3ra-1307/17 — cu privire la anularea deciziei

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 3ra-1307/17

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

6 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion

Moraru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Moraru împotriva

Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea deciziei

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, casată

integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 iunie 2016 și emisă o

nouă hotărâre de respingere a acțiunii

constată:

La 8 august 2013, Ion Moraru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea

deciziei.

În motivarea acțiunii a invocat că Comisia pentru Etică și Disciplină a

Uniunii Avocaților din Republica Moldova la data de 15 mai 2013, în lipsa lui, a

emis decizia prin care i-a fost stabilită sancțiunea disciplinară sub formă de

amendă în mărime de 3000 lei.

Menționează că nu este de acord cu decizia Comisiei pentru Etică și

Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 15 mai 2013 și

consideră că aceasta urmează a fi anulată ca neîntemeiată și nefondată.

Relevă că la data de 15 mai 2012, dânsul a încheiat contractul de asistență

juridică cu Ioana Bîtcă, pentru consultarea și deservirea juridică de care avea

nevoie fiica ei, Rodica Pușcă și anume desfacerea căsătoriei și încasarea pensiei de

întreținere pentru fiica minoră care împlinea peste o lună-două majoratul.

1

Indică că contractul dat a fost încheiat și semnat după ce s-a refuzat de câțiva

avocați din r-nul Criuleni.

Notează că i-a fost achitată suma de 15000 lei, iar ulterior dânsul a eliberat

bonul de plată și a fost rugat de a se ocupa suplimentar cu reangajarea în câmpul

studiilor școlare a nepoțicăi XXXXX, partajarea averii între fiică și ginerele Iurie

Pușcă, acumularea documentelor de la Oficiul Cadastral Teritorial, primărie,

Comisariatul de Poliție r-nul Ciuleni, procuratură, efectuarea expertizei în

construcție pentru evaluarea imobilelor dispuse partajării și anularea contractului

de arendă a imobilului.

Subliniază că pentru lucrul suplimentar au convenit amiabil că îi va fi

achitată suma de 1500 euro, echivalentul în valuta națională la momentul achitării,

care i-a fost garantat că vor fi achitați în luna august-septembrie 2012, când va veni

fiica Rodica Pușcă din Italia.

Remarcă că suma menționată pentru asistența juridică nu i-a fost achitată

nici de către Ioana Bîtcă și nici de către fiica ei, Rodica Pușcă, care personal a

garantat achitarea acesteia, cât și celelalte cheltuieli prevăzute și realizate conform

contractului de asistență juridică.

Explică că la 25 octombrie 2012, a înaintat o notificare prin care a confirmat

volumul de lucru, solicitând achitarea benevolă pentru serviciile de asistență

juridică, care însă nu a fost executată, iar la încercarea telefonică de a soluționa

litigiul în mod pașnic, dânsul a fost amenințat.

Mai explică că la 5 noiembrie 2012, a prezentat Comisiei pentru Etică și

Disciplină o explicație la plângerea Ioanei Bîtcă, la care a anexat toate dovezile

care combat petiția Ioanei Bîtcă.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 14, 15, 26 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 277, 278 CPC.

Solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei Comisiei pentru Etică și

Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 15 mai 2013.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 iunie 2016,

acțiunea a fost admisă.

A fost anulată decizia Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii

Avocaților din Republica Moldova din 15 mai 2013, prin care Ion Moraru a fost

sancționat cu sancțiune disciplinară sub formă de amendă în mărime de 3000 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, a fost ridicată

de la examinare în ordine de apel, cauza civilă la cererea de chemare în judecată a

lui Ion Moraru împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la

anularea deciziei, pentru soluționarea cererii Uniunii Avocaților din Republica

Moldova de strămutare a cauzei într-o altă instanță de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2016, a fost

admisă cererea Uniunii Avocaților din Republica Moldova de strămutare a pricinii

la o altă instanță de același grad și strămutată pricina la Curtea de Apel Bălți pentru

judecarea în ordine de apel.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, a fost admis apelul

declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, casată integral

2

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 iunie 2016 și emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă.

La 14 aprilie 2017, Ion Moraru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 16 februarie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o ca neîntemeiată.

Consideră eronată concluzia instanței de apel precum că prima instanță nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele pentru soluționarea pricinii și că

normele de drept material și procedural au fost aplicate eronat, deoarece este de

opinia, recurentul, că prima instanță corect a anulat decizia Comisiei pentru Etică

și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 15 mai 2013,

întrucât s-a constatat nevinovăția lui în ceea ce privește capetele de învinuire vis-a-

vis de plângerea Rodicăi Pușcă.

Menționează că instanța de apel eronat a interpretat că dânsul ar fi descris

doar careva circumstanțe de fapt, fără să indice de ce anume nu este de acord cu

decizia Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova, deoarece susține că atât în referința depusă la cererea de apel, cât și în

cadrul examinării cauzei în prima instanță dânsul s-a expus asupra ilegalității

deciziei Comisiei pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova, invocând prevederile art. 26 lit. a) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, desfășurarea evenimentelor și a

circumstanțelor în susținerea poziției lui.

Mai invocă și dezacordul cu concluzia instanței de apel, care cu referire la

prevederile art. 54 alin. (1) lit. b) și k) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260

din 19 iulie 2002, a concluzionat că dânsul nu ar fi acordat asistență juridică

conform contractului încheiat cu clientul lui.

În context, relevă că el împreună cu Rodica Pușcă au înaintat mai multe

acțiuni și anume desfacerea căsătoriei, partajarea averii și anularea contractului de

arendă.

Relatează că la primele două acțiuni a avut mandat, iar la a 3-a acțiune

Rodica Pușcă la momentul înaintării acesteia nu era în țară și urma să prezinte mai

târziu mandatul, astfel acțiunea a depus-o la data de 3 septembrie 2012, iar la data

de 25 septembrie 2012, la biroul lui a venit o persoană străină, care s-a prezentat ca

fiind prietena sau ruda clientei de atunci Rodica Pușcă, fără împuterniciri legale

invocând că dorește să rezilieze contractul cu el.

Explică că ulterior, a primit citație de la instanța de judecată pentru a se

prezenta la ședința instanței de judecată la acțiunea înaintată cu privire la anularea

contractului de arendă, la care s-a și prezentat și a explicat situația lipsei

mandatului din vina clientei, dar și faptul că aceasta a reziliat contractul de

asistență juridică.

Consideră eronată și concluzia instanței de apel că dânsul ar fi încălcat

prevederile art. 54 din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002.

3

Indică că nici în cererea de apel și nici la examinarea apelului declarat de

către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, nu au fost aduse de către

Uniunea Avocaților din Republica Moldova explicații justificabile că au fost

ignorate prevederile art. 61 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat nr. 302 din

8 aprilie 2011.

Remarcă că potrivit art. 58 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură

nr. 1260 din 19 iulie 2002, sancțiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de

la data constatării abaterii.

Menționează că din decizia contestată rezultă că Comisia pentru Etică și

Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova a făcut referire la petițiile

nr.2/004 din 28 septembrie 2012, pe când la depunerea petițiilor și respectiv

examinarea acestora a expirat un termen cu mult peste 2 luni și prin urmare,

pretinsele abateri nu puteau fi incluse și soluționate în decizia de sancționare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 14 aprilie 2017 împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din

16 februarie 2017, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ion Moraru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Ion Moraru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ion Moraru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ion Moraru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

5