2ra-2091/17 — încasarea salariului pentru munca prestată suplimentar și repararea prejudiciului moral

Prima instanță, Jud. Chișinău (sediul Rîșcani): I. Barbacaru dosarul nr. 2ra-2091/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Gusenco Victor, Gusenco Denis și Romanciuc

Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gusenco Victor,

Gusenco Denis și Romanciuc Alexandru împotriva Societății pe Acțiuni „Eximotor” cu

privire la încasarea salariului pentru munca prestată suplimentar și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Gusenco Victor, Gusenco Denis și Romanciuc Alexandru și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 19 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă

La 28 noiembrie 2016, Gusenco Victor, Gusenco Denis și Romanciuc Alexandru

au depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Eximotor” cu privire la încasarea

salariului pentru munca prestată suplimentar și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că Gusenco Victor și Romanciuc

Alexandru au fost angajați în cadrul SA „Eximotor” în calitate de hamali pe o perioadă

nedeterminată în baza contractelor individuale de muncă nr. 110 din 22 februarie 2013 și

respectiv, nr. 109 din aceeași dată, iar Gusenco Denis a fost angajat prin cumul în

calitate de șef de depozit în baza contractului individual de muncă nr. 72 din 14

noiembrie 2012. La 01 aprilie 2016 raporturile de muncă au fost încetate la inițiativa

salariaților.

Invocă reclamanții că potrivit contractelor individuale de muncă, regimul de muncă

al lui Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru a fost stabilit de 8 ore pe zi, cu repaus

zilnic de 60 minute și săptămânal de 2 zile, iar regimul de muncă al lui Gusenco Denis –

4 ore pe zi, repaus zilnic de 60 minute și săptămânal de 2 zile. Conform pct. 12 din

contracte, li s-a stabilit un salariu lunar tarifar de 3424,16 lei pentru Gusenco Victor și

Romanciuc Alexandru și 4908,36 lei pentru Gusenco Denis, locul de muncă fiind indicat

1

depozitul situat pe str. Lunca Bîcului 33/1, mun. Chișinău. Chiar din momentul

încheierii contractelor individuale de muncă, au fost impuși în formă verbală de către

administratorul SA „Eximotor”, Natalia Socolova, să lucreze în fiecare sâmbătă,

promițându-le retribuirea muncii suplimentare. Astfel, începând cu 22 februarie 2013 și

până la 01 aprilie 2016, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru au prestat muncă

suplimentară timp de 162 zile de sâmbătă, iar Gusenco Denis timp de 176 zile.

Consideră reclamanții că atragerea la muncă suplimentară a fost admisă de către

angajator cu încălcarea prevederilor art. 104 alin. (4) Codul muncii, lipsind în acest sens

acordul scris al salariaților. Dat fiind faptul că salariul mediu al lui Gusenco Denis

pentru o oră lucrată constituie 43,82 lei și având în vedere că în total a lucrat 880 ore,

suma ce necesită a-i fi retribuită este 38 561,16 lei. Iar lui Gusenco Victor și Romanciuc

Alexandru urmează să le fie achitată suma de 12 376,80 lei pentru fiecare, ținând cont de

faptul că salariul pentru o oră constituie 15,28 lei și au muncit suplimentar 810 ore.

Totodată, conform art. 157 Codul muncii, pentru munca suplimentară se plătește un

adaos de cel puțin 50 la sută din salariul tarifar al salariatului de categoria respectivă,

remunerat pe unitate de timp pentru primele 2 ore și în mărime de cel puțin 100 la sută

din acest salariu tarifar – pentru orele următoare. Efectuarea muncii suplimentare

neprevăzute de contractul individual de muncă se demonstrează prin bonurile de

eliberare a mărfurilor de la depozitul din str. Lunca Bîcului, mun. Chișinău, întocmite și

eliberate de casieria SA „Eximotor” în zile de sâmbătă.

Menționează Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru că la 28

iulie 2016, în vederea soluționării litigiului pe care amiabilă, au expediat în adresa SA

„Eximotor” o reclamație, solicitând retribuirea muncii suplimentare, însă nu au primit

nici-un răspuns. Prin acțiunile pârâtei le-a fost cauzat prejudiciu moral, manifestat prin

suferințe psihice aduse în urma neachitării salariului pentru munca prestată suplimentar

în zilele neprevăzute de contractul individual de muncă, prin înrăutățirea sănătății, cât și

lipsa posibilității de a avea o sursă de întreținere, fiind nevoiți să demisioneze.

