2ra-2191/17 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și anularea contractului de donație

2ra-2191/17 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și anularea contractului de donație (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Cazacliu dosarul nr. 2ra-2191/17

instanța de apel: E. Fistican, V. Clima, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Leonid

Bernevec

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Bernevec

împotriva Raisei Butucea, Nicolae Bernevec, Tamarei Cereș, Mariei Bernevec,

Liubovi Gornean, Pavel Aftene, Liubovi Rotari, Anastasiei Ceban, Dumitru Grecu,

Ninei Dicusar, Victorului Dicusar, Alexandru Ceban, Liubovi Zatic, Marin Cucu

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și nulitatea contractului de

donație

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Leonid Bernevec și menținută hotărârea Judecătoriei

Criuleni din 16 februarie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 2 februarie 2015, Oleg Cîrlig a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Raisei Butucea, Nicolae Bernevec, Tamarei Cereș, Mariei Bernevec,

Liubovi Gornean, Leonid Bernevec, Pavel Aftene, Liubovi Rotari, Anastasiei

Ceban, Dumitru Grecu, Ninei Dicusar, Victorului Dicusar, Alexandru Ceban,

Liubovi Zatic, Marin Cucu, intervenienți accesorii Nelea Șerbul și Ion Gore cu

privire la recunoașterea dreptului de proprietate și nulitatea contractului de donație.

În motivarea acțiunii a indicat că în vara anului 2006 pârâții și-au manifestat

dorința de a-și vinde cotele valorice care le-au fost repartizate ca rezultat al

desființării colhozului “Nistru” și care la momentul dat se aflau în gestiunea SRL

„Corjovanca”, deoarece din momentul desființării colhozului ei nu au utilizat acele

bunuri.

Afirmă că pârâții l-au informat pe directorul SRL „Corjovanca”, Ion

Semeniuc despre intenția lor, referindu-se la imobilul - parcul auto, care se afla

într-o stare dezastruoasă, iar directorul SRL „Corjoveanca” le-a confirmat pârâților

faptul deținerii de către ei a cotelor valorice în acest imobil.

1

Menționează că anterior între toți cotașii SRL „Corjovanca” a fost efectuată

o împărțire verbală a patrimoniului, iar imobilul - pacul auto a revenit pârâților.

Comunică că ulterior, a fost contactat de către pârâți, care i-au comunicat

despre intenția lor de a vinde parcul auto. Astfel, au convenit asupra faptului că în

toată procedura de încheiere a tranzacției date, pârâții să fie reprezentați în baza de

procură de o singură persoană pentru a facilita procesul, respectiv, au eliberat pe

numele Anastasiei Mihailova procuri și i-au transmis certificatele de proprietate.

Notează că la 27 noiembrie 2006 cu reprezentantul pârâților a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare, prin care pârâții i-au vândut cotele părți, care le

dețineau în bunul imobil - construcție cu numărul cadastral XXXXX. Prețul total al

contractului a constituit suma de 64094,00 lei, care au fost achitați pârâților

corespunzător cotelor părți deținute de aceștia.

Susține că banii au fost achitați pârâților integral la sediul SRL „Corjovanca”

în prezența directorului I. Semenic, fapt pentru care pârâții au semnat și au declarat

lipsa oricăror pretenții. Contractul încheiat a fost înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial.

Invocă că ulterior, pentru a putea utiliza efectiv imobilul procurat, el a

efectuat investiții considerabile în reabilitarea acestuia.

Astfel, a fost reconstruit gardul parcului auto, care era în proporție de 75 %

distrus, a fost reparat acoperișul care din cauza nenumăratelor fisuri curgea, au fost

efectuate lucrări interioare de reparație pentru a consolida construcția și pentru a o

face posibil de exploatat. În total, suma investițiilor efectuate de el în imobilul dat

a depășit costul imobilului.

