2ra-1985/17 — incasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-1985/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

Judecător: C. Valah

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Șuiu Vitalie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Livițchi Andrei

împotriva lui Șuiu Vitalie cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Șuiu Vitalie și modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 18 aprilie 2016, prin micșorarea cuantumului datoriei și a taxei

de stat încasate din contul lui Șuiu Vitalie în beneficiul lui Livițchi Andrei, în rest

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 aprilie 2016 fiind menținută,

c o n s t a t ă :

La data de 13 octombrie 2015, Livițchi Andrei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Șuiu Vitalie cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în baza recipiselor din 04

octombrie 2012 a împrumutat lui Șuiu Vitalie suma de 6 000 euro, în scopul de a-i

vinde automobilul de model ,,DAF XF 95, 480”, cu numerele de înmatriculare

XXXXX.

Conform acelorași recipise, urma să achite pârâtului încă două rate a câte 4 500

euro până la prețul negociat de părți - 15 000 euro. Prima rată în sumă de 4 500 euro

urma a fi achitată până la data de 31 decembrie 2012, iar a două rată, la fel în sumă

de 4 500 Euro, urma a fi achitată până la 31 martie 2013, după care urmau să fie

întocmite actele de proprietate asupra acestui automobil după el - Livițchi Andrei,

adică urma să fie realizată tranzacția propriu-zisă de vânzare-cumpărare a

automobilului litigios.

Mai susține reclamantul că obiectul tranzacției încheiate cu Șuiu Vitalie este

vânzarea-cumpărarea automobilului de model ,,DAF XF 95, 480”, cu număr de

înmatriculare XXXXX, iar această tranzacție urma să fie realizată și finalizată la 31

martie 2013.

1

Invocă reclamantul că la etapa inițială a tranzacției, adică la momentul

întocmirii recipiselor și anume la 14 octombrie 2012, i-a transmis lui Șuiu Vitalie

suma de 6 000 Euro, însă necătînd la aceasta în decembrie 2012, Șuiu Vitalie a ridicat

în mod arbitrar și samavolnic automobilul de la parcarea din or. Chișinău și l-a

transportat în România.

Menționează că Șuiu Vitalie din start nu a avut intenția de a-și onora

obligațiunile de a vinde automobilul ce-i aparținea, deoarece după ce a intrat în

posesia sumei de 6 000 Euro, a invocat niște condiții inexistente, precum că această

sumă a fost ridicată ca plată pentru arenda automobil, iar ulterior cu o altă pereche de

chei de la acest automobil, samavolnic, fără a-l înștiința, a ridicat automobilul de la

parcarea din or. Chișinău și l-a transportat în România.

Relatează reclamantul că pârâtul nu și-a respectat obligațiunile asumate și nici

nu a restituit banii primiți, iar la pretențiile înaintate în acest sens nu a reacționat.

Mai mult, la data de 20 mai 2014 în privința lui Șuiu Vitalie a fost începută

urmărirea penală conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 190

alin. (4) Cod penal, iar prin ordonanța procurorului în Procuratura Buiucani mun.

Chișinău din 16 decembrie 2014, Șuiu Vitalie a fost pus sub învinuire, fiindu-i

incriminată comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. 4 Cod penal.

Ulterior, prin ordonanța din 13 ianuarie 2015 a procurorului din Procuratura

Buiucani mun. Chișinău, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

Șuiu Vitalie cu clasarea procesului penal nr. 2014420941.

Iar prin, încheierea Judecătoria Buiucani mun. Chișinău din 20 mai 2015, a fost

declarată nulă ordonanța din 13 ianuarie 2015, cu reluarea urmăririi penale în privința

învinuitului Șuiu Vitalie, care la etapa actuală este efectuată în continuare de organul

de urmărire penală.

În context cu referire la prevederile art. art. 514, 512, 572, Cod civil, susține că

conform obligațiunilor prevăzute în tranzacție, Șuiu Vitalie, urma să primească de el

până la data de 31 martie 2013 în două rate a câte 4 500 euro, după care urma să-i

transmită dânsului dreptul de proprietate asupra automobilul de model ,,DAF XF 95,

480”, cu numerele de înmatriculare XXXXX și să întocmească actele necesare.

