2ra-1886/17 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti

2ra-1886/17 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-1886/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău

Judecător: V. Hadîrcă

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Știrbu Andrian și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Știrbu Andrian

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău, executorii

judecătorești Ghețiu Ludmila, Ungureanu Oleg și Boțan George cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care s-au

respins apelurile declarate de Știrbu Andrian și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din

07 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 29 iunie 2016, Știrbu Andrian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău, executorii

judecătorești Ghețiu Ludmila, Ungureanu Oleg și Boțan George cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, activează în cadrul organelor

Ministerului Afacerilor Interne.

Indică că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2009, a fost

admisă acțiunea sa înaintată împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la

asigurarea familiei Știrbu Andrian cu spațiu locativ în municipiul Chișinău conform

normelor sanitare la momentul executării hotărârii.

Susține reclamantul că, hotărârea menționată a fost expediată spre executare

Oficiului de Executare Centru la data de 21 ianuarie 2009.

1

Specifică că, la data de 18 martie 2014, a încheiat cu debitorul Primăria

municipiului Chișinău, reprezentată de Primarul General Dorin Chirtoacă tranzacția

de împăcare, prin care întru executarea documentului executoriu emis de Curtea de

Apel Chișinău, prin acordul comun al părților au stabilit următoarele condiții:

debitorul Primăria municipiului Chișinău achită creditorului Știrbu Andrian costul

mediu al unui apartament cu trei odăi, iar ultimul este de acord de a primi costul unui

apartament cu trei odăi întru executarea hotărârii menționate.

Astfel, reiterează că în baza tranzacției de împăcare și în baza procesului-verbal

de consemnare a condițiilor tranzacției de împăcare din 18 martie 2014, s-a stabilit că

suma care urmează a fi achitată familiei Știrbu Andrian întru executarea

documentului executoriu a fost stabilită în mărime de 54 448 euro, care urmează a fi

achitați în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data

executării. Totodată, a fost stabilit termenul limită de achitare a sumei indicate în

tranzacția de împăcare – pînă la data de 01 mai 2014.

Menționează că la data de 02 iulie 2014, executorul judecătoresc Boțan George

a expediat în adresa Primăriei municipiului Chișinău o scrisoare, prin care a solicitat

executarea procesului-verbal de consemnare a condițiilor tranzacției de împăcare din

18 martie 2014, în termen de 10 zile din momentul recepționării, însă documentul

executoriu nu a fost executat.

În acest sens, la 07 septembrie 2015, a solicitat executorului judecătoresc

Ungureanu Oleg executarea silită a tranzacției de împăcare prin încasarea sumei de

pe conturile trezoreriale ale debitorului.

La 08 septembrie 2015, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg, a înaintat un

demers repetat, prin care a solicitat Primarului General al municipiului Chișinău

executarea documentului executoriu, iar despre măsurile întreprinse să fie informat în

termen de 15 zile, demersul fiind recepționat de Primăria municipiului Chișinău la 14

septembrie 2015.

Astfel, prin răspunsul din 01 octombrie 2015, Primăria municipiului Chișinău

comunică executorului judecătoresc la demersul înaintat că, având în vedere situația

de criză în care se află la momentul actual Republica Moldova, executarea tranzacției

de împăcare nu poate fi posibilă din cauza lipsei mijloacelor financiare necesare

pentru executarea hotărârilor instanțelor judecătorești, potrivit cărora Consiliul

municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău sunt obligate de a asigura cu

spațiu locativ creditorii urmăritori, în baza unor hotărâri judecătorești similare,

conform normelor stabilite de legislația în vigoare.

Consideră că pe parcursul aflării documentului executoriu în procedură de

executare la executorii judecătorești Ungureanu Oleg și Boțan George, aceștia nu au

întreprins măsuri de executare silită a documentului executoriu prin încasarea silită a

sumei prevăzută în tranzacție de pe conturile bancare ale debitorului.

La fel, consideră că nici Primarul General al municipiului Chișinău Dorin

Chirtoacă nu a întreprins măsuri întru executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 21 ianuarie 2009 în termenul rezonabil prevăzut de legislația în vigoare.

În acest context menționează că pînă în luna mai 2016, tranzacția încheiată la

18 martie 2014 nu a fost executată, deși termenul limită de executare a fost stabilit

pînă la 01 mai 2014.

2

Prin urmare, menționează că executorul judecătoresc Ungureanu Oleg nu a

întocmit nici un proces-verbal prin care să constate motivele neexecutării hotărârii

judecătorești în termen rezonabil.

Deci, pe motiv că executorul judecătoresc Ungureanu Oleg nu a întreprins nici

o măsură privind executarea silită a documentului executoriu timp de 2 ani, a solicitat

ultimului strămutarea documentului executoriu către biroul executorului judecătoresc

Ghețiu Ludmila.

Totodată a menționat că la 04 aprilie 2016 executorul judecătoresc emite

ordinul incaso nr. 24 privind încasarea sumei indicate în tranzacția de împăcare, cu

transferarea acesteia la contul executorului judecătoresc Ghețiu Ludmila, însă prin

scrisoarea din 13 aprilie 2016 Direcția Generală Locativ Comunală printr-o scrisoare

adresată Trezoreriei teritoriale Chișinău, interzice executarea ordinului incaso, acesta

fiind restituit executorului judecătoresc fără executare.