În opinia sa toate aceste acțiuni demonstrează că el a acționat onest și este un

dobânditor de bună credință. Însă, cu toate acestea, împotriva lui a fost inițiată

acțiune în instanță privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului

în cauză pe motiv că coproprietari ai acestui imobil ar fi fost 1139 de persoane,

locuitori ai satului Corjova r-ul Criuleni, deci nu le aparținea doar pârâților.

Menționează că în acel caz, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai

2012 și decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 27 septembrie 2012 contractul de vânzare-cumpărare din

27 noiembrie 2006 încheiat între el și pârâți a fost declarat nul.

Totodată, indică că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2012, nu

s-a dispus și restabilirea părților în poziția inițială. Astfel, susține că în timp ce

dreptul lui de proprietate asupra bunului imobil - parc auto, a fost anulat, pârâții au

rămas să aibă în proprietate sumele de bani care le-au primit la încheierea

contractului.

Subliniază că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2012 a fost

anulat dreptul lui de proprietate asupra bunului imobil în întregime, dar nu a fost

negat și anulat faptul existenței nemijlocite a relației de vânzare-cumpărare.

În asemenea circumstanțe consideră că odată ce părțile nu au fost restabilite

în situația anterioară, iar dreptul de proprietate al pârâților asupra cotelor părți

deținute nu a fost anulat, el poate pretinde la recunoașterea dreptului de proprietate

asupra cotelor părți ale pârâților în parcul auto, deoarece el a devenit coproprietar

2

al parcului auto împreună cu ceilalți cotași ai SRL „Corjovanca” în limita cotelor

deținute de pârâți.

Totodată, consideră că de facto, el este și proprietar al unei cote părți

echivalente sumei investițiilor inseparabile care au fost făcute de el în imobilul în

cauză.

Mai susține că contractul de donație nr. 6696 din 20 decembrie 2014 încheiat

între Nelea Șerbul, moștenitoarea lui Sergiu Gore și Marin Cucu, prin care ultima a

devenit proprietară a unei cote-părți în cuantum de 83,7% din bunul imobil cu

numărul cadastral XXXXX este lovit de nulitate, pe motiv că la încheierea acestui

act de dispoziție nu s-a ținut cont de acordul celorlalți coproprietari ai bunului

imobil.

Reiterează că acest contract de donație ilegal l-a afectat și pe Ion Gore, în

calitatea sa de comodatar în baza contractului de comodat semnat la 24 martie

2011, care s-a obligat să se comporte în raport cu bunul primit în comodat ca un

bun proprietar și să-l întoarcă integru comodantului la expirarea termenului

contractului.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 7, 22, 86, 166, 167 CPC

și art. 198, 219, 351, 375 Cod civil.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea dreptului său de proprietate asupra

cotelor părți deținute de Raisa Butucea, Nicolae Bernevec, Tamara Cereș, Maria

Bernevec, Liubovi Gornean, Leonid Bernevec, Pavel Aftene, Liubovi Rotari,

Anastasia Ceban, Dumitru Grecu, Nina Dicusar, Victor Dicusar, Alexandru Ceban,

Liubovi Zatic, Marin Cucu în bunul imobil cu numărul cadastral XXXXX situat în

satul Corjova r-ul Criuleni, recunoașterea dreptului său de coproprietate asupra

bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX, situat în satul Corjova r-ul Criuleni,

declararea nulității contractului de donație nr. 6696 din 20 decembrie 2014 încheiat

între Nelea Șerbul și Marin Cucu.

Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 27 ianuarie 2016, reclamantul Oleg

Cîrlig a fost înlocuit cu Leonid Bernevec.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 16 februarie 2016, acțiunea lui

Leonid Bernevec împotriva Raisei Butucea, Nicolae Bernevec, Tamarei Cereș,

Mariei Bernevec, Liubovi Gornean, Leonid Bernevec, Pavel Aftene, Liubovi

Rotari, Anastasiei Ceban, Dumitru Grecu, Ninei Dicusar, Victorului Dicusar,

Alexandru Ceban, Liubovi Zatic, Marin Cucu, intervenienți accesorii Nelea Șerbul

și Ion Gore cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și nulitatea

contractului de donație, a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Leonid Bernevec și menținută hotărârea Judecătoriei Criuleni din

16 februarie 2016.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 1 august 2017 a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată cererea lui Marin Cucu privind urgentarea judecării în ordine de

apel a cererii cu privire la adoptarea deciziei suplimentare cu privire la anularea

măsurii de asigurare prin ridicarea sechestrului aplicat prin încheierea Judecătoriei

Criuleni din 11 februarie 2015 în privința bunului imobil cu numărul cadastral

XXXXX și care s-a realizat în cursul examinării cauzei civile.

3

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017 a fost

admisă cererea lui Marin Cucu cu privire la anularea măsurii de asigurare a

acțiunii.

A fost anulată măsura de asigurare prin ridicarea sechestrului aplicat asupra

bunului imobil situat în sat. Corjova r-nul Criuleni, identificat prin numărul

cadastral XXXXX, ce aparține cu titlu de proprietate lui Marin Cucu, dispusă în

baza încheierea Judecătoriei Criuleni din 11 februarie 2015

La 26 septembrie 2017, Leonid Bernevec a declarat recurs împotriva

hotărârii Judecătoriei Criuleni din 16 februarie 2016 și deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 iunie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

fond și încasarea cheltuielilor de judecare a cauzei din contul intimaților.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele instanțelor de judecată

ierarhic inferioare, considerându-le ilegale și neîntemeiate.

În opinia recurentului instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au elucidat

circumstanțe importante pentru soluționarea litigiului și nu au dat aprecierii faptul

că bunul imobil este deținut în proprietate doar în proporție de 83,7 %, iar 16,3 %

din acest bun nu sunt înregistrate.

Susține că este eronată concluzia instanței de apel precum că nu este necesar

de a atrage în proces 1139 persoane ce sunt proprietari ai bunului imobil cu

numărul cadastral XXXXX și reprezintă o încălcare a normelor de drept procesual.

Mai invocă că instanța de apel nu a stabilit dacă persoana care la moment

deține 83,7 % din bunul imobil a încheiat contracte cu 954 de cotași.

Totodată, afirmă că cele 16,3 % din bunul imobil, nu sunt incluse în registrul

bunurilor imobile, astfel deținătorii cotelor părți ideale în număr de 185 persoane

rămase neînregistrate sunt persoane interesate în acest litigiu, respectiv, urmau a fi

atrași în calitate de intervenienți accesorii, la fel, ca și OCT Criuleni, în obligația

căruia este înregistrarea dreptului de proprietate.

În opinia recurentului, instanțele de judecată ierarhic inferioare în procesul

examinării cauzei incorect au aplicat prevederile art. art. 321 și 499 Cod civil, or,

în prezenta speță urmau a fi aplicate prevederile ce reglementează dreptul de

proprietate comună pe cote-părți.

Relevă că dreptul de proprietate a coproprietarilor Nicolae Bernevec în

proporție de 6,12 % și Liubovi Rotari în proporție de 9,73 % nu au fost anulate în

baza deciziei Curții de Apel din 24 mai 2012, însă în pofida acestui fapt, OCT

Criuleni a înregistrat proprietatea acestora în favoarea lui Sergiu Gore.

Afirmă recurentul că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus

asupra fiecărui capăt de pretenție indicate în cererea de chemare în judecată, și

anume recunoașterii dreptului de proprietate în privința cotelor-părți din bunul

imobil cu numărul cadastral XXXXX, deținute de intimați, precum și în privința

declarării nulității contractului de donație încheiat între Nelea Șerbul și Marin

Cucu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

4

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 21 iulie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 95 vol. II), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2017, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Leonid Bernevec nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Leonid Bernevec, asemenea aspecte nu se regăsesc.

5

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Leonid Bernevec ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Leonid Bernevec se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea

Ion Druță

6