Iar, invocând reglementările art. 575, 707 alin. (3) și art. 1389 alin. (1), (2) din

Codul civile, relatează că întrucât la moment lipsa automobilului determină

imposibilitatea încheieri pe viitor a tranzacției negociate este relevantă obligația lui

Șuiu Vitalie în calitate de debitor de a restitui banii primiți în avans în contul

tranzacției.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. 8, 9, 10, 203, 206, 210, 512, 514,

572, 515, 575, 622, 203, 206, 707 și 1389 Cod civil.

Solicită Livițchi Andrei încasarea din contul lui Șuiu Vitalie a sumei datoriei

de 6 000 euro, sau echivalentul în lei, conform cursului valutar al BNM la data

executării și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 aprilie 2016,

acțiunea a fost admisă integral, fiind încasat din contul lui Șuiu Vitalie în beneficiul

lui Livițchi Andrei suma de 6 000 euro la cursul Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărârii judecătorești, cheltuielile de judecată suportate în legătură cu

achitarea taxei de stat în mărime de 4 006,82 lei, asistenței juridice în mărime de 3

000 lei și serviciilor de citare ale pârâtului în mărime totală de 224,52 lei.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, a fost admis apelul

declarat de Șuiu Vitalie și modificată hotărârea primei instanțe prin micșorarea

cuantumului datoriei încasate din contul lui Șuiu Vitalie în beneficiul lui Livițchi

Andrei de la suma de 6000 euro până la 5 000 euro, sau echivalentul acestei sume în

lei moldovenești la data executării hotărârii judecătorești și a taxei de stat de la

4006,82 lei până la suma de 3 338 lei, în rest hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

La data de 11 septembrie 2017, Șuiu Vitalie a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel eronat a recunoscut

raporturile juridice între părți drept raporturi juridice de împrumut, ceea ce contravine

constatărilor instanței de fond cu privire la existența unui contract de vânzare-

cumpărare a mijlocului de transport.

În context susține că instanța de apel contrar prevederilor art. 240 CPC, nu a

stabilit clar caracterului raportului juridic între părți, ceea ce în a dus la neconstatarea

și neelucidarea pe deplin a circumstanțele importante pentru soluționarea justă a

pricinii.

La fel, indică recurentul că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită

motivelor invocate în apelul declarat, potrivit cărora, deși mijlocul de transport cu

număr de înmatriculare XXXXX constituie obiectul actului juridic din 04 octombrie

2012, nu-i aparține dânsului ci unei alte persoane juridice străine și anume SC

,,Transalta Logistic” SRL, înregistrată în România.

Susține că circumstanța în cauză nu a fost elucidată de către instanța de apel,

ceea ce denotă soluționarea unor drepturi și obligații a unei persoane neantrenate în

proces.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum rezultă din recipisa ce se conține la dosar (f.d. 152), Șuiu Vitalie a

primit copia deciziei instanței de apel din 24 mai 2017, la data de 07 august 2017.

În consecință, completul Colegiului civil și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, reține că recurentul Șuiu Vitalie s-a conformat

prevederilor art. 434 CPC și a declarat recursul la 11 septembrie 2017, împotriva

deciziei instanței de apel din 24 mai 2017 în termen.

La dat de 06 noiembrie 2017 Livițchi Andrei, reprezentat de avocatul Valeriu

Isiumbeli, a depus referință asupra recursului declarat de Șuiu Victor, invocând

netemeinicia acestuia și legalitatea deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Șuiu Vitalie în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Șuiu Vitalie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Sub acest aspect, nu constituie temei de admitere a recursului susținerile

recurentului cu referire la faptul că instanța de apel a soluționat drepturile și

obligațiile SC „Transalta Logistic” SRL care nu a fost antrenată în proces, deoarece

obiectul litigiului în curs de examinare este încasarea datoriei, iar prin decizia

contestată cu recurs a fost modificată hotărârea primei instanțe prin micșorarea

cuantumului datoriei încasare din contul lui Șuiu Victor în beneficiul lui Levițchi

Andrei.

Astfel fiind, este evident că nu se încalcă nici un drept al SC „Transalta

Logistic” SRL prin neatragerea acestuia în cadrul cu privire la încasarea datoriei.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

4

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Șuiu Vitalie.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Șuiu Vitalie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

5