3ra-1125/17 — recunoasterea ilegalitătii refuzului si obligarea achitării indemnizatiei pentru cresterea si îngrijirea copilului

3ra-1125/17 — recunoasterea ilegalitătii refuzului si obligarea achitării indemnizatiei pentru cresterea si îngrijirea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Al. Arhip dosarul nr. 3ra-1125/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul protecției civile și situațiilor excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Eugeniei Duca împotriva

Serviciului protecției civile și situațiilor excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea achitării

indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Serviciul protecției civile și situațiilor excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

municipiul Chișinău din 29 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 28 aprilie 2016, Eugenia Duca a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului protecției civile și situațiilor excepționale al MAI cu

privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea achitării indemnizației

pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, activează în cadrul Serviciului

protecției civile și situațiilor excepționale al MAI, în calitate de felcer a serviciului

medical al Detașamentului salvare și deblocare nr.l.

Menționează că, la data de XXXXXX s-a născut fiica sa, XXXXXX iar la

18 martie 2012 a fost eliberat certificatul de naștere nr. XXXXXX.

Invocă că, prin ordinul nr. 87 ef. din 13 iulie 2012 i-a fost acordat concediul

pentru îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani, de la 10 iulie 2012 până la 15

martie 2015.

Relevă că, la data de 19 aprilie 2016, s-a adresat la Serviciul protecției civile

și situațiilor excepționale cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat calcularea și

achitarea indemnizației lunare pentru creșterea/îngrijirea copilului până la vârsta de

3 ani, în mărime de 30 % din venitul mediu lunar realizat, însă prin răspunsul nr.

19/7-D-67/16, a fost respinsă cererea prealabilă ca tardivă, deoarece conform art.

27 alin. (1) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

1

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, calcularea și

achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului poate fi solicitată de la

Casa Națională de Asigurări Sociale, în bază de acte justificative, în termen de 12

luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei indemnizații.

Consideră că, răspunsul pârâtului este ilegal, deoarece contravine

prevederilor art. 27 alin. (1) al Legii cu privire la indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

În acest sens, indică că, în baza certificatului de naștere nr. XXXXXX din 16

martie 2012 a fost emis ordinul nr. 87 ef. din 13 iulie 2012, prin care i s-a acordat

concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Prin urmare, susține

că, a înaintat cererea în termen de 12 luni din momentul nașterii copilului, în

temeiul căruia a fost emis ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, însă indemnizația pârâtul nu i-a achitat-o.

Afirmă că, Ministerul Afacerilor Interne este o autoritate executivă, iar

angajații acestuia, inclusiv angajații Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, subdiviziune a Ministerului, sunt asigurați în sistemul public

obligatoriu prin efectul legii.

Relevă că conform art. 30 al Legii serviciului protecției civile și situațiilor

excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului sunt supuși

asigurării obligatorii de stat în condițiile și în modul stabilit de legislație.

Solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, recunoașterea

ilegală a refuzului Serviciului protecției civile și situațiilor excepționale al MAI de

a achita indemnizația pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și încasarea

de la Serviciul protecției civile și situațiilor excepționale al MAI în beneficiul său a

indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, câte 30 % din

venitul său lunar.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016 a

fost admisă acțiunea, a fost recunoscut neîntemeiat răspunsul Serviciului protecției

civile și situațiilor excepționale al MAI nr. 19/7-D-67/15 din 26 februarie 2016 și a

fost obligat Serviciul protecției civile și situațiilor excepționale al MAI să achite în

beneficiul Eugeniei Duca indemnizația pentru creșterea/îngrijirea copilului

XXXXXX, în cuantum de 30% din salariu mediu realizat, pentru perioada de timp

10 iulie 2012 – 01 martie 2015.

Prima instanță ajungând la această concluzie a constatat că, reclamanta

activează în calitate de felcer în cadrul Serviciului protecției civile și situațiilor

excepționale al MAI, iar la data de 13 iulie 2012, prin ordinul pârâtului nr. 87ef i-a

fost acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3

ani, de la 10 iulie 2012 până la 15 martie 2015, însă contrar prevederilor art. 124

alin. (2) din Codul muncii, în ordin nu a fost efectuată mențiunea despre achitarea

indemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat.

