2ra-2096/17 — constatarea faptului care are valoare juridica
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului care are valoare juridica
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-2096/17 — constatarea faptului care are valoare juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
dosarul nr. 2ra-2096/17
prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central
Judecător: Gh. Bîrsan
instanța de apel: Curutea de Apel Bălți
Judecători: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza
Î N C H E I E R E
13 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva
examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Odobescu
Ghenadie în interesele lui Harcenco Vadim,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Harcenco Vadim
împotriva Oficiului Stării Civile Edineț, intervenient accesoriu Direcția Asistență
Socială și Protecția Familiei Edineț cu privire la constatarea faptului care are valoare
juridică,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 august 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele lui Harcenco
Vadim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț din 20 februarie 2017,
c o n s t a t ă :
La 14 noiembrie 2016, Harcenco Vadim a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Oficiului Stării Civile Edineț, intervenient accesoriu Direcția Asistență
Socială și Protecția Familiei Edineț cu privire la constatarea faptului care are valoare
juridică.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, împreună cu soția Harcenco
Svetlana și fiica XXXX au locuit în regiunea din stînga Nistrului.
Indică că, revenind în orașul Edineț, a depus o cerere cu actele anexate ale
fiicei XXXX, pentru a-și continua studiile la liceul ”Suhomlinschi” din orașul Edineț,
însă actele nu au fost primite, deoarece la studii se înmatriculează doar în baza
certificatului de naștere eliberat de autoritățile Republicii Moldova.
Specifică că, certificatul de naștere al fiicei XXXX, născută la XXXX este
eliberat de Oficiul Stării Civile Tiraspol.
Menționează că în acest sens s-a adresat Oficiului Stare Civilă Varnița pentru
eliberarea certificatului de naștere a fiicei XXXX, la care a primit refuz.
Reclamantul Harcenco Vadim solicită constatarea faptului nașterii copilului
XXXX, la XXXX de la părinții Harcenco Svetlana XXXX, anul nașterii XXXX și
Harcenco Vadim XXXX, anul nașterii XXXX, conform adeverinței de naștere
eliberată de Oficiul Stare Civilă Tiraspol cu nr. 541 din 01 iunie 2005.
1
Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 20 februarie 2017, a fost respinsă cererea
de chemare în judecată depusă de Harcenco Vadim împotriva Oficiului Stării Civile
Edineț, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Edineț
cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 august 2017, a fost respins apelul
declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele lui Harcenco Vadim și s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Edineț din 20 februarie 2017.
La 21 septembrie 2017, avocatul Odobescu Ghenadie a depus în interesele lui
Harcenco Vadim cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre
rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului a indicat că, se constată o aplicare a dublelor standarde,
care nu sunt prevăzute de lege, din partea oficiilor stare civilă din Republica
Moldova.
Astfel, legislația prevede că duplicatele actelor de stare civilă se eliberează
doar în caz de deteriorare sau pierdere a certificatului de stare civilă. În acest caz,
oficiul de stare civilă identificând actul de stare civilă respectiv, eliberează un nou
certificat cu inscripția ”Duplicat”.
Deci, acest fapt confirmă că organele de stare civilă constituționale recunosc de
facto actele de naștere a copiilor care sunt născuți în regiunea transnistreană.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 15
august 2017 a fost expediată în adresa părților la 15 septembrie 2017, fapt confirmat
prin scrisoarea de însoțire cu nr. 18608 (f. d. 117).
Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 21 septembrie 2017 în termen.
La 27 octombrie 2017 adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.
La rândul său, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu
au depus referință în termenul stabilit.
Examinând temeiurile recursului declarat de către avocatul Odobescu Ghenadie
în interesele lui Harcenco Vadim, în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
2
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Odobescu
Ghenadie în interesele lui Harcenco Vadim, nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Alte argumente invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, dar nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din
recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele
lui Harcenco Vadim.
3
În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), c), 440 alin. (1) Cod de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de către avocatul Odobescu Ghenadie în interesele lui
Harcenco Vadim, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva
4