2rac-485/18 — incasarea datoriei, a venitului ratat, a cheltuielilor de judecata

2rac-485/18 — incasarea datoriei, a venitului ratat, a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-485/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești (jud: R. Moșneguțu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Orom-

Imexpo”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Orom-Imexpo” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Agrochem Impex” cu privire la încasarea datoriei, a venitului ratat, constatarea

rezilierii contractului de vânzare-cumpărare a produselor agricole, încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 iunie a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 octombrie 2016 SRL ”Orom-Imexpo” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Agrochem Impex” solicitând încasarea din contul pârâtului

a datoriei de 250000 de lei, formată în baza neexecutării contractului de vânzare-

cumpărare a producției agricole din 25.07.2016, cu nr.136 AC; constatarea rezilierii

contratului de vânzare-cumpărare a producției agricole din 25.07.2016 cu nr. 136 AC

încheiat între SRL „Agrochem Impex” și SRL „Orom-Imexpo”; încasarea de la SRL

„Agrochem Impex” în beneficiul SRL „Orom-Imexpo” a cheltuielilor de judecată

suportate în cadrul judecării cauzei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 25 iulie 2016, între SRL „Orom-Imexpo”

și SRL „Agrochem Impex” a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a

producției agricole. Pentru livrarea producției agricole față de SRL „Agrochem

Impex” a fost achitată plata în avans în sumă de 250000 de lei. Termenul de scadență

al executării contractului, de comun acord, a fost stabilit până la 01.10.2016 (livrarea

producției agricole de porumb și/sau floarea soarelui la prețuri medii de piață –

prețuri de achiziții de elevator la data livrării).

Reclamantul a precizat că până la inițierea procesului în instanța de judecată

pârâtul nu și-a executat obligațiile asumate. Livrarea producției nu a avut loc, iar

1

marfa a fost înstrăinată de debitor către alți agenți economici, inclusiv în contul

datoriilor.

Partea reclamantă a mai menționat că față de Debitorul SRL „Agrochem Impex”

a fost remisă notificarea 05.10.2016, cu nr. 77, cu cerința de a rambursa datoria prin

transmiterea mărfii stipulate în contract sau restituirea plăților achitate. Reclamația a

fost ignorată de conducătorul întreprinderii agricole, iar suma până în prezent nu a

fost restituită de debitorul SRL „Agrochem Impex”. Termenii de achitare au fost

omiși de către debitor, iar soluționarea litigiului pe cale amiabilă a eșuat.

Reclamantul a susținut că neonorarea obligațiilor contractuale de către debitor

constituie o ignorare a cerinței de livrare a mărfii sau de restituire a avansului primit.

Mai mult, prin investigații proprii a aflat că debitorul are și alte datorii față de alți

agenți economici, în baza cărora au fost aplicate sechestre de către executorii

judecătorești.

Prin încheierea din 22 octombrie 2016 a Judecătoriei Șoldănești s-a admis

cererea SRL „Orom-Imexpo” cu privire la aplicarea măsurii de asigurare acțiunii; s-a

aplicat sechestrul pe bunurile mobile și imobile precum și pe sumele de bani ale

pârâtului SRL „Agrochem Impex”, inclusiv pe cele care se află la alte persoane, în

limita valorii revendicărilor din acțiune în mărime de 250000 de lei și în ordinea

prevăzută la prevederile art. 176 alin. (1) Cod de procedură civilă coroborat cu art. 27

Cod de executare.

La 27 ianuarie 2017 SRL ”Orom-Imexpo” a depus cerere privind extinderea

pretențiilor și completarea temeiului acțiunii solicitând încasarea din contul pârâtului

a datoriei de 250000 de lei, formată în baza neexecutării contractului de vânzare-

cumpărare a producției agricole din 25.07.2016, cu nr.136 AC și a venitului ratat în

sumă de 7447,06 dolari SUA sau echivalentul în lei MD conform cursului oficial al

BNM la ziua achitării; rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a producției

agricole din 25.07.2016 cu nr. 136 AC încheiat între SRL „Agrochem Impex” și SRL

„Orom-Imexpo”; încasarea de la SRL „Agrochem Impex” în beneficiul SRL „Orom-

Imexpo” a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul judecării cauzei, inclusiv și a

taxei de stat.

