2ds-66/17 — Încasarea sumei, declararea nulitătii actului juridic

Dosarul nr. 2ds–66/17

Instanța de fond: V. Zaporojan

Instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

Instanța de recurs: S. Novac, G. Stratulat, S. Filincova

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Galina Stratulat, Luiza Gafton

Examinând cererea de explicare a deciziei Curții Supreme de Justiție din 21

ianuarie 2009, depusă de către Moraru Profira,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Moraru

Valeriu împotriva lui Cojocaru Nicolae și Cojocaru Viorel, privind încasarea sumei

și recunoașterea contractului de arendă nul și acțiunea reconvențională a SRL

„Brutgrup” împotriva lui Moraru Valeriu și Cojocaru Nicolae, privind

recunoașterea contractului de arendă valabil,

c o n s t a t ă:

Moraru Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cojocaru

Nicolae cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul Moraru Valeriu a indicat că împreună cu

Cojocaru Nicolae sunt coproprietari în cote-părți egale a unei mori, situate în sat.

Chetrosu, r-nul Drochia.

Din momentul obținerii dreptului de proprietate asupra morii nominalizate,

aceasta funcționează neîntrerupt. Însă, tot profitul obținut în rezultatul exploatării

morii, care pentru perioada din 25 septembrie 2004- 05 aprilie 2006 constituie în

total 404446 lei, neîntemeiat a fost însușit de către pîrîtul Cojocaru Nicolae.

Din motivele expuse, Moraru Valeriu a solicitat încasarea de la pârâtul

Cojocaru Nicolae a ½ din profitul obținut în rezultatul exploatării morii proprietate

comună, în sumă de 202223 lei.

Prin cererea suplimentară Moraru Valeriu a solicitat atragerea în proces în

calitate de copârât a lui Cojocaru Nicolae și Cojocaru Viorel și a cerut

recunoașterea nulității contractului de arendă din 05 iunie 2003 și încasarea de la

pârâți a sumei profitului de 202223 lei.

Ulterior, Moraru Valeriu suplimentar a solicitat revendicarea cotei-părți din

moara aflată în posesie străină și înlăturarea obstacolelor create de către copârâți în

realizarea prerogativelor sale ca proprietar al morii în litigiu.

Întru motivarea cerințelor suplimentare, reclamantul a indicat că pârâtul

Cojocaru Nicolae, pentru argumentarea obiecțiilor sale asupra cererii de chemare

în judecată inițiale, a prezentat contractul nominalizat. În acest contract este indicat

că moara în cauză a fost dată în arendă SRL „Brutgrup”, directorul căreia este

Cojocaru Viorel. Consideră această tranzacție ilegală și fictivă întrucât a fost

încheiată fără acordul lui, cu titlu gratuit, fără termen, în lipsa actului de predare-

primire a morii în natură. A menționat de asemenea, că acest act juridic, contrar

prevederilor Legii cu privire la arendă, nu a fost înregistrat la organul cadastral,

lipsește originalul actului juridic și prin tranzacția nominalizată sunt lezate

drepturile lui ca proprietar al cotei-părți al imobilului litigios.

În cadrul judecării cauzei în fond, SRL „Brutgrup” a înaintat acțiune

reconvențională împotriva lui Moraru Valeriu și Cojocaru Nicolae cu privire la

recunoașterea valabilității contractului de arendă a morii, situate în sat. Chetrosu, r-

nul Drochia, încheiat la 05 iunie 2003 între SRL „Brutgrup” pe de o parte, și

Cojocaru Nicolaie și Moraru Valeriu pe de altă parte.

În motivarea acestor cerințe, SRL „Brutgrup” a indicat că valabilitatea

contractului în cauză se confirmă prin faptul că întreprinderea nominalizată

gestionează moara din momentul încheierii actului juridic dat, exercitând

activitatea statutară-morăritul, prezentând dările de seamă și achitînd impozitele

respective, însăși Moraru Valeriu recunoaște existența unui astfel de contract

întrucât solicită declararea nulității acestuia sub temeiul neînregistrării la organul

cadastral. Copia contractului din 05 iunie 2003 a fost anexată de către fiica lui

Moraru Valeriu și la cauza civilă pornită împotriva lui Cojocaru Viorel cu privire

la încasarea pensiei de întreținere, iar din motiv că directorul SRL „Brutgrup”

Cojocaru Viorel, cât și fosta soție a acestuia și proprietarii morii se află în relații de

rudenie, contractul a fost încheiat cu titlu gratuit.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 14 martie 2008, cererea de chemare în

judecată înaintată de către Moraru Valeriu a fost respinsă, iar acțiunea

reconvențională depusă de către SRL „Brutgrup” a fost admisă și contractul de

arendă a morii, situată în sat. Chetrosu, r-nul Drochia, încheiat la 05 iunie 2003

între SRL „Brutgrup” , de o parte, și Cojocaru Nicolaie și Moraru Valeriu, pe de

altă parte, a fost recunoscut valabil.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 septembrie 2008, a fost respins apelul

declarat de către Moraru Valeriu și a fost menținută hotărârea nominalizată a

primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2009, recursul declarat

de către Moraru Valeriu s-a considerat inadmisibil.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016, cererea de

revizuire declarată de către Moraru Profira a fost respinsă ca inadmisibilă.

