3ra-1354/17 — anularea actului administrativ.

3ra-1354/17 — anularea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 1354/17

prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

Judecătorul: V. – S. Midrigan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, Vl. Clima, E. Fistican

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova împotriva Preturii sectorului

Botanica din cadrul Primăriei municipiului Chișinău, intervenienții accesorii Talpă

Liuba, Negai Natalia, cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 aprilie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Pretura sectorului Botanica din cadrul Primăriei

municipiului Chișinău și de Talpă Liuba și s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 29 martie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 30 noiembrie 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus o cerere de chemare în judecată împotriva Preturii sectorului Botanica din

cadrul Primăriei municipiului Chișinău, intervenient accesoriu Natalia Negai, cu

privire la anularea dispoziției vicepretorului interimar al Preturii sectorului Botanica

nr. 193 din 18 august 2015.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că vicepretorul interimar al

Preturii sectorului Botanica a adoptat dispoziția nr.193 din 18 august 2015 ”Cu

privire la demolarea gardului capital construit neautorizat pe teren municipal ce

blochează accesul public rutier din str. Imașului 30”. Prin dispoziția respectivă, s-a

dispus obligarea locatarei din imobilul din str. Imașului 30, Negai Natalia, să

demoleze gardul capital construit neautorizat și eliberarea terenului municipal

acaparat abuziv în termen de 10 zile din data înștiințării despre acest fapt.

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a susținut că, în conformitate

cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală, a efectuat controlul sub aspectul legalității a actului administrativ

contestat, iar în rezultat a solicitat Pretorului sectorului Botanica abrogarea

Pagină 1 din 8

dispoziției nr.193 din 18 august 2015. Cu toate acestea, prin răspunsul nr.03-7/181

din 16 noiembrie 2015, parvenit la 18 noiembrie 2015, vicepretorul Preturii

sectorului Botanica a informat că dispoziția nr.193 din 18 august 2015 este emisă în

condițiile legii.

În susținerea ilegalității actului administrativ, reclamantul a precizat că

decizia Consiliului municipal nr. 10/10 din 04 decembrie 2014, prin care a fost

aprobat Regulamentul provizoriu privind procedura de demolare a construcțiilor

executate ilegal pe terenurile ce aparțin domeniului public/privat al municipiului

Chișinău, a fost contestată în instanța de judecată. Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 8 mai 2015, s-au anulat pct.1.3 și 1.4 din Regulamentul

sus menționat, în partea ce ține de sintagmele „construcții capitale, construcții cu

destinație locativă sau cu altă destinație” (pct. 1.3) și în partea sintagmelor:

„reconstrucțiile, replanificările, intervențiile în construcții” (pct. 1.4) ca fiind emise

contrar prevederii legale.

Din această perspectivă, autoritatea reclamantă a sugerat că, potrivit cadrului

legal, construcțiile capitale, construcțiile cu destinație locativă construite neautorizat

pe teren proprietate municipală, precum și construcțiile cu altă destinație menționate

de regulament nu vizează competențele autorităților locale, și în contextul dat, a

considerat că actul contestat ca fiind emis cu depășirea competențelor.

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea

dispoziției vicepretorului interimar al Preturii sectorului Botanica din cadrul

Primăriei municipiului Chișinău nr. 193 din 18 august 2015 (f. d. 6).

La 3 februarie 2016, Judecătoria Botanica, mun. Chișinău a introdus în proces

pe Talpă Liuba în calitate de intervenient accesoriu (f. d. 32).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Pretura sectorului Botanica a depus

referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea

acțiunii ca nefondată (f. d. 58 – 59). Intervenienții accesorii Talpă Liuba și Negai

Natalia nu au formulat referințe în prezentarea punctului său de vedere.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 martie 2016, s-a

admis acțiunea, fiind anulată dispoziția vicepretorului interimar al sectorului

Botanica nr. 193 din 18 august 2015 (f. d. 71, 79 – 82).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat circumstanțele de fapt și

de drept invocate de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în cererea de

chemare în judecată. Așadar, instanța de fond a considerat că dispoziția

vicepretorului interimar al sectorului Botanica nr. 193 din 18 august 2015 a fost

adoptată cu depășirea competenței. În plus, având în vedere că au fost anulate

punctele 1.3 și 1.4 din decizia Consiliului municipal nr. 10/10 din 04 decembrie

2014, s-a reținut că toate construcțiile capitale, construcțiile cu destinație locativă

construite neautorizat pe teren proprietate municipală, precum și construcțiile cu altă

destinație menționate de regulament nu vizează competențele autorităților locale (f.

d. 82).

În drept, hotărârea judecătorească a fost întemeiată pe articolele 179, 416 din

Codul contravențional, articolul 2 din Legea nr. 721 din 2 februarie 1996 privind

calitatea în construcții și punctele 4, 6, 27 din Regulamentul privind modul de

exercitare a controlului de stat al calității în construcții, aprobat prin Hotărârea

Pagină 2 din 8

Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, cu privire la controlul de stat al calității în

construcții.

Împotriva acestui act judecătoresc de dispoziție, Pretura sectorului Botanica

din cadrul Primăriei municipiului Chișinău și intervenientul accesoriu Talpă Liuba

au declarat apel în termenul legal (f. d. 145). În apărare sa, Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat a cerut respingerea cererilor de apel (f. d. 145).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 5 aprilie 2017, a admis apelul

declarat de Pretura sectorului Botanica din cadrul Primăriei municipiului Chișinău și

de Talpă Liuba și s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29

martie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f. d. 143 –

149).

La deliberarea acestei soluții, instanța de apel a constatat situația de fapt

prezentată de Judecătoria Botanica, mun. Chișinău în hotărârea sa din 29 martie

prevederile art.59 alin.(1) din Legea nr. 436/2006, conform căruia pretorul este

reprezentantul Primarului General în teritoriu, iar conform alin.(4) din același

articol, în activitatea sa, pretorul se conduce de legislația în vigoare, de dispozițiile

Primarului General și de Regulamentul Preturii. La fel, au fost considerate relevante

la examinarea litigiului punctul 28 lit. f) și 34 lit. z) din Legea nr. 431 din 19 aprilie

1996, privind statutul municipiului Chișinău, care instituie competența pretorului de

a emite decizii referitoare la demolarea de imobile, indiferent de tipul de proprietate.

În plus, instanța de apel a relevat că dispoziția vicepretorului interimar al

sectorului Botanica nr. 193 din 18 august 2015 a fost adoptată în limitele prevăzute

la pct.11 lit. s) din Regulamentul de organizare și funcționare a Preturilor de sector,

aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/65 din 5 mai 2005 (f. d.

147 – 148).

Suplimentar, instanța de apel a respins constatarea primei instanțe cu privire

la administrarea în calitate de probă a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 8 mai 2015, prin care s-au anulat pct.1.3 și 1.4 din Regulamentul sus menționat,

în partea ce ține de sintagmele „construcții capitale, construcții cu destinație locativă

sau cu altă destinație” (pct. 1.3) și în partea sintagmelor: „reconstrucțiile,

replanificările, intervențiile în construcții” (pct. 1.4) ca fiind emise contrar

prevederii legale. Or, partea în care aceasta se referă la „…împrejmuiri, construcții

ușor demontabile (gherete, tarabe, garaje metalice, copertine, panouri publicitare,

împrejmuiri din lemn sau metal, instalații ce blochează căile de acces, amplasate pe

terenuri ce aparțin domeniului public/privat al municipiului Chișinău), precum și

„amenajările spațiilor publice, executate în lipsa certificatului de urbanism pentru

proiectare, documentației de proiect și autorizației de construcție” din Regulamentul

respectiv nu a fost anulat (f. d. 148).

În concluzie, Colegiul judiciar a stabilit că dispoziția vicepretorului interimar

al sectorului Botanica nr. 193 din 18 august 2015 s-a emis cu respectarea

competenței stabilite, iar asemenea acțiuni a vicepretorului sunt posibile în anumite

circumstanțe dacă corespund prevederilor legislației în vigoare (f. d. 148).

Pentru a soluționa această pricină, instanța de apel a aplicat punctele 4, 6, 27

din Regulamentul privind modul de exercitare a controlului de stat al calității în

Pagină 3 din 8

construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, cu privire

la controlul de stat al calității în construcții, articolele 7, 13, 19 alin. (2) din Legea

nr. 721 din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcții, articolul 59 alin. (1) din

Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală, punctele 28 lit. f) și 34 lit.

z) din Legea nr. 431 din 19 aprilie 1996, privind statutul municipiului Chișinău, dar

și punctul 11 lit. s) din Regulamentul de organizare și funcționare a Preturilor de

sector, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/65 din 5 mai

2005.

La 21 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 5 aprilie 2017 (f. d. 150).

La 11 septembrie 2017, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, prin

intermediul oficiului poștal, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 5 aprilie 2017, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanța de

apel nu a luat în considerare argumentele sale bazate pe articolul 2 din Legea nr. 721

din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcții și punctele 4, 6, 27 din

Regulamentul privind modul de exercitare a controlului de stat al calității în

construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, cu privire

la controlul de stat al calității în construcții. La fel, s-au indicat prevederile

articolului 179 și 416 din Codul contravențional.

Prin urmare, în opinia acestuia, din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că

aplicarea unor sancțiuni de demolare a construcției menționate în dispoziția

vicepretorului interimar al sectorului Botanica nr. 193 din 18 august 2015 nu

vizează competența autorității publice locale.

La 27 octombrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Preturii

sectorului Botanica din cadrul Primăriei municipiului Chișinău și intervenienților

accesorii Negai Natalia și Talpă Liuba, informându-i că referința se depune în

termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința

nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia (f. d. 158).