Astfel, prin scrisoarea adresată Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova,

executorul judecătoresc Ghețiu Ludmila invocă faptul că restituirea ordinului incaso

nr. 24 din 04 aprilie 2016 constituie acțiuni ilegale din partea Trezoreriei teritoriale

Chișinău, informând că remite ordinul incaso nr. 35 din 26 aprilie 2016 cu solicitarea

de a fi executat imediat și necondiționat, or în privința persoanelor responsabile vor fi

întreprinse acțiunile prevăzute de legislația în vigoare,

Prin urmare, la data de 16 mai 2016, ordinul incaso nr. 35 din 26 aprilie 2016 a

fost executat, prin transferarea la contul bancar al executorului judecătoresc Ghețiu

Ludmila a sumei de 54 448 euro echivalentul în lei moldovenești la cursul valutar al

Băncii Naționale a Moldovei și anume suma de 1 223 648,02 lei.

Consideră că prin neexecutarea în termen rezonabil hotărârii judecătorești i s-a

lezat dreptul la protecția proprietății private, iar pe parcursul a 7 ani s-a aflat într-o

stare continuă de imposibilitate de a-și realiza drepturile la executarea hotărârii

judecătorești irevocabile din 21 ianuarie 2009.

Consideră că astfel este în drept de a pretinde repararea prejudiciului moral

cauzat.

Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2009 și încasarea de la bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului

moral în mărime de 4 200 euro echivalentul în lei moldovenești la momentul

executării hotărârii.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 07 octombrie

2016, a fost admisă parțial acțiunea. S-a constatat încălcarea dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2009. În rest,

pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, s-au respins apelurile

declarate de Știrbu Andrian și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 07 octombrie

2016.

La 10 august 2017, Știrbu Andrian a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanței de apel și hotărârii

primei instanțe în partea respingerii capătului de cerere cu privire la repararea

3

prejudiciului moral, cu pronunțarea în această partea a unei noi hotărâri, prin care

cerința cu privire la repararea prejudiciului moral să fie admisă.

În motivarea recursului, Știrbu Andrian a indicat că la examinarea cauzei,

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, ca urmare fiind aplicate eronat

normele de drept material. Or, instanța a stabilit încălcarea termenului rezonabil de

executare a hotărârii judecătorești, însă nu a dispus încasarea prejudiciului moral

solicitat.

De asemenea, a menționat că în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral,

atît instanța de fond cît și cea de apel nu au examinat toate circumstanțele și probele

în sensul solicitării a cîte 600 euro pentru un an de neexecutare a hotărârii

judecătorești, aceste date fiind prevăzute în practica Curții Europene a Drepturilor

Omului, iar reieșind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în

cazurile de neexecutare a hotărârii judecătorești, se constată că mărimea acesteia este

în medie de 600 euro pentru 12 luni de întârziere.

La 23 august 2017, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului, a menționat că instanța de apel a apreciat arbitrar

poziția părților la proces și probele anexate la materialele cauzei.

La fel, a relatat că autoritatea publică locală pe parcursul perioadei nu a negat

faptul că va executa hotărârea instanței de judecată din 21 ianuarie 2009, iar la 26

aprilie 2016 a fost expediat ordinul incaso nr. 35, care a fost executat la data de 16

mai 2016.

De asemenea, a indicat că Legea privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, nu acordă în mod automat dreptul la acordarea prejudiciilor în lipsa

dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de

lege.

Mai mult, consideră că acordarea prejudiciului în baza legii menționate, nu

constituie o regulă generală, dar o excepție de la regula generală, care necesită a fi

confirmată prin anumite criterii bine definite.

Reiterează că în acest context, o recunoaștere oficială și publică a violării

constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral

eventual suferit de reclamant.

În ce privește comportamentul executorului judecătoresc, consideră că acesta a

reacționat imediat la toate cerințele reclamantului și în acest sens nu îi poate fi

imputată tergiversarea executării.

Prin urmare, invocă faptul că rolul creditorului (reclamantului) în cadrul

procedurii de executare nu se rezumă numai la solicitarea de a executa hotărârea

judecătoreească, dar în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (5) Cod de executare,

rolul acestuia constă și în acordarea executorului judecătoresc a sprijinului efectiv

pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziție și mijloacele

necesare în acest scop.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 13

iunie 2017 a fost expediată în adresa părților la 11 iulie 2017, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire cu nr. 11774 (f. d. 211 Vol. I), însă careva date privind

recepționarea deciziei la materialele dosarului nu există.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile la 10 august 2017 și respectiv 23 august 2017 în

termen.

La 21 septembrie 2017, în adresa intimaților au fost expediate copiile

recursurilor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La rândul său, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu

au depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de către Știrbu Andrian și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Știrbu Andrian și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Alte argumente invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, dar nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de către Știrbu Andrian și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), c), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Știrbu Andrian și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

6