La data de 10 octombrie 2017, Moraru Profira a depus cerere de explicare a

deciziei Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2009.

În motivarea cererii de explicare a deciziei a menționat că, reieșind din faptul

că cererea dânsei cu privire la revizuirea deciziei a fost respinsă, decizia din 21

ianuarie 2009 conține greșeli de ordin material și procedural, referiri la situații

inexistente, motiv pentru care în opinia acesteia este necesară explicarea aplicării

actului judecătoresc menționat.

Astfel, Moraru Profira a solicitat instanței explicarea următoarelor aspecte: se

include oare în contractul de arendă legalizat de instanța de judecată și arenda

utilajului morii respective sau decizia se referă doar asupra arendării clădirii morii

respective, nu și asupra utilajului acestei mori. În cazul în care decizia se referă

doar asupra clădirii morii atunci poate oare servi această decizie la efectuarea

morăritului și utilizării utilajului imobilului/morii de către Cojocaru Viorel.

Reieșind din faptul că, la materialele cauzei au fost anexate 2 copii de contracte, ce

conțin semnături diferite, care din acestea a fost legalizat de către instanța de

recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de explicare a deciziei

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.

În corespundere cu prevederile art. 251 alin. (3) al Codului de procedură

civilă, explicarea hotărârii se face în ședință de judecată. Participanților la proces li

se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică

explicarea hotărârii. Iar potrivit art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

La caz prezintă relevanță prevederile art. 6 alin. (7) al Legii privind actele

legislative, potrivit căruia în cazul în care între două acte legislative cu aceeași

forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra

aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Prin urmare, coroborând prevederile art. 251 alin. (3) al Codului de procedură

civilă cu art. 444 al aceleiași legi, care este modificat printr-o Lege posterioară ce

promovează soluții diferite privitor la citarea și participarea părților, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție examinează cererea cu privire la explicarea deciziei potrivit regulilor de

examinare a recursului, în lipsa participanților la proces.

Astfel, la caz se constată că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21

ianuarie 2009, a fost declarat inadmisibil recursul declarat de către Moraru Valeriu,

fiind menținută astfel hotărârea Judecătoriei Drochia din 14 martie 2008 și decizia

Curții de Apel Bălți din 04 septembrie 2008.

În conformitate art. 251 alin. (1) al Codului de procedură civilă, dacă sunt

necesare explicații referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului

hotărârii sau dacă hotărârea cuprinde dispoziții contradictorii, instanța emitentă

poate, la cererea participanților la proces sau a executorului judecătoresc, să dea

explicații asupra dispozitivului ori să omită dispozițiile contradictorii fără a

modifica cuprinsul hotărârii.

Prin prisma prevederilor normei sus enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele

invocate în cererea cu privire la explicarea deciziei Curții Supreme de Justiție din

21 ianuarie 2009 sunt neîntemeiate și respectiv, nu pot fi reținute drept temei de

admitere a acesteia.

Or, conținutul deciziei date nu necesită explicații referitor la sensul,

extinderea sau aplicarea dispozitivului deciziei, la fel decizia nu cuprinde careva

dispoziții contradictorii, dispozitivul indicând cert că se declară inadmisibil

recursul declarat de Moraru Valeriu.

Totodată, este de menționat că din decizia instanței de recurs rezultă clar și

motivele care au stat la baza adoptării unei atare soluții, precum și norma legală

aplicabilă speței, constatările expuse fiind certe, exprese și clare, prin urmare nu

lasă loc interpretărilor. Este util a sublinia și faptul că prin cererea formulată,

Moraru Profira nu solicită explicații referitor la sensul, extinderea sau aplicarea

dispozitivului deciziei și nici nu indică că decizia cuprinde careva dispoziții

contradictorii, însă pune în discuție corectitudinea concluziilor reflectate în decizie

vis-a-vis de menținerea hotărârii primei instanțe și deciziei instanței de apel.

Prin urmare, solicitarea Moraru Profirei, în care, de fapt, se abordează

întrebări ce țin de fondul cauzei, nu se încadrează în prevederile art. 251 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, circumstanțe ce indică direct la netemeinicia cererii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 21

ianuarie 2009 nu cuprinde dispoziții contradictorii, este formulată explicit și nu

necesită explicații suplimentare referitor la sensul, extinderea sau aplicarea

dispozitivului hotărârii, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea Moraru

Profirei cu privire la explicarea deciziei Curții Supreme de Justiției din 21 ianuarie

2009.

În conformitate cu art. 251, art. art. 269-270 al Codului de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea de explicare a deciziei Curții Supreme de Justiție din 21

ianuarie 2009, depusă de către Moraru Profira.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Galina Stratulat,

Luiza Gafton

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova