2rh-158/16 — incasarea sumei

prima instanță: V. Zaporojan dosarul nr.2rh- 158/15

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

instanța de recurs: S. Novac, G. Stratulat, S. Filincova

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari,Galina Stratulat

examinînd cererea de revizuire depusă de către Moraru Profira,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moraru Valeriu

împotriva lui Cojocaru Nicolae și Cojocaru Viorel privind încasarea sumei și

recunoașterea contractului de arendă nul și acțiunea reconvențională a societății

cu răspundere Limitată „Brutagro” împotriva lui Moraru Valeriu și Cojocaru

Nicolae privind recunoașterea contractului de arendă valabil,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2009 prin

care recursul declarat de către Moraru Valeriu s-a considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă:

Moraru Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Cojocaru Nicolae cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul Moraru Valeriu a indicat că împreună cu

Cojocaru Nicolae sunt coproprietari în cote-părți egale a unei mori, situate în sat.

Chetrosu, r-nul Drochia.

Din momentul obținerii dreptului de proprietate asupra morii

nominalizate, aceasta funcționează neîntrerupt. Însă, tot profitul obținut în

rezultatul exploatării morii, care pentru perioada din 25 septembrie 2004- 05

aprilie 2006 constituie în total 404446 lei, neîntemeiat a fost însușit de către

pîrîtul Cojocaru Nicolae.

Din motivele expuse, Moraru Valeriu a solicitat încasarea de la pîrîtul

Cojocaru Nicolae a ½ din profitul obținut în rezultatul exploatării morii

proprietate comună, în sumă de 202223 lei.

Prin cererea suplimentară Moraru Valeriu a solicitat atragerea în proces în

calitate de copîrît a lui Cojocaru Nicolae pe Cojocaru Viorel și a cerut

recunoașterea nulității contractului de arendă din 05 iunie 2003 și încasarea de la

pîrîți a sumei profitului de 202223 lei.

Ulterior, Moraru Valeriu suplimentar a solicitat revendicarea cotei-părți

din moara aflată în posesie străină și înlăturarea obstacolelor create de către

copîrîți în realizarea prerogativelor sale ca proprietar al morii în litigiu.

Întru motivarea cerințelor suplimentare, reclamantul a indicat că pîrîtul

Cojocaru Nicolae, întru argumentarea obiecțiilor sale asupra cererii de chemare

în judecată inițiale, a prezentat contractul nominalizat. În acest contract este

indicat că moara în cauză a fost dată în arendă Societății cu Răspundere Limitată

„ Brutgrup”, directorul căreia este Cojocaru Viorel. Consideră această tranzacție

ilegală și fictivă întrucît a fost încheiată fără acordul lui, cu titlu gratuit, fără

termen, în lipsa actului de predare-primire a morii în natură. A menționat de

asemenea, că acest act juridic, contrar prevederilor Legii cu privire la arendă, nu

a fost înregistrat la organul cadastral, lipsește originalul actului juridic și prin

tranzacția nominalizată sunt lezate drepturile lui ca proprietar al cotei – părți al

imobilului litigios.

În cadrul judecării cauzei în fond, Societatea cu Răspundere Limitată

„Brutgrup” a înaintat acțiune reconvențională împotriva lui Moraru Valeriu și

Cojocaru Nicolae cu privire la recunoașterea valabilității contractului de arendă

a morii, situate în sat. Chetrosu, r-nul Drochia, încheiat la 05 iunie 2003 între

SRL „ Brutgrup” pe de o parte, și Cojocaru Nicolaie și Moraru Valeriu pe de

altă parte.

În motivarea acestor cerințe, SRL „Brutgrup” a indicat că valabilitatea

contractului în cauză se confirmă prin faptul că întreprinderea nominalizată

gestionează moara din momentul încheierii actului juridic dat, exercitînd

activitatea statutară-morăritul, prezentînd dările de seamă și achitînd impozitele

respective, însăși Moraru V. recunoaște existența unui astfel de contract întrucît

solicită declararea nulității acestuia sub temeiul neînregistrării la organul

cadastral. Copia contractului din 05 iunie 2003 a fost anexată de către fiica lui

Moraru V. și la cauza civilă pornită împotriva lui Cojocaru V. cu privire la

încasarea pensiei de întreținere, iar din motiv că directorul SRL „Brutgrup”

Cojocaru Viorel, cît și fosta soție a acestuia și proprietarii morii se află în relații

de rudenie, contractul a fost încheiat cu titlu gratuit.

Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 14 martie 2008 cererea de chemare

în judecată înaintată de către Moraru Valeriu a fost respinsă, iar acțiunea

reconvențională depusă de către SRL „Brutgrup” a fost admisă și contractul de

arendă a morii, situată în sat. Chetrosu, r-nul Drochia, încheiat la 05 iunie 2003

între SRL „Brutgrup” , de o parte, și Cojocaru Nicolaie și Moraru Valeriu, pe de

altă parte, a fost recunoscut valabil.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 septembrie 2008 a fost respins

apelul declarat de către Moraru Valeriu și a fost menținută hotărîrea

nominalizată a primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2009, recursul

declarat de către Moraru Valeriu s-a considerat inadmisibil.

La 15 iunie 2016, Moraru Profira a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei instanței de recurs, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea

deciziei Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2009, a deciziei Curții de

Apel Bălți din 04 septembrie 2008 și a hotărîrii Judecătoriei Drochia din 14

martie 2008 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de către

intimați să fie respinsă integral.

Moraru Profira își întemeiază cererea de revizuire în conformitate cu

prevederile art. 449 lit. c) CPC, care stipulează că revizuirea se declară în cazul

în care instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au

fost implicate în proces.