În susținerea cererii SRL ”Orom-Imexpo” a invocat suplimentar că în perioada

septembrie-octombrie 2016 a procurat producție agricolă de floarea soarelui și

porumb la prețuri medii de 6,15 lei (inclusiv TVA) per/kg pentru floarea soarelui și

1,61 lei (inclusiv TVA) per/kg pentru porumb, drept dovadă servind următoarele

facturi fiscale: nr. JB3805973 din 28.09.2016 - preț 6,5 lei per/kg -floarea soarelui;

nr. JB3538939 din 24.09.2016 - preț 6,5 lei per/kg- floarea soarelui; nr. JA3161013

din 25.10.2016 - preț 6,7 lei per/kg – floarea soarelui; nr. EUH 000303085 din

25.10.2016 - preț 2,05 lei per/kg – porumb; nr. JJ2997804 din 30.09.2016 - preț 2 lei

per/kg – porumb.

Reclamantul a afirmat că a suportat cheltuieli de transport în sumă de 420 lei

per/tonă sau 1,20 lei tonă per/km, depozit Șoldănești – port Giurgiulești (cu distanța

de 350 km). Astfel cheltuielile aferente transportului constituie 33916,79 de lei.

SRL ”Orom-Imexpo”, în vederea realizării exportului de producție agricolă, a

încheiat contracte internaționale de vânzare-cumpărare a producției agricole: conform

contractului nr. 2-MZ3430 din 07 decembrie 2016 SRL ”Orom-Imexpo” s-a angajat

să asigure livrarea producției agricole de porumb la prețul de 160 dolari SUA

2

per/tonă în condițiile de livrare INCOTERMS FOB, Port Reni (Ucraina) sau

Giurgiulești (Republica Moldova) cu livrare 20 decembrie 2016 – 05 ianuarie 2017;

conform contractului nr. 3-SFS3361 din 06 octombrie 2016 SRL ”Orom-Imexpo” s-a

angajat să asigure livrarea producției agricole de floarea soarelui la prețul de 378

dolari SUA per/tonă în condițiile de livrare INCOTERMS FOB, Port Reni (Ucraina)

sau Giurgiulești (Republica Moldova) cu livrare 01-10 noiembrie 2016. Termenul de

scadență al executării contractului de vânzare-cumpărare, în comun acord, a fost

stabilit până la data de 01.10.2016. Având în vedere dreptul contractual al pârâtului,

acesta fiind în drept să livreze porumb sau/și floarea soarelui în volumul producției ce

urma a fi livrat la depozitul din Șoldănești, conform prețurilor medii de piață, care

este de 40650.41 kg - floarea soarelui (preț 6,15 lei) și 155279,50 kg - porumb (preț

1,61 de lei).

Conform contractelor nominalizate de vânzare-cumpărare internațională de

mărfuri, volumul producției, obiect al contractul de livrare a producției agricole nr.

l36 AC, urma a fi vândut la prețul de 0,378 dolari SUA per/kg - floarea soarelui și

0,16 dolari SUA per/kg – porumb, iar în total în sumă de 15365,85 de dolari SUA -

floarea soarelui și în sumă de 24844,72 de dolari SUA - porumb. La data scadenței

termenului de livrare a producției agricole - 01.10.2016 - cursul oficial al leului MD

față de USD a fost de 19,75 de lei per 1 USD. Astfel, suma avansului a fost estimat la

suma de 250000 de lei ce reprezintă echivalentul a 12658,23 de dolari SUA.

Reclamantul a declarat că prin acțiunile culpabile ale pârâtului a fost lipsit de

venitul ratat, care ar fi fost obținut, în condițiile când pârâtul își exercita pe deplin

obligațiunile contractuale. Astfel, SRL „Orom-Imexpo” a fost privat de un venit ce

urma a fi realizat în condițiile contractelor de livrare internațională, care în opinia sa,

constituie suma de 12186,49 de dolari SUA pentru porumb și 2707,62 de dolari SUA

pentru floarea soarelui.

