legea nr. 155 din 20.07.2017, fiind

introdus art. 1971 garanții în caz de reorganizare a unității, schimbare a tipului de

proprietate sau a proprietarului acesteia, deoarece la momentul examinării cauzei era în

vigoare dispozițiile art. 64 din Codul muncii, iar modificările operate prin Legea nr.155

din 20.07.2017 au intervenit ulterior emiterii deciziei recurate, or în conformitate cu art.

46 alin. (1) din Legea privind actele legislative nr.780 din 27.12.2001, actul legislativ

produce efecte numai în timpul cît este în vigoare și nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererile de recurs în esența

lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuate de recurenți și o apreciere a

probelor efectuate de aceștia care nu pot fi puse la baza recursului, însă acestea au fost

deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanța de apel prin

prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118

din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi

reiterate în ordine de recurs, fiind interpretate elocvent și aplicat corect normele de drept

incident speței.

5

Completul concluzionează că, recurenții nu au invocat niciun argument plauzibil în

vederea ilegalității deciziei instanței de apel, iar din conținutul cererilor de recurs nu

rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează

exclusiv circumstanțe de drept ale cauzei.

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește prin prisma jurisprudenței

CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar

argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de reprezentantul Federației

Sindicale „Sănătatea” din Moldova, avocatul Lvovschi Mihail și de Centrul de

Sănătate Publică al raionului Strășeni, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de reprezentantul Federației Sindicale „Sănătatea” din

Moldova, avocatul Lvovschi Mihail și de Centrul de Sănătate Publică al raionului

Strășeni, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

6