3ra-1365/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1365/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1365/2017

judecător: O. Melniciuc

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari, Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Lisente”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Lisente” împotriva Agenției Proprietății Publice, Direcției

generale pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Cancelaria de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, prin care s-

au admis apelurile declarate de Agenția Proprietății Publice, Direcția generală

pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova, Cancelaria de

Stat și s-a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 octombrie

2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 27 iulie 2016, SRL „Lisente” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Proprietății Publice, Direcției generale pentru

administrarea clădirilor Guvernului RM, intervenient accesoriu Cancelaria de Stat

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 31 decembrie 2015, între Direcția

generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM, în calitate de locator și

SRL „Lisente”, în calitate de locatar a fost semnat contractul de locațiune nr. 242,

având ca obiect transmiterea în posesia și folosința temporară a încăperilor

nelocuibile cu suprafața totală de 54,8 m.p., situate în blocul A și A1, etajul 5 și 1

din imobilul amplasat în mun. Chișinău, str. Alecu Russo 1, conform

specificărilor descrise, pentru un termen de până la 31 decembrie 2016, în vederea

utilizării acestora potrivit contractului vizat.

La 31 decembrie 2015 au fost semnate și actele de predare-primire a

spațiilor închiriate în baza contractul de locațiune nr. 242.

1

Ulterior, la 01 martie 2016, între Direcția generală pentru administrarea

clădirilor Guvernului RM, în calitate de locator și SRL „Lisente”, în calitate de

locatar, a fost semnat Acordul adițional nr. 1 la contractul de locațiune, prin care

s-a transmis în locațiune, posesie și folosință temporară, locatarului încăperile

nelocuibile cu suprafața totală de 488,83 m.p., situate în blocul A, etajul 5, 3, 1 și

subsol, conform specificărilor descrise, din imobilul amplasat în mun. Chișinău,

str. Alecu Russo 1.

Potrivit actului de primire-predare din 01 martie 2016, ce constituie anexa

integrantă la contract, Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului RM a operat transmiterea în fapt către SRL „Lisente” a spațiilor

contractate cu mențiunile privind descrierile tehnice și alte caracteristici ale

bunurilor transmise, în total constituind suprafața fizică de 543,63 m.p.

Menționează că, de fapt conform dosarului cadastral, suprafața este de

190,4 m.p. Suprafața respectivă fiind calculată, cu aplicarea coeficienților legali la

calculare a suprafețelor construcțiilor, de către OCT Chișinău, fapt menționat și în

dosarul cadastral. La fel și evaluatorul, Bostan Oleg din cadrul SRL „Acona

Imobil”, în urma ieșirii la fața locului a constatat că, conform contractului de

locațiune nr. 242 din 31 decembrie 2015 și acordul adițional nr. 1 din 22 martie

2016 sunt date în locațiune încăperile cu suprafața de 190 m.p.

Potrivit Raportului de evaluare întocmit de către SRL „Acona Imobil” la

30 iunie 2016, obiectul evaluării încăperi ne locative, încăperile: 26 etajul 5, 3B

etajul 1, 5 etajul 1, 39 etajul 1, loc pentru ascensor, scări în încăperea 6 subsol, loc

pentru ascensor 27 subsol, scări 27 subsol, 68 subsol, 68d subsol, 47b etajul 1,

39a etajul 3, 24 etajul 5, cu nr. cadastral XXXXX, transmis în locațiune SRL

„Lisente” este apreciat ca valoare de piață la suma totală de 950 000 lei.

Referitor la capătul de cerere privind transmiterea în proprietate SRL

„Lisente” a imobilului situat în mun. Chișinău, str. Alecu Russo 1, blocul A,

menționează că 95% din suprafața blocului este deja în proprietatea privată a

agenților economici care au dat, acordul la transmiterea întregului bloc în

proprietatea SRL „Lisente”, Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului RM deține la moment acest imobil pur formal.

Comunică că, imobilul este edificat în anul 1970 și în prezent necesită

reparație capitală cu investirea, mijloacelor financiare semnificative, iar, Direcția

generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM nu dispune de

posibilitatea de a investi și de a întreține acest bloc, fapt ce duce la deteriorarea

acestuia, în deosebi a fațadei, acoperișului, aceasta în final duce la schimbarea

negativă a aspectului arhitectural, atât al clădirii, cât și a unei din principalele

străzi ale municipiului.