Conform declarațiilor susținute în cadrul ședinței de judecată din 04 iulie 2017,

avocatul Vadim Soltan, reprezentând interesele SRL „Orom-Imexpo”, a solicitat

încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 140000 de lei, deoarece pârâtul restituise

110000 de lei din suma solicitată inițial, a venitului ratat în mărime de 7447 de dolari

SUA, în baza art. 710 Cod civil, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de

19373 de lei. (f.d. 127, vol. I)

Prin hotărârea din 04 iulie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești s-a admis

cererea de chemare în judecată a SRL „Orom-Imexpo”; s-a încasat de la SRL

”Agrochem Impex” în beneficiul SRL „Orom-Imexpo” datoria formată în urma

neexecutării contractului de cumpărare-vânzare a producției agricole din 25.07.2016

nr. 136 AC în mărime de 140000 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 19375

de lei; s-a încasat de la SRL ”Agrochem Impex” în beneficiul SRL „Orom-Imexpo”

venitul ratat în sumă de 7447,06 dolari SUA, convertiți în lei conform cursului BNM

la momentul executării hotărârii; s-a reziliat contractul de vânzare-cumpărare a

producției agricole din 25.07.2016 nr. 136 AC încheiat între SRL ”Agrochem Impex”

și SRL ”Orom-Imexpo”; s-au menținut sechestrele aplicate pe bunurile mobile și

imobile, precum și pe sumele de bani ale SRL „Agrochem Impex” în limita datoriei

în sumă de 140000 de lei, aplicat prin încheierea din 22 octombrie 2016 a

Judecătoriei Șoldănești.

3

Prin decizia din 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SRL „Agrochem Impex”; s-a casat integral hotărârea din 04 iulie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins

ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Orom-Imexpo”

împotriva SRL „Agrochem Impex” cu privire la încasarea datoriei, a venitului ratat,

rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a produselor agricole, încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 01 octombrie 2018 SRL ”Orom-Imexpo” a declarat recurs împotriva deciziei

din 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel greșit a pus la baza respingerii

cerințelor reclamantului faptul că pârâtul a efectuat achitările față de reclamant.

Prima transă a fost achitată la 17.10.2016 în sumă de 60000 de lei, iar a doua tranșă

în sumă de 50000 de lei a fost stinsă prin intermediul executorului judecătoresc la

11.11.2016. Ultima tranșă în sumă de 140000 lei a fost efectuată de pârât la data de

11.10.2017.

Recurentul s-a expus și asupra faptului că debitorul a indus în eroare reclamantul

privind capacitatea sa de plată, în condițiile când obligația asumată de livrare de

marfă a fost doar una formală, ori, din înscrisurile prezentate se demonstrează că

debitorul se afla în litigii și cu alte companii ce au ca rezultat neîndeplinirea

obligațiunilor contractuale, aspecte ce nu au fost puse în dezbatere la judecarea

cauzei. Unicul argument ce a stat la baza respingerii de către instanța de apel a

acțiunii a fost precum că pârâtul a achitat suma stabilită în tranzacția încheiată, fără a

lua în calcul termenul și perioada achitării finale ce a fost efectuată de debitor.

De asemenea, instanța de apel nici nu a luat în calcul art. 617 alin (2) lit. a) Cod

civil, care statuează că nu este necesară somație în cazul în care este stabilită o dată

calendaristică pentru executarea obligației. Or, conform punctului 1.1 din contractul

din 25.07.2016, data limită de livrare de marfa a fost stabilită până la 01.10.2016.

Marfa a fost integral achitată de reclamant în prealabil la data de 25.07.2016. Suma

transferată conform dispoziției de plată din data de 25.07.2016 constituie - 250000 de

lei.

Recurentul a relatat că instanța de apel nejustificativ a respins cerința de încasare

a venitului ratat, or, necesitatea solicitării încasării a venitului ratat a rezultat din

neexecutarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale încheiate cu pârâtul.

Cu referire la respingerea de către instanța de apel a cerinței de încasare a

cheltuielilor de judecată, recurentul susține că debitorul este obligat de a achita

cheltuielile de judecată, în condițiile când restituirea datoriei a avut loc după

intentarea procesului de judecată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 05 iunie 2018

care a fost expediată în adresa participanților la proces la 29 iunie 2018, drept dovadă

servind scrisoarea de însoțire (f.d. 221, vol. I). Recurentul a recepționat decizia

contestată la 02 august 2018.

4

Astfel, recursul declarat la 01 octombrie 2018 de către SRL ”Orom-Imexpo”,

este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 05 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Examinând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursului

declarat de SRL „Orom-Imexpo”, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe; să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea.

