2rh-232/17 — anularea ordinului, restabilirea la muncă

prima instanță, Judecătoria Botanica, mun. Chișinău dosar nr. 2rh-232/2017

judecător: I. Morozan

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: G. Stratulat, D. Mardari, O. Sternioală

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari, Oleg Sternioală

examinând cererea de revizuire depusă de Tatiana Abner,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Abner

împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 53/93 cu privire la

anularea ordinelor, restabilire la lucru, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017, prin

care s-a considerat inadmisibil recursul declarat de Tatiana Abner,

c o n s t a t ă :

La 24 februarie 2015 Tatiana Abner a depus cerere de chemare în judecată

împotriva APLP nr. 53/93 cu privire la anularea ordinelor, restabilire la lucru,

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a fost angajată la APLP nr.

53/93 în calitate de contabil-șef și contabil prin cumul în baza contractului

individual de muncă nr. 213-cșc cu retribuirea lunară de 1500 lei. Din cauza

disonanțelor apărute în raporturile de muncă, angajatorul în final la 14 mai 2014 a

decis concedierea reclamantei conform art. 86 lit. k) Codul muncii, fiind emis în

acest sens ordinul nr. 16. Legalitatea ordinului dat a fost contestată de Abner

Tatiana, iar examinarea pricinii date se află pe rolul Curții de Apel Chișinău. Pe

parcursul procesului de judecată reclamanta a aflat și de existența a ordinelor nr.

22 din 24 decembrie 2013 și nr. 9 din 06 martie 2014, prin care s-a dispus

sancționarea disciplinară a salariatei.

Având în vedere că conținutul acestor ordine nu i-a fost adus la cunoștință

reclamantei, rezultă că a fost încălcată și procedura de sancționare disciplinară

prevăzută de art. 208-210 Codul muncii.

Susține că la 17 mai 2014 a fost emis ordinul nr. 18, prin care s-a dispus

concedierea salariatei începând cu 14 mai 2014.

Invocă și ilegalitatea ordinului dat, în cazul în care contractul individual

de muncă încetează în temeiul ordinului angajatorului, care se aduce la cunoștința

1

salariatului sub semnătură cel târziu la data eliberării din serviciu, conform art.

81 al. (3) Cod de procedură civilă. Or, despre existența ordinului dat la fel a aflat

în cadrul ședințelor de judecată.

Pe marginea acțiunilor angajatorului, reclamanta s-a adresat către

Inspecția Muncii, care prin scrisoarea din 06 iunie 2014 a informat-o că este în

drept de a se adresa cu acțiune în instanța de judecată și de a pretinde la plățile

salariale ce-i revin în legătură cu concedierea nelegitimă, făcând referire în

contextul scrisorii la ordinul nr. 16 din 14 mai 2014. Deci, rezultă că nici

Inspecției Muncii nu i-a fost prezentat de către angajator ordinul de concediere

nr. 18 din 17 mai 2014. Mai mult ca atât, din conținutul acestui din urmă ordin

rezultă că, G. Vstavskaia a fost angajată în locul reclamantei începând cu 17 mai

2014, de vreme ce Abner Tatiana a fost concediată cu o dată anterioară – 14 mai

implicit denotă formalitatea concedierii reclamantei.

Deoarece sarcina probațiunii în litigiile de muncă este pusă pe seama

pârâtului, cere Tatiana Abner anularea pct. 2 și 3 din ordinul nr. 18 din 17 mai

2014 privind angajarea lui G. Vstavskaia și concedierea reclamantei; anularea

ordinului nr. 22 din 24 decembrie 2013 și nr. 9 din 06 martie 2014, restabilirea la

locul de muncă, repararea prejudiciului material și moral cauzat salariatei ca

rezultat al concedierii ilegale de către angajator.

Ulterior reclamanta a depus cerere suplimentară, prin care a concretizat

suma plăților pretinse de la pârât, solicitând încasarea prejudiciului moral în sumă

de 11 130 lei și prejudiciul material în sumă de 22 487,87 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 31 martie 2016, a

fost respinsă ca neîntemeiată și tardivă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Tatiana Abner și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 31 martie 2016.

La 26 decembrie 2016 Tatiana Abner a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri.

La 18 august 2017, Tatiana Abner a depus cerere de revizuire, solicitând

casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017.

În motivarea cererii de revizuire a invocat ca temei de revizuire art. 449,

lit. b) Cod de procedură civilă, indicând că, instanțele de judecată eronat au

calculat termenul de depunere a acțiunii.

Indică revizuenta că, ulterior emiterii încheierii Curții Supreme de Justiție,

la 14 aprilie 2017 a fost emisă Recomandarea nr. 99 cu privire la interpretarea

normelor de drept ce vizează termenele de procedură, și conform acesteia

termenul limită de depunere a contestației rezultă că este data de 26 februarie

2015, astfel acțiunea fiind înaintată în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) - (11) Cod de procedură civilă, instanța

examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de

2

examinare a cererii de chemare în judecată. Dacă examinarea cererii de revizuire

este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se

desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care

examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la

proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire depusă

de Tatiana Abner neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere

a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 451, alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre

circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea

fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o

condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu

au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că

nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

3

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe

acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data

pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după

pronunțarea hotărârii.

Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu

o nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului

prevăzut la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul

de posibilitatea invocării unui atare temei.

Așadar, având în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că revizuenta nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de

revizuire, altfel spus, Tatiana Abner nu a făcut dovada faptului că în procesul

examinării anterioare a cauzei nu a cunoscut de cele invocate drept temei al

cererii de revizuire, sau că a întreprins careva măsuri pentru a le cunoaște în

procesul examinării cauzei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuenta nu a prezentat înscrisuri noi

care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce

acelea prezentate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de

judecată ori de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită, în cazul în care

înscrisurile indicate de revizuent sunt emise ulterior examinării cauzei.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce

la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele

invocate de Tatiana Abner se referă la dezacordul cu soluția pronunțată de către

Curtea Supremă de Justiție prin încheierea a cărei revizuire se pretinde, și nu

atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă, careva temeiuri legale de

revizuire.

4

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar

constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară

preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire

nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Tatiana

Abner, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Abner împotriva

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 53/93 cu privire la anularea

ordinelor, restabilire la lucru, repararea prejudiciului material și moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

5