3ra-1375/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Craveț dosarul nr. 3ra-1375/17

instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Climcon-Investgrup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Drochia cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Climcon-Investgrup”,

casată hotărârea Judecătoriei Drochia din 01 decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre

de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 10 octombrie 2016, SRL „Climcon-Investgrup” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Drochia cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 27 octombrie 2015

între SRL ”Orom-Imexpo” și SRL ”Climcom-Investgrup” a fost încheiat contractul

de livrare a producției, iar la 10 iunie 2016 între aceleași părți a fost încheiat

contractul de gaj, unde SRL ”Orom-Imexpo” deținea calitatea de creditor gajist iar

SRL ”Climcom-Investgrup” de debitor gajist.

Menționează că, la data de 14 septembrie 2016 prin actul de sechestru seria AS

nr.0006149, Inspectoratul Fiscal de Stat r-nul Drochia a aplicat sechestru asupra

bunurilor mobile și anume asupra producției agricole roada anului 2016, în cantitate

de 69 600 kg floarea soarelui.

Susține că, producția agricolă asupra căreia s-a aplicat sechestrul este gajată în

baza contractului de gaj din 10 iunie 2016.

Afirmă că la data de 20 septembrie 2016, reclamantul a depus cerere cu

numărul de intrare 7206 către IFS Raionul Drochia privind anularea sechestrului pe

motiv că producția agricolă dată este gajată în baza contractului de gaj din 10 iunie

2016, însă prin răspunsul din 22 septembrie 2016 cu nr.52-02/2-19-2332, IFS

Drochia a refuzat în satisfacerea cerinței respective.

1

Menționează că, la data de 29 septembrie 2016 reclamantul a depus o altă

cerere către IFS Drochia cu nr. de intrare 7441, prin care a concretizat pretențiile

referitoare la sechestrul aplicat asupra producției agricole gajate, la care de asemenea

a primit refuz prin scrisoarea din 04 octombrie 2016 cu nr.52-02/2-10-2473.

Indică că contractului de gaj a fost încheiat în baza contractului de livrare a

producției agricole nr.27-10-15 CLIM din 27 octombrie 2015, fiind gajate bunuri

viitoare ce depășesc cantitatea mărfurilor asupra cărora a fost aplicat sechestru de

către Inspectoratului Fiscal de Stat Raionul Drochia, respectiv cantitatea de producție

agricolă sechestrată este absorbită de contractul de gaj. Nu este posibil de stabilit în

prealabil cantitatea de producție agricolă ce va fi recoltată.

Solicită declararea nulă a actului de sechestru seria AS nr.0006149 emis de

către lFS Drochia din 14 septembrie 2016 cu obligarea lFS Drochia de a scoate

sechestrul de pe producția agricolă gajată în baza contractului de gaj din 10 iunie

2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 01 decembrie 2016 a fost respinsă

acțiunea ca neântemeiată.

Prima instanță și-a argumentat poziția prin faptul că, în conformitate cu art. 118

alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Prima instanță a reținut că reclamantul nu a prezentat nici o probă întru

susținerea pretențiilor sale, și anume, că producția (floarea soarelui în cantitate de

69600 kg) asupra căreia organul fiscal a aplicat sechestru este gajată și ar aparține

SRL „Orom-Impexo”, conform pretinsului contract de gaj, încheat între SRL

„Climcom-Investgrup” și SRL „Orom-Imexpo”.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017 a fost admis apelul declarat

de către SRL „Climcom-Investgrup”, casată integral hotărârea primei instanțe și

emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea și a fost declarat nul actul de

sechestru seria AS nr. 0006149 emis de Inspectoratul Fiscal de Stat Drochia din 14

septembrie 2016. A fost ridicat sechestru de pe producția agricolă gajată în baza

contractului de gaj din 10 iunie 2016.