Aliniatul (4) al aceluiași articol prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele cauzei rezultă că SRL ”Orom-Imexpo” prin cererea de chemare

în judecată (concretizată ulterior) înaintată împotriva SRL „Agrochem Impex” a

solicitat încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 140000 de lei, a venitului ratat în

mărime de 7447 de dolari SUA, în baza art. 710 Cod civil, precum și a cheltuielilor

de judecată în sumă de 19373 de lei. (f.d. 127, vol. I)

Judecând cauza, prima instanță, prin hotărârea din 04 iulie 2017, a admis cererea

de chemare în judecată depusă de SRL „Orom-Imexpo”; a încasat de la SRL

”Agrochem Impex” în beneficiul SRL „Orom-Imexpo” datoria formată în urma

neexecutării contractului de cumpărare-vânzare a producției agricole din 25.07.2016

nr. 136 AC în mărime de 140000 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 19375

de lei; a încasat de la SRL ”Agrochem Impex” în beneficiul SRL „Orom-Imexpo”

venitul ratat în sumă de 7447,06 dolari SUA, convertiți în lei conform cursului BNM

la momentul executării hotărârii; a reziliat contractul de vânzare-cumpărare a

producției agricole din 25.07.2016 nr. 136 AC încheiat între SRL ”Agrochem Impex”

și SRL ”Orom-Imexpo”; a menținut sechestrele aplicate pe bunurile mobile și

5

imobile, precum și pe sumele de bani ale SRL „Agrochem Impex” în limita datoriei

în sumă de 140000 de lei, aplicat prin încheierea din 22 octombrie 2016 a

Judecătoriei Șoldănești.

Verificând legalitatea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, Curtea de

Apel Chișinău, prin decizia din 05 iunie 2018, a admis apelul declarat de SRL

„Agrochem Impex”; a casat integral hotărârea din 04 iulie 2017 a Judecătoriei Orhei,

sediul Șoldănești și a emis o nouă hotărâre prin care a respins ca fiind neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Orom-Imexpo” împotriva SRL

„Agrochem Impex” cu privire la încasarea datoriei, a venitului ratat, rezilierea

contractului de vânzare-cumpărare a produselor agricole, încasarea cheltuielilor de

judecată.

Considerând ilegală decizia pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău, la 01

octombrie 2018, SRL ”Orom-Imexpo” a contestat-o cu recurs invocând că instanța de

apel la judecarea cauzei a interpretat în mod eronat legea.

Colegiul cercetând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate de către

recurent ajunge la concluzia că precizările făcute de SRL ”Orom-Imexpo” în recursul

declarat sunt întemeiate și justifică aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material la examinarea cauzei, rezultând din motivele ce succed.

Conform art. 753 alin. (1) Cod civil, prin contractul de vînzare-cumpărare, o

parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător),

iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

Articolul 572 alin. (2) Cod civil, prevede că obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Materialul probator atestă că la 25 iulie 2016 între SRL „Agrochem Impex” și

SRL „Orom-Imexpo” a fost încheiat contractul nr. 136 AC de vânzare-cumpărare a

producției agricole. (f.d. 5, vol. I)

Conform pct. 1.1 al contractului, vânzătorul (SRL „Agrochem Impex”) s-a

obligat să înstrăineze marfa către cumpărător (SRL „Orom-Imexpo”) în cantitate

fizică, iar cumpărătorul să primească și să achite producția agricolă porumb și/sau

floarea soarelui după cantitate și preț care se va stabili la prețul mediu de piață, până

la 01.10.2016.

Conform pct. 1.2 al contractului, cumpărătorul efectuează achitarea pentru marfa

livrată, prin transfer la contul de decontare al vânzătorului, în avans, în sumă de

250000 de lei, iar conform pct. 1.3 plata se efectuează de către cumpărător în termen

de 2 zile din momentul semnării contractului.

Prin ordinul de plată nr. 2472 din 25 iulie 2016 SRL „Orom-Imexpo” a

transferat pe contul SRL „Agrochem Impex” suma de 250000 de lei, destinația plății

efectuate a constituit plata prealabilă pentru producția agricolă floarea soarelui

conform contractului nr. 136 AC din 25 iulie 2016. (f.d. 6, vol. I)

La 05 octombrie 2016, cu nr. 77, SRL „Orom-Imexpo” a expediat în adresa SRL

„Agrochem Impex” notificare solicitând livrarea producției agricole contractată în

baza contractului încheiat la 25 iulie 2016.