În acest sens, revizuienta invocă că în urma înregistrării la OCT Drochia,

la 12 martie 2016, de către Cojocaru Viorel a deciziei Curții Supreme de Justiție

din 21 ianuarie 2009, acesteia i s-a îngrădit dreptul de proprietate prin aducerea

restricțiilor componentelor dreptului de proprietate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de

revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele

considerente.

Conform art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanța

a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în

proces.

Atunci cînd se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit.c) CPC, instanța de

judecată urmează să constate dacă persoana care nu a fost implicată în proces

este subiect al raportul ui material litigios. În acest sens urmează a fi prezentate

probe pertinente și concludente, iar instanța urmează să constate dacă prin

hotărîrea supusă revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate

aceste drepturi.

La caz, revizuienta, Moraru Profira își întemeiază cererea de revizuire

prin faptul că aceasta împreună cu soțul său Moraru Valeriu au fost coproprietari

în devălmășie al obiectului litigios, iar, prin neatragerea s-a în proces a fost

emisă o hotărîre cu privire la drepturile acestuia.

Instanța de revizuire respinge ca neîntemeiate argumentele revizuientei

precum că odată fiind proprietară devălmașă împreună cu soțul acesteia asupra

½ cotă-parte din bunul litigios, iar, grevarea bunului cu arendă, a avut loc fără

consimțămîntul acesteia, respectiv i-a fost lezat și îngrădit dreptul de proprietate

asupra cotei-părți ideale, care în prezent, în baza contractului privind delimitarea

cotelor-părți din proprietatea comună în devălmășie din 30 mai 2016, are o cotă-

parte reală din bunurile imobile situate în s. Chetrosu, r. Drochia, format din

terenul pentru construcții cu suprafața de 0, 0808, nr. cadastral 3614205.031, cu

construcțiile, construcția suprafața 236, 6 mp, nr. cadastral 3614205.031.01 și

construcția cu suprafața de 114, 6 mp, nr. cadastral 3614205.031.02.

Inițial, Colegiul remarcă că obiectul acțiunii în prezenta cauză civilă îl

reprezintă chestiunea privind valabilitatea contractului de arendă, acțiune inițiată

chiar de soțul revizuientei, Moraru Valeriu, iar, încheierea contractului de

arendă nu îngrădește dreptul de proprietate a acesteia, odată ce dreptul de

proprietate este unul perpetuu și afectează substanța acestuia.

Mai mult ca atît, în conformitate cu art. 368 CC, oricare dintre proprietarii

devălmași este prezumat a avea consimțămîntul celorlalți pentru efectuarea

oricăror acte de conservare și administrare a bunului proprietate comună în

devălmășie dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

După natura sa juridică, contractul de arendă reprezintă un act de

administrare și respectiv consimțămîntul revizuientei la încheierea acestuia se

prezumă, iar, odată ce actul juridic este unul cu titlu oneros și sporește, în

consecință, patrimoniul coproprietarilor devălmași, creează convingerea

instanței că revizuienta Moraru Profira nu putea să nu cunoască despre existența

acestuia contract de arendă.

Convingerea instanței este conturată prin conținutul deciziei Curții de

Apel Bălți din 04 septembrie 2008, unde este indicat că în cadrul ședinței de

judecată, Morari Valeriu și reprezentanții săi Morari Profira și N. Lupu au

susținut cererea de apel(f.d. 243), cît și prin procura eliberată de către Moraru

Valeriu pe numele revizuientei Moraru Profira(f.d. 227 vol. II), care îi acordă

dreptul ultimei de al reprezenta pe Moraru Valeriu în toate instanțele judiciare și

administrative, care toate în ansamblu atestă cu certitudine că revizuienta

Moraru Profira cunoștea despre litigiu în cauză și respectiv despre existența

contractul de arendă nominalizat, fapt ce indică la reaua-credință a revizuientei

Moraru Profira.

În conformitate cu art. 453 al. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea

de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca

fiind inadmisibilă.

În consecință instanța reține că, revizuirea este o cale de retractare a

hotărârii și nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și

temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege

are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanțe sau fapte

pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigențele legii.

În astfel de circumstanțe, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră că cererea de

revizuire înaintată de Moraru Profira nu întrunește condițiile cerute de lege

pentru a fi admisă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că procedura de revizuire

prevăzută de art. art. 449 – 453 CPC servește scopului înlăturării lacunelor în

drept și omisiunilor justiției, care urmează a fi aplicată într-o manieră

compatibilă cu art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității

raporturilor juridice.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un

proces echitabil în fața unei instanțe de judecată independentă și imparțială,

garantat de art. 6 paragraful 1 al Convenției, urmează a fi interpretat prin prisma

Preambulului Convenției, care enunță preeminența principiului supremației

dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre

elementele fundamentale ale preeminenței este principiul stabilității raporturilor

juridice, care înseamnă că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu trebuie

rediscutată. Totodată, principiul securității raporturilor juridice presupune

respectul față de principiul lucrului judecat, care constituie principiul executării

hotărârilor definitive.

În această ordine de idei, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că admiterea cererii

de revizuire depuse de Moraru Profira ar însemna încălcarea principiului

securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces

echitabil, garantate de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenției.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului din 06 decembrie 2005 în cazul Popov împotriva Moldovei.

Din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Moraru

Profira împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2009, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moraru Valeriu împotriva

lui Cojocaru Nicolae și Cojocaru Viorel privind încasarea sumei și recunoașterea

contractului de arendă nul și acțiunea reconvențională a societății cu răspundere

Limitată „Brutagro” împotriva lui Moraru Valeriu și Cojocaru Nicolae privind

recunoașterea contractului de arendă valabil.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului,

Judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Mardari

Galina Stratulat