În acest context, prima instanță a reiterat că, acțiunea de acordare a

concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului este indisolubil legată de

acțiunea privind achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat,

astfel, omisiunea de achitare a îndemnizației pentru creșterea copilului s-a produs

din culpa Serviciului protecției civile și situațiilor excepționale al MAI, iar

pretenția formulată de către reclamantă în vederea achitării indemnizației este

2

imprescriptibilă, făcând trimitere la prevederile art. 124 alin. (2) din Codul civil și

ale art. 27 alin. (3) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de către Serviciul protecției civile și situațiilor excepționale al MAI și

menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 16 august 2017, Serviciul protecției civile și situațiilor

excepționale al MAI a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

material și, anume, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu au fost

constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei.

Consideră că, instanțele de judecată eronat au încasat din contul Serviciului

protecției civile și situații excepționale indemnizația pentru creșterea copilului

minor, or, conform prevederilor art. 27 alin. (1) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004,

indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în

termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei

indemnizații. Indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de

3 ani solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului se stabilește retroactiv, dar

nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a

avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

În acest sens, menționează că, la data de XXXXXX s-a născut copilul

intimatei, însă solicitarea de achitare a indemnizației de creștere a copilului a fost

adresată în anul 2016, depășind, astfel, termenul de prescripție.

Relevă că, conform Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 17 din 21

noiembrie 2012 privind unele aspecte ale practicii judiciare de soluționare a

litigiilor privind stabilirea îndemnizației pentru maternitate, termenul de prescripție

pentru plata indemnizației de maternitate, indemnizației unice pentru nașterea

copilului, indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3

ani este de 12 luni, calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestor

indemnizații (art. 27 din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitatea

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale).

Menționează că, prin ordinului nr. 87 ef din 13 iulie 2012 intimatei i-a fost

acordat concediu pentru îngrijirea copilului, din data de 10 iulie 2012 până la 15

martie 2015, astfel, reieșind din prevederile art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, consideră că,

cererea de chemare în judecată urma a fi depusă până la data de 14 iulie 2013.

Invocă că, conform art. 30 al Legii cu privire la Serviciul protecției civile și

situațiilor excepționale, colaboratorii Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii

de stat, dar nu și asigurării sociale de stat. Prin urmare, din salariul acestora nu se

rețin plățile în bugetul asigurărilor sociale, respectiv nu cad sub incidența Legii cu

privire la indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații

de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004.

3

Relevă că, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu prevede încasarea

pentru personalul atestat a contribuțiilor de asigurări sociale de stat, respectiv nu se

acordă nici indemnizația de creștere și îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani,

deoarece personalul Serviciului dispune de grad și statut special în conformitate cu

Legea cu privire la Serviciul protecției civile și situațiilor excepționale.

Mai invocă că, conform art. 7 alin. (1) al Legii cu privire la indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289

din 22 iulie 2004, baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări o constituie venitul

mediu lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii

producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuțiile individuale

de asigurări sociale.

Prin urmare, din contul mijloacelor bugetului de stat se achită indemnizația

lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani persoanelor

neasigurate conform prevederilor pct. 2 din Hotărârea Guvernului RM nr. 1478 din

15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii.

În această ordine de idei, consideră că, indiferent de faptul dacă solicitantul

acestor indemnizații este angajat în câmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea

indemnizației unice la nașterea copilului și a indemnizației lunare pentru creșterea

și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani sau 1,5 ani urmează a fi depusă la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

4

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Serviciul protecției

civile și situațiilor excepționale al MAI nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Serviciul protecției civile și situațiilor excepționale al MAI

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Serviciului protecției civile și situațiilor excepționale al MAI ca

inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serviciul protecției civile și situațiilor

excepționale al Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

6