Reclamația respectivă a fost recepționată de către pârât la 10 octombrie 2016 și

respectiv la 11 octombrie 2016, drept dovadă servind copia avizelor de recepție

anexate la materialele cauzei (f.d. 8, 9, vol. I), însă pârâtul nu a întreprins măsuri în

6

vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale și nici nu a restituit suma achitată în

avans.

De asemenea, în cadrul judecării cauzei s-a stabilit că pârâtul a restituit parțial

avansul achitat conform contractului nr. 136 AC din 25.07.2016, suma de 110000 de

lei, fapt ce se demonstrează prin ordinele de plată nr. 350 din 17.10.2016 și nr. 356

din 11.11.2016. (f.d. 83, 84, vol. I)

Conform actului de verificare din 25 ianuarie 2017 eliberat de SRL „Orom-

Imexpo” s-a constatat că SRL „Agrochem Impex” are o datorie față de reclamant în

sumă de 140000 de lei. (f.d. 82, vol. I)

La capitolul dat, Colegiul reține că instanța de apel la examinarea litigiului a

reținut că SRL „Agrochem Impex” nu are datorii în mărime de 140000 de lei față de

SRL „Orom-Imexpo”, deoarece conform contractului de cesiune a dreptului de

creanță nr. 1/10 din 11 octombrie 2017, cesionarul (SRL „Dacfruct”) și-a asumat

obligația de a achita cedentului (SRL „Orom-Imexpo”) datoria debitorului cedat SRL

„Agrochem Impex” în mărime de 140000 de lei (f.d. 163, vol. I), care a și fost

executată la 01 noiembrie 2017 în baza ordinului de plată nr. 166. (f.d. 166, vol. I)

Sub aspectul dat, Colegiul menționează că instanța de apel neîntemeiat a reținut

ca temei de respingere a acțiunii precum că datoria restantă în sumă de 140000 de lei

a fost stinsă în baza contractului de cesiune încheiat între SRL „Dacfruct” și SRL

„Agrochem Impex”, deoarece contractul respectiv a fost încheiat la 11 octombrie

2017, adică după pronunțarea de către instanța de fond a hotărârii - 04 iulie 2017.

În acest sens, Colegiul precizează că întrucât proba respectivă nu a fost

constatată și elucidată de către instanța de fond, instanța de apel neîntemeiat, în partea

respectivă, a casat hotărârea primei instanțe.

Colegiul, verificând legalitatea actului de dispoziție adoptat de către instanța de

apel consideră că instanța inferioară la judecarea cauzei corect a reținut că raportul

juridic dintre părți se supune reglementărilor de vânzare-cumpărare a producției

agricole și executarea obligațiilor.

Drept urmare, Colegiul conchide că instanța de fond just a ajuns la concluzia că

SRL „Agrochem Impex” nu a executat obligațiile contractuale menționate în pct. 1.1

al contractului, fapt ce a determinat prima instanță de a încasa de la SRL „Agrochem

Impex” în beneficiul SRL „Orom-Imexpo” suma de 140000 de lei, ce constituie

datoria neachitată ca rezultat al neexecutării contractului de vânzare-cumpărare a

producției agricole din 25.07.2016, nr. 136 AC.

Totodată, pe parcursul judecării cauzei în ordine de apel, SRL „Agrochem

Impex” a prezentat și ordinul de plată a sumei restante de 140000 de lei, ce a fost

achitată în rezultatul încheierii contractului de cesiune a dreptului de creanță nr. 1/10

din 11 octombrie 2017. (f.d. 163, vol. I)

În astfel de circumstanțe, instanța de apel pentru a exclude executarea dublă a

obligațiilor de către pârât și a evita orice confuz la o eventuală executare a hotărârii

judecătorești urma să indice despre faptul că în partea încasării sumei de 140000 de

lei hotărârea primei instanțe nu urmează a fi pusă în executare, acțiune omisă de

instanța de apel și eroare care va fi corectată de instanța de recurs.

Cu referire la cerința reclamantului privind încasarea din contul SRL

„Agrochem Impex” a venitului ratat în sumă de 7447,06 dolari SUA sau în lei MD

7

convertiți conform cursului BNM la momentul executării hotărârii, Colegiul reține

următoarele.