Solicită reclamanții încasarea din contul SA „Eximotor” a salariului neachitat

pentru munca prestată suplimentar în beneficiul lui Gusenco Victor și Romanciuc

Alexandru câte 22 278,24 lei și Gusenco Denis – 69 410, 44 lei, precum și repararea

prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei pentru fiecare și încasarea cheltuielilor pentru

asistență juridică în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 19 ianuarie 2017,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, a fost respins apelul

declarat de Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru și menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 19 ianuarie 2017.

Instanțele de judecată au constatat că la materialele cauzei nu a fost anexat nici-un

ordin (dispoziție, decizie) care ar confirma faptul atragerii de către angajator a

recurenților-reclamanți la muncă suplimentară în zilele de sâmbătă. La fel, nu au fost

prezentate probe ce ar demonstra prestarea de către Gusenco Denis, Gusenco Victor și

Romanciuc Alexandru a muncii în afara orelor de program, iar bonurile de eliberare a

mărfurilor de la depozit nu pot fi reținute ca probe concludente și pertinente, or, acestea

denotă doar eliberarea lor în zilele de sâmbătă de către casieria SA „Eximotor”, însă nu

confirmă și executarea lucrărilor în aceeași zi de către recurenții-reclamanți.

2

La 04 septembrie 2017, Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru

au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 și hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 19 ianuarie 2017, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, recurenții au invocat aprecierea arbitrară a probelor de

către instanțele ierarhic inferioare, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Indică Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru că bonurile de

eliberare a mărfurilor reprezintă înscrisuri de evidență contabilă, eliberate de către

angajații intimatei-pârâte SA „Eximotor”, care se aflau în alt sediu, și anume în

magazinul de pe str. Uzinelor, mun. Chișinău. Aceste bonuri erau întocmite de casieria

SA „Eximotor” cu aplicarea ștampilei respective și ulterior, după achitarea valorii

mărfurilor se înmânau cumpărătorilor, care după prezentarea lor în aceeași zi la

depozitul unde munceau recurenții, primeau de la ultimii marfa indicată, sau în alte

cazuri marfa era transportată de la depozit la magazinul central.

Consideră recurenții că instanțele de judecată nu au dat o apreciere corectă

acțiunilor angajatorului prin atragerea la muncă suplimentară fără acordul lor scris,

dânșii fiind impuși la muncă în afara programului cu riscul pierderii locului de muncă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie

2017 redactată integral, a fost expediată în adresa recurenților la 05 iulie 2017, potrivit

scrisorii de însoțire nr. 11252-4 (f.d. 101), însă lipsesc date despre recepționarea

acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Gusenco Denis, Gusenco Victor și

Romanciuc Alexandru la 04 septembrie 2017 se consideră a fi depus în termenul

prevăzut de lege.

La 25 octombrie 2017, în adresa intimatei SA „Eximotor” a fost expediată copia

recursului declarat de Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimata nu și-a valorificat dreptul respectiv și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc

Alexandru este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gusenco Denis, Gusenco Victor și

Romanciuc Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2),

(3) și (4) CPC, argumentele invocate în recurs referindu-se la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de

Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru precum că prestarea muncii

suplimentare se demonstrează prin întocmirea în zilele de sâmbătă a bonurilor de

eliberare a mărfurilor de la depozitul de la locul lor de muncă, or, bonurile anexate la

materialele cauzei denotă doar eliberarea acestora în zilele de sâmbătă de casieria SA

„Eximotor”, însă nu confirmă și faptul executării lucrărilor în aceeași zi și anume, de

către recurenții-reclamanți.

Din motivele expuse nu poate fi reținut nici argumentul invocat de recurenți,

precum că atragerea la muncă suplimentară a fost admisă fără acordul lor scris, în

condițiile în care nu a fost demonstrată prestarea muncii suplimentare prin probe

pertinente și concludente.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

4

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gusenco Denis, Gusenco Victor și Romanciuc Alexandru se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

5