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, conform articolului 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată

de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat este inadmisibilă, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Procura nr. 35 -34 – 18 – 581 din 12 octombrie 2016 dovedește faptul că

reprezentantului recurentului, Ghenadie Iurco, a fost împuternicit în mod legal să

Pagină 4 din 8

atace hotărârea judecătorească și să reprezinte interesele Oficiul teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat, care este subiectul abilitat cu dreptul de a declara prezentul

recurs (f. d. 155) în conformitate cu dispozițiile art. 430 din Codul de procedură

civilă. În același timp, materialele cauzei, confirmă că cererea nu a fost depusă

repetată și nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei, rezultă că decizia integrală a instanței de apel din 5

aprilie 2017 a fost expediată în adresa părților la 21 iulie 2017 (f. d. 150), însă nu

există dovada recepționării efective a acesteia de către participanții la proces. De

fapt, deși recurentul invocă că a primit copia de pe decizie la 15 august 2017, nu a

reușit să probeze primirea corespondenței la adresa acestuia. Totuși, în lipsa anexării

unor înscrisuri pertinente, atât din partea Curții de Apel Chișinău, cât și a părților

implicate, instanța de recurs nu poate constată cu precizie momentul, când a fost

comunicată hotărârea motivată.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei contestate

(21 iulie 2017), instanța de judecată constată că recursul declarat de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat la 12 septembrie 2017 este depus în termenul

prevăzut mai sus.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs la dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului

de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, dar și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Ab initio, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de

recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui

proces echitabil garantate de art. 6 parag. (1) din Convenție, în special de dreptul de

acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef

v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

Pagină 5 din 8

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa,

recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă normele de

drept invocate de recurent în motivarea cererii de recurs sunt incidente la

soluționarea fondului cauzei, inclusiv dacă argumentele acestuia, rezumate mai sus,

întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia.

În speță, instanța observă că, în susținerea poziției sale, recurentul Oficiul

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a indicat art. 432 din Codul de procedură

civilă, fără a specifica expres unul din temeiurile prevăzute la alineatele (2), (3), (4)

din articolul citat, ceea ce confirmă că cererea acestuia a fost formulată contrar

cerințelor obligatorii din art. 432 alin. (1) și 437 alin. (1) lit. f) din Codul de

procedură civilă. Totuși, luând în considerare garanțiile unui proces echitabil, deși

cererea de recurs nu conține în mod expres nici un temei consemnat și instituit de

legislator pentru a declara admisibilă o cerere de recurs, instanța de judecată

consideră că cererea recurentului trebuie examinată în lumina temeiurilor articolului

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

În acest sens, instanța de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 5

aprilie 2017, instanța de apel s-a călăuzit de punctele 4, 6, 27 din Regulamentul

privind modul de exercitare a controlului de stat al calității în construcții, aprobat

Pagină 6 din 8

prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, cu privire la controlul de stat

al calității în construcții, articolele 7, 13, 19 alin. (2) din Legea nr. 721 din 2

februarie 1996 privind calitatea în construcții, articolul 59 alin. (1) din Legea nr.

436/2006 privind administrația publică locală, punctele 28 lit. f) și 34 lit. z) din

Legea nr. 431 din 19 aprilie 1996, privind statutul municipiului Chișinău, dar și

punctul 11 lit. s) din Regulamentul de organizare și funcționare a Preturilor de

sector, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/65 din 5 mai

2005.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs, reiese în mod cert că

recurentul a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora

instanța de apel deja s-a pronunțat, în special cu privire la încadrarea acțiunilor,

întreprinse de vicepretorul interimar al sectorului Botanica prin dispoziția nr. 193

din 18 august 2015, în limitele competențelor prevăzute de legislația aplicată în

decizia din 5 aprilie 2017, prezentată succint supra. Suplimentar, a fost interpretată

și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 8 mai 2015, prin care s-au

anulat pct.1.3 și 1.4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Preturilor de

sector, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/65 din 5 mai

2005.

Mai mult, instanța de recurs subliniază că instanța de apel și-a motivat amplu

decizia și a răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea decizia de

inadmisibilitate pe cauza Fundația pentru Copii Speranța v. Republica Moldova, 17

octombrie 2017).

În subsidiar, instanța observă că, în principiu, recurentul a formulat prezenta

cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a

se vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v.

Croația, ibidem, parag. 28).

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu dezvăluie nicio aparență a

încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare, temeiurile inserate în recurs nu

pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească

cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea

judecătorească contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului

nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul

de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde

condiției de a fi „efectiv”.

Din aceste raționamente, completul Colegiului determină existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Deci, conjunctura stabilită

mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport rezonabil

de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în opinia

instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Pagină 7 din 8

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin

Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau

Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond,

urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 8 din 8