În contextul art.14 alin. (2) Cod civil, se deduce că persoana lezată într-un drept

al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat sau urmează să le suporte la

restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu

efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Conform art. 610 alin. (2) Cod civil, venitul ratat se consideră venitul care ar fi

fost posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului

în împrejurări normale.

Totodată, art. 610 alin. (3) Cod civil, prevede că, este reparabil numai

prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit (direct) al neexecutării.

Astfel, Colegiul notează că în sensul art. 610 Cod civil, antrenarea răspunderii

patrimoniale poate izvorî doar din configurația unui raport obligațional, debitorul

cauzând un prejudiciu ca efect direct al neexecutării obligației sale pecuniare.

La caz, Colegiul menționează că SRL „Orom-Imexpo” își întemeiază cerința de

încasare a venitului ratat pe faptul că ar fi încheiat contracte internaționale de

vânzare-cumpărare a producției agricole datate cu 06 octombrie 2016 și 07 decembrie

2016.

Sub acest aspect, Colegiul va reține că SRL „Orom-Imexpo” nu avea nicio

obligație asumată față de terți de livrare anume a producției agricole care urma să o

primească din partea SRL „Agrochem Impex”, or din contextul contractelor

menționate supra, acestea indică o cantitate de 3000 de tone și respectiv de 5000 de

tone de producție agricolă, pe când SRL „Agrochem Impex” nicidecum nu avea

obligația de livrare către SRL „Orom-Imexpo” a unei asemenea cantității de

producție agricolă.

Mai mult ca atât nici în contractul de vânzare-cumpărare a producției agricole și

nici într-un alt act juridic nu a fost indicat faptul că SRL „Orom-Imexpo” ar avea

nevoie anume de această cantitate de producție agricolă.

Tot aici este de remarcat că prezentarea de către SRL „Orom-Imexpo” a

contractelor internaționale încheiate la 06 octombrie 2016 și respectiv la 07

decembrie 2016 nu poate servi ca temei de încasare a venitului ratat din contul SRL

„Agrochem Impex” care ar putea fi calificat ca un prejudiciu adus recurentului în

urma neexecutării obligațiilor contractuale.

La fel, Colegiul explică și faptul că pentru a solicita venitul ratat, partea

procesuală trebuie să prezinte probe pertinente și concludente care ar justifica

primirea acestui venit și pregătirile efectuate: contracte de transport, magazinaj,

expediție încheiate cu diferiți parteneri, scrisori de garanție oferite neechivoc,

parvenite în adresa creditorului sau acceptarea propunerii creditorului de a negocia în

viitorul apropiat anumite contracte, majorarea statului de personal în legătură cu

majorarea preconizată a volumului producerii, etc.

Asemenea rigori urmăresc scopul de a evidenția caracterul real și direct al

prejudiciului reparabil, fiindcă procesul de evaluare a venitului ratat este mai dificil

decât cel al stabilirii prejudiciului efectiv, ținând cont că acesta corespunde valorii cu

care s-a micșorat patrimoniul creditorului, fie prin scăderea activului, fie prin

creșterea pasivului din cauza neexecutării unei obligații.

8

În mod firesc, sarcina probațiunii existenței, precum și a mărimii venitului

neobținut, revine creditorului, care trebuie să demonstreze că urma să obțină anumite

venituri.

În această conjunctură, instanța de recurs consideră că SRL „Orom-Imexpo” în

efortul său de a dovedi existența și cuantumul venitului ratat, nu a explicat incidența

factorilor nominalizați, limitându-se doar la invocarea încheierii contractelor

internaționale din 06 octombrie 2016 și din 07 decembrie 2016, care sunt insuficiente

pentru a proba că într-adevăr aceste tranzacții au fost încheiate ca rezultat al

acoperirii cheltuielilor efectuate în urma neexecutării de către SRL „Agrochem

Impex” a contractului de vânzare-cumpărare a producției agricole și că în urma

acestui fapt recurentul ar fi fost pus în întârziere față de alți agenți economici și care

ar fi fost prejudiciat patrimoniul întreprinderii.

Cu referire la cerința SRL „Orom-Imexpo” privind constatarea rezilierii

contractului de vânzare-cumpărare a producției agricole nr. 136 AC din 25 iulie 2016

încheiat între SRL „Orom-Imexpo” și SRL „Agrochem-Impex”, Colegiul precizează

următoarele circumstanțe.