Respingând acțiunea, instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că,

conform art.200 alin. (1) și alin. (6) lit.b) Cod fiscal, producția agricolă și anume

floarea soarelui în cantitate de 69600 kg, nu erau bunuri sechestrabile acestea fiind

gajate până la data de 14 septembrie 2016, prin contractul de gaj din data de 10 iunie

2016 încheiat între SRL ”Orom-Imexpo”, creditor gajist, și SRL ”Climcom-

Investgrup”, debitor gajist.

Totodată, instanța de apel a constatat ca fiind premature concluzia primei

instanțe cu privire la lipsa probelor reclamantului în susținerea acțiunii, deoarece în

cazul în care contractul de gaj din data de 10 iunie 2016 încheiat între SRL ”Orom-

Imexpo”, creditor gajist, și SRL ”Climcom-Investgrup”, debitor gajist, a fost încheiat

în formă scrisă, semnat de către ambele părți ale contractului cu aplicarea ștampilei

întreprinderilor, iar instanței nu i-au fost prezentate careva probe privind nulitatea,

rezilierea sau încetarea contractului respectiv la data aplicării sechestrului de către

Inspectoratul Fiscal de Stat Drochia, instanța de apel consideră a fi valabil actul

nominalizat.

2

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că în ambele răspunsuri expediate

de către Inspectoratul Fiscal de Stat Drochia apelantului SRL ”Climcom-

Investgrup” și anume la data de 22 septembrie 2016 și 04 octombrie 2016 nu se pune

la îndoială valabilitatea contractului de gaj, ci anume că floarea soarelui asupra căreia

a fost aplicat sechestru a fost colectată de pe suprafața indicată în contractul de gaj.

La fel, respingând argumentul pârâtului cu referire la faptul dacă a fost sau nu

înregistrat în Registrul garanțiilor contractul de gaj din data de 10 iunie 2016, instanța

de apel a reținut că, potrivit art.24 alin. 3 al Legii contenciosului administrativ, la

examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina

probațiunii este pusă pe seama pârâtului, respectiv intimatul urma să prezinte probe în

susținerea poziției sale privind lipsa înregistrării contractului de gaj, instanța

remarcând și prevederile art.45 alin. (1) al Legii cu privire la gaj, potrivit căruia orice

persoană poate consulta Registrul garanțiilor și obține extras din el.

La data de 27 septembrie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală

a deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a încălcat normele de drept material și procedural.

Menționează că, instanța de apel eronat a constatat că producția (floarea

soarelui în cantitate de 69 600 kg) asupra căreia organul fiscal a aplicat sechestru este

gajată și ar aparține SRL ”Orom-Imexpo”, conform pretinsului contract de gaj,

încheiat între SRL ”Climcom-Investgrup” și SRL ”Orom-Imexpo”, ce constituie

motivul cererii de chemare în judecată, or, documentele justificative, și anume,

facturile de expediție relevă faptul că, dreptul de proprietate asupra bunului nu a fost

transmis firmei SRL „Chetroșanca”, facture fiscal nu a fost eliberată, astfel, bunurile

sechestrate de Serviciul Fiscal nu au fost gajate.

Susține că, acțiunile Serviciului fiscal întreprinse la data de 14 septembrie 2016

sunt legale, iar în cazul unor discrepanțe între actele normative și prevederile codului

fiscal, se aplică Codul fiscal, art. 3 alin. (1) și (2).

Mai susține că, însăși reprezentantul SRL ”Climcom-Investgrup” a recunoscut

în ședința de judecată că, floarea soarelui sechestrată nu constituie obiectul

contrcatului de gaj din 10 iunie 2016.

Indică că, SRL ”Climcom-Investgrup” până în prezent nu a stins creanța față

de buget, mai mult aceasta majorându-se, iar prin încheierea contractului de gaj din

10 iunie 2016, acesta se eschivează de a achita restanța față de Bugetul Public

Național.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, materialele

cauzei confirmă că decizia instanței de apel a fost expediată în adresa părților la

data de 04 august 2017 și recepționată de către recurent la data de 28 august 2017,

cererea de recurs fiind depusă la data de 27 septembrie 2017.

3

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Serviciul Fiscal de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

5