Susține reclamanta că, materializându-și consimțământul la procurarea

spațiilor nelocuibile transmise în locațiune, a depus la 01 iulie 2016 în adresa

Agenției Proprietății Publice cererea, având solicitarea dispunerii vânzării-

cumpărării încăperilor nelocuibile cu suprafață totală de 190 m.p., suprafața reală,

din clădirea situată în mun. Chișinău, str. Alecu Russo 1, bloc A, nr. cadastral

XXXXX, iar potrivit răspunsului Agenției Proprietății Publice s-a relevat că

solicitarea nu se încadrează în normele legale prevăzute de Legea privind

2

administrarea și deetatizarea proprietății publice și a Regulamentului cu privire la

privatizarea încăperilor nelocuibile date în locațiune.

Solicită reclamanta recunoașterea ilegală a refuzul Agenției Proprietății

Publice în soluționarea cererii de vânzare-cumpărare a spațiilor nelocuibile

transmise în locațiune expus în răspunsul nr. 04-828 din 15 iulie 2016; obligarea

Agenției Proprietății Publice de a înstrăina SRL „Lisente” încăperile nelocuibile

cu suprafața totală de 190 m.p., care se compune din încăperile: nr. 26 etajul 5,

blocul A suprafața de 16,5 m.p.; nr. 3B etajul 1, blocul A, cu suprafața de 16,9

m.p.; nr. 5 etajul 1 bloc A, cu suprafața de 16,6 m.p.; nr. 39 etajul 1, blocul A1, cu

suprafața de 4,8 m.p., loc pentru ascensor cu scări nr. 6 subsol, blocul A, cu

suprafața de 34,5 m.p.; loc pentru ascensor nr. 27 subsol, blocul A, cu suprafața

de 34,5 m.p.; nr. 68 subsol, blocul A, cu suprafața de 7,6 m.p., 68d subsol, blocul

A, cu suprafața de 5,4 m.p.; nr. 47b etajul 1, blocul A, cu suprafață de 13,5 m.p.;

nr. 39a etajul 3, blocul A, cu suprafața de 13,7 m.p.; nr. 24 etajul 5, blocul A, cu

suprafață de 26,4 m.p. cu numărul cadastral XXXXX din clădirea situată în mun.

Chișinău, str. Alecu Russo 1 și obligarea Agenției Proprietății Publice să

transmită în proprietate imobilul situat în mun. Chișinău, str. Alecu Russo 1,

blocul A.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2016,

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Lisente” împotriva Agenției

Proprietății Publice, Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului

RM, intervenient accesoriu Cancelaria de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ s-a admis integral.

S-a recunoscut ilegal refuzul Agenției Proprietății Publice în soluționarea

cererii de vânzare-cumpărare a spațiilor nelocuibile, transmise în locațiune prin

contractul de locațiune nr. 242 din 31 decembrie 2015, modificat prin acordul

adițional nr. 1 din 01 martie 2016, depusă de SRL „Lisente”, expus prin răspunsul

nr.04-828 din 15 iulie 2016.

S-a obligat Agenția Proprietății Publice de a înstrăina SRL „Lisente”

încăperile nelocuibile transmise în locațiune prin contractul de locațiune nr. 242

din 31 decembrie 2015, modificat prin acordul adițional nr. 1 din 01 martie 2016,

din clădirea situată în mun. Chișinău, str. Alecu Russo 1, la prețul de 950 000 lei,

conform Raportului de evaluare nr. 03-017/16 din 30 iunie 2016.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 11 octombrie 2016,

Agenția Proprietății Publice a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 octombrie 2016 și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

cererii de chemare în judecată.

La 17 octombrie 2016, Cancelari de Stat a depus apel, prin care a solicitat

casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2016 cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, ca

neîntemeiată.

Iar, la 19 octombrie 2016, Direcția generală pentru administrarea clădirilor

Guvernului RM a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, având aceleași

solicitări ca și precedenții apelanți.

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017 s-au admis

apelurile declarate de Agenția Proprietății Publice, Direcția generală pentru

administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova, Cancelaria de Stat și s-a

casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2016 cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 28 aprilie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate (f.d. 39, Vol. II).

La 29 iunie 2017, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Lisente” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 29 iulie 2017, împotriva deciziei instanței de apel din 21 martie 2017,

în termen, în cazul în care copia deciziei motivate a fost expediată la 28 aprilie

2017 (f.d. 39, Vol. II), iar la materialele cauzei nu se regăsește dovada

recepționării deciziei.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiate decizia

instanței de apel, deoarece instanța de apel a aplicat și interpretat eronat normele

de drept material.

Indică recurenta că, privatizarea încăperilor nelocuibile proprietate publică

date în locațiune este reglementată de Legea privind administrarea și deetatizarea

proprietății publice și Regulamentul cu privire la modul de privatizare a

încăperilor nelocuibile date în locațiune, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.

468 din 25 martie 2008, care stabilește modul de vânzare-cumpărare a încăperilor

nelocuibile proprietate publică (clădiri, construcții, inclusiv imobile separate,

precum și anexe nelocuibile la blocurile locative) date în locațiune, neincluse în

lista bunurilor supuse privatizării.

Consideră că, SRL „Lisente” reieșind din calitatea sa de locatar a dobândit

un drept garantat de lege în vederea revendicării dreptului la vânzarea-cumpărarea

bunurilor proprietate publică deținute în locațiune.

Notează că, SRL „Lisente” materializându-și consimțământul la

procurarea spațiilor nelocuibile transmise în locațiune prin contractul nr. 242 din

31 decembrie 2015, modificat potrivit acordului adițional nr. l din 01 martie 2016,

a depus la 01 iulie 2016 în adresa Agenției Proprietății Publice cererea, având ca

obiect, solicitarea dispunerii vânzării-cumpărării încăperilor nelocuibile cu

suprafața totală de 190 m.p., suprafața reală, din clădirea situată în mun. Chișinău,

str. Alecu Russo 1, bloc A, nr. cadastral XXXXX, iar potrivit răspunsului

Agenției Proprietății Publice, s-a relevat că solicitarea nu se încadrează în normele

legale prevăzute de Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății

publice și Regulamentului cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în

locațiune.

4

Consideră incorectă motivația dată de instanța de apel cu privire la

neexecutarea pct. 5 din Regulamentul cu privire la privatizarea încăperilor

nelocuibile date în locațiune, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 468 din 25

martie 2008, în partea ce ține de nerespectarea de către recurent al punctului m) și

lipsa unui acord scris al fondatorului întreprinderii de stat în gestiunea căreia se

află bunul solicitat spre privatizare, din motivul lipsei unui asemenea regim

juridic în speța cauzei și neatestarea Direcției generale pentru administrarea

clădirilor Guvernului RM în calitate de întreprindere de stat. În particular,

materialele cauzei denotă asupra faptului că raporturile de locațiune asupra

bunurilor imobile sunt contractate de către Direcția generală pentru administrarea

clădirilor Guvernului, ce deține obiectul contractului în baza dreptului de gestiune

economică.

Totodată, atât conform hotărârii Guvernului nr. 762 din 13 noiembrie

1995 cu privire la crearea Direcției generale pentru administrarea clădirilor

Guvernului RM, Regulamentului Direcției, aprobat prin Ordinul Cancelariei de

Stat nr. 362-A din 01 noiembrie 2012, Direcția generală pentru administrarea

clădirilor Guvernului reprezintă o instituție publică, monitorizată de Cancelaria de

Stat a Republicii Moldova și nicidecum nu constituie o întreprindere de stat, așa

precum invocă instanța de apel în decizia contestată.

A mai indicat că, însăși Direcția în obiecțiile sale pe fondul cauzei dar și în

cererea de intervenție accesorie recunoaște expres că Direcția pentru

administrarea clădirilor Guvernului reprezintă o instituție publică și nicidecum o

întreprindere de stat, fapt degrevant de orice probațiune prin cadrul normativ

constituant al intimatului anexat la materialele cauzei dar și prevederile art. 123

(6) Cod de procedură civilă.

Din această perspectivă, nu poate fi acceptat considerentul instanței de

apel precum că recurentul nu a obținut acordul fondatorului întreprinderii de stat,

în condițiile în care locatorul - Direcția generală reprezintă o instituție publică, iar

hotărârea Guvernului nr. 468 din 25 martie 2008, nu prescrie acordul fondatorului

instituției publice la privatizarea încăperilor nelocuibile.

Reglementările date de cadrul normativ enunțat nu lasă loc de interpretări

în acest sens, distincția între întreprinderea de stat și instituția publică fiind mai

mult decât evidentă.

Totuși, cu titlu de concretizare menționat recurenta asupra faptului că,

potrivit art. 20 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845-XII din

03 ianuarie 1992, Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146-XIII din 16

iunie 1994, art. 179 Codul civil, întreprinderea de stat se înființează și se dotează

cu bunuri de Guvern sau de organul administrației de stat împuternicit pentru

acest lucru, reprezintă persoană juridică și poartă răspundere pentru obligațiile

asumate cu întreg patrimoniul lor. Corespunzător, în accepțiunea actelor

legislative, întreprinderea de stat reprezintă un agent economic distinct și

independent, cu scop lucrativ, înființat în temeiul legislației în vigoare, care în

virtutea statutului său desfășoară activitate economică în strictă corespundere cu

reglementările aferente activității antreprenoriale și actele sale de constituire.

5

Susține că, la rândul său, Codul civil prevede prin art. 183 că, instituția

reprezintă o organizație necomercială (cu scop nelucrativ) constituită de fondator

(fondatori) pentru exercitarea unor funcții de administrare, sociale, culturale, de

învățământ și altor funcții cu caracter necomercial, finanțată parțial sau integral de

acesta (aceștia), instituția publică conform art. 184 al Codului fiind organizația ce

se constituie în baza unui act emis de autoritatea publică și este finanțată, integral

sau parțial, de la bugetul acesteia din urmă.

O simplă analiză a normelor enunțate denotă distincția mai mult decât

evidentă între întreprinderea, de stat și instituția publică, o asemenea distincție

nefiind pasibilă unui confuz atât din partea participanților la proces cât și din

partea instanței de apel. Totodată, reieșind din această interpretare instanța de apel

a aplicat în mod eronat prevederile legislației în vigoare și a raportat la

reglementările enunțate (întreprinderea de stat) un statut juridic distinct,

inaplicabil și impropriu speței extins față de Direcția pentru Administrarea

Clădirilor Guvernului (instituție publică).

Totodată, în partea ce ține de lipsa acordului proprietarului la înstrăinarea

bunului a menționat recurenta că, conform art. 315 alin. (3) Cod civil, dreptul de

proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terț.

Astfel, dreptul de proprietate a pârâtului este limitat de posesorul de bună

credință, adică de SRL „Lisente” care deține dreptul de locațiune în baza

contractului de locațiune sus menționat, prin urmare SRL „Lisente” perfect legal,

beneficiază de dreptul de a privatiza încăperile deținute în locațiune în baza Legii

privind administrarea și deetatizarea proprietății publice și a Regulamentului cu

privire la modul de privatizare a încăperilor nelocuibile date în locațiune, aprobat

prin hotărârea Guvernului nr. 468 din 25 martie 2008.

De asemenea, a indicat că, în mai multe decizii adoptate, Curtea Supremă

de Justiție s-a expus în privința aplicabilității normelor privind înstrăinarea

bunurilor proprietate publică, iar, în situația din speță această practică contravine.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 30 octombrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Iar, la 15 noiembrie 2017, Agenția Proprietății Publice a depus referință la

recursul declarat de SRL „Lisente”, invocând că este unul neîntemeiat, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil.

Ulterior, la 22 noiembrie 2017 și la 24 noiembrie 2017, Cancelaria de Stat

și respectiv Direcția generală pentru administrarea clădirilor Guvernului RM au

depus referință la recursul declarat de SRL „Lisente”, invocând că este unul

neîntemeiat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

6

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, SRL „Lisente” în cererea de recurs

nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL

„Lisente”, ca inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Lisente”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

8