Colegiul menționează că SRL „Orom-Imexpo” atât în cererea de chemare în

judecată, cât și în cererea privind extinderea și completarea pretențiilor din acțiunea

inițială a solicitat inclusiv și constatarea rezilierii contractului de vânzare-cumpărare

a producției agricole nr. 136 AC din 25 iulie 2016 încheiat între SRL „Orom-

Imexpo” și SRL „Agrochem-Impex”.

Prima instanță, prin hotărârea din 04 iulie 2017, a ajuns la concluzia de a rezilia

contractul de vânzare-cumpărare a producției agricole nr. 136 AC din 25 iulie 2016

încheiat între SRL „Orom-Imexpo” și SRL „Agrochem-Impex”, invocând ca temei de

admitere prevederile art. 709 alin. (1) Cod civil, care prevede că dacă una din părți nu

execută sau execută în mod necorespunzător o prestație scadentă decurgînd dintr-un

contract sinalagmatic, cealaltă parte poate, după expirarea fără rezultat a unui termen

rezonabil pe care l-a stabilit pentru prestație sau remediere, să rezoluționeze

contractul dacă debitorul trebuia să-și dea seama, în baza termenului de grație, de

iminența rezoluțiunii. În cazul în care nu a fost stabilit un termen sau termenul este

necorespunzător de scurt, se consideră ca stabilit un termen rezonabil.

Curtea de apel, reținând cauza spre judecare, a concluzionat că pretenția

reclamantului referitor la rezilierea contractului menționat supra urmează a fi

respinsă, din motiv că nu sunt temeiuri de reziliere a contractului respectiv, deoarece

SRL „Agrochem-Impex” nu are nicio datorie față de SRL „Orom-Imexpo”.

Colegiul indică că SRL „Orom-Imexpo” în recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel din 05 iunie 2018 își exprimă dezacordul cu soluția adoptată în

vederea respingerii acțiunii vis-a-vis de încasarea sumelor solicitate în prezenta

cauză.

Colegiul precizează că din textul recursului nu se reliefează un anumit temei de

drept care ar fi fost invocat de către recurent în vederea constatării rezilierii

contractului de vânzare-cumpărare a produselor agricole nr. 136 AC din 25 iulie 2016

încheiat între SRL „Orom-Imexpo” și SRL „Agrochem-Impex”, iar în lipsa unor

astfel de circumstanțe, Colegiul este în imposibilitate de a da o apreciere justă

raportului juridic ce reglementează dispozițiile de reziliere a contratului de vânzare-

cumpărare aplicat de către instanța de apel în raport cu argumentele părții procesuale.

9

Tot aici este de menționat și faptul că la materialele cauzei lipsește o declarație

scrisă din partea uneia dintre părți din care ar rezulta solicitarea de rezoluțiune a

contratului încheiat între părțile contractante, în speță - SRL „Orom-Imexpo” și SRL

„Agrochem-Impex”.

La capitolul dat, Colegiul notează că are relevanță de indicat și art. 737 alin. (1),

(2) Cod civil, care prevede că, rezoluțiunea contractului operează prin declarație

scrisă față de cealaltă parte. Dacă prestația este oferită cu întîrziere sau nu corespunde

în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de rezoluțiune dacă nu

notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la care a aflat sau trebuia să

afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

În contextul dat, Colegiul va menține soluția instanței de apel în partea

pretenției SRL „Orom-Imexpo” privind constatarea rezilierii contractului de vânzare-

cumpărare a producției agricole nr. 136 AC din 25 iulie 2016 încheiat între SRL

„Orom-Imexpo” și SRL „Agrochem-Impex”.

Referitor la cerința reclamantului de încasare a cheltuielilor de judecată,

Colegiul menționează următoarele aspecte.

În conformitate cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

Articolul 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i

se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu art. 90 lit. h), i) Cod de procedură civilă, din cheltuielile de

judecare a cauzei fac parte cheltuielile de executare a actelor judiciare; cheltuielile de

asistență juridică.

Articolul 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă, statuează că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții

care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Din acțiunea înaintată de către reclamant rezultă că acesta solicită încasarea

cheltuielilor de judecată suportate pe parcursul judecării cauzei și anume: taxa de stat

achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 7500 de lei, taxa de

stat achitată la depunerea cererii de extindere a pretențiilor din acțiune în mărime de

4507 de lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5000 de lei și cheltuieli ce țin

aplicarea măsurilor de asigurare conform documentului executoriu nr. 2c-44/16 în

mărime de 2260 de lei.

Materialul probator atestă că reclamantul întru susținerea cerinței de încasare a

cheltuielilor de judecată a prezentat ordinele de plată ce confirmă efectuarea plăților

pentru sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la examinarea

litigiului. (f.d. 21, 91, 92, 102, 118, 122, 124, vol. I)

La înaintarea acțiunii în instanța de judecată, la 14 octombrie 2016, reclamantul

a achitat taxa de stat în sumă de 7500 de lei (250000*3%=7500).

Instanța de apel, judecând cauza, a stabilit faptul că o parte din datorie - 110000

de lei pârâtul a achitat-o după ce reclamantul l-a acționat în instanța de judecată.

10

Colegiul menționează că chiar dacă reclamantul a renunțat la pretenții din cauza

faptului că au fost satisfăcute benevol de către pârât după intentarea acțiunii, instanța,

la cererea reclamantului, îl obligă pe pârât să compenseze acestuia toate cheltuielile

de judecată suportate în legătură cu intentarea procesului, inclusiv suma cuvenită

pentru asistență juridică.

În astfel de circumstanțe, Colegiul consideră necesar de a remarca că rezultând

din prevederile art. 97 alin. (2) Cod de procedură civilă, SRL „Agrochem-Impex”.

este obligat de a achita reclamantului taxa de stat în cuantum de 7500 de lei.

Concomitent, Colegiul indică și asupra faptului că urmează a fi încasate și

cheltuielile ce țin aplicarea măsurilor de asigurare conform documentului executoriu

nr. 2c-44/16 în mărime de 2260 de lei, care au fost suportate de reclamant în cadrul

judecării cauzei.

De asemenea, Colegiul va dispune și încasarea din contul SRL „Agrochem-

Impex” în beneficiul SRL „Orom-Imexpo” a cheltuielilor ce țin de acordarea

asistenței juridice în cuantum de 5000 de lei.

Din considerentele relatate supra, Colegiul consideră că recursul este întemeiat

și urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel în partea încasării sumei

de 140000 de lei cu titlu de datorie și a cheltuielilor de judecată și în parte încasării

sumei cu titlu de datorie se menține hotărârea primei instanțe, iar în partea încasării

cheltuielilor de judecată se modificată hotărârea instanței de fond prin micșorarea

sumei încasate de la 19375 de lei până la 14760 de lei; în rest decizia instanței de apel

se menține.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), f), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Orom-

Imexpo”.

Se casează decizia din 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău în partea

respingerii cerințelor Societății cu Răspundere Limitată ”Orom-Imexpo” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Agrochem Impex” cu privire la încasarea sumei

de 140000 de lei cu titlu de datorie și a cheltuielilor de judecată și

- în partea încasării de la Societatea cu Răspundere Limitată „Agrochem

Impex” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată ”Orom-Imexpo” a

sumei de 140000 de lei cu titlu de datorie se menține hotărârea din 04 iulie

2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești;

- în partea încasării de la Societatea cu Răspundere Limitată „Agrochem

Impex” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată ”Orom-Imexpo” a

cheltuielilor de judecată se modifică hotărârea din 04 iulie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești prin micșorarea sumei încasate cu titlu

de cheltuieli de judecată de la Societatea cu Răspundere Limitată

„Agrochem Impex” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată ”Orom-

Imexpo” de la 19375 (nouăsprezece mii trei sute șaptezeci și cinci) de lei

până la 14760 (paisprezece mii șapte sute șaizeci) de lei.

11

În rest, decizia 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Orom-Imexpo” împotriva SRL

„Agrochem Impex” cu privire la încasarea datoriei, a venitului ratat, constatarea

rezilierii contractului de vânzare-cumpărare a produselor agricole, încasarea

cheltuielilor de judecată se menține.

În partea încasării din contul Societății cu Răspundere Limitată „Agrochem-

Impex” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Orom-Imexpo” a datoriei

formate în urma neexecutării contractului de cumpărare-vânzare a producției agricole

din 25.07.2016, nr. 136 AC, în mărime de 140000 (una sută patruzeci mii) de lei, nu

urmează a fi pusă în executare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Mariana Pitic

12