3ra-1222/17 — Contestarea actului administrativ

3ra-1222/17 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 3ra-1222/17

prima instanță: Judecătoria Bălți

Judecător: A. Roșca

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Moroșan Vasile și Asociația

Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în

interesele lui Moroșan Vasile, reprezentată de Gordaș Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moroșan Vasile și

Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din

Bălți” în interesele lui Moroșan Vasile împotriva Societății pe Acțiuni „Cet-Nord” cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 mai 2017, prin care a fost respins

apelul declarat Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea pentru protecția

drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui Moroșan Vasili și menținută

hotărârea Judecătoriei Bălți din 12 decembrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă

ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție,

c o n s t a t ă :

La data de 06 iulie 2016, Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea

pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui Moroșan

Vasile, reprezentată de Gordaș Igor au depus cerere de chemare în judecată împotriva

SA „Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la 16 februarie 2016, Moroșan

Vasile s-a adresat cu o cerere către SA „Cet-Nord” prin care a solicitat anulare

ordinului nr. 230 din 30 noiembrie 2011 „Cu privire la modul de calcularea a plății

pentru apartamentele deconectate”, eliberarea copiilor calculelor care stau la baza pct.

pct. l, 2A, 2B și 3 a ordinului respectiv, eliberarea informației privitor la numele

persoanei care a efectuat calculele respective și a copiei ordinului prin care a fost

aprobată comisia, creată în baza pct. 4 din ordin.

Menționează că prin răspunsul nr. M-01-11/92 din 24 februarie 2016, primit în

luna martie 2016, pârâtul i-a expediat parțial informația solicitată, eliberându-i copia

ordinului nr. 230 din 30 noiembrie 2011 și comunicându-i că nu există o dispoziție

privind numirea unei comisii speciale în scopul soluționării chestiunilor privind

1

posibilitatea efectuării. Totodată nu i-a fost expediat un răspuns vizavi de solicitarea

privind eliberarea copiilor calculelor, care stau la baza pct. pct. l, 2A, 2B și 3 a

ordinului.

Susțin reclamanții că nu sunt de acord cu răspunsul primit și consideră ilegal

ordinul nr. 230 din 30 noiembrie 2011 „Cu privire la modul de calcularea a plății

pentru apartamentele deconectate” întrucât calcularea plății pentru energia termică în

apartamentele care sunt deconectate de la sistemul de încălzire se efectuează incorect,

iar pct. 3 nu stabilește termenul de majorare a plății pentru energia termică de la 10%

până la 20%. De asemenea pentru soluționarea chestiunii referitor la diminuarea plății

pentru energia termică SA „Cet-Nord” urma să creeze o comisie specială ceea ce însă

nu a făcut până în prezent.

Solicită, reclamanții anularea ordinului nr. 230 din 30 noiembrie 2011 „Cu

privire la modul de calcularea a plății pentru apartamentele deconectate” ca fiind

ilegal.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 12 decembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 mai 2017, a fost respins apelul declarat

de Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor

consumatorilor din Bălți” și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 9 iunie 2017 au fost respinse

observațiile la procesul-verbal declarate de Moroșanu Vasile și Gordaș Igor.

La data de 26 august 2017, prin intermediul oficiului poștal, Moroșan Vasile și

Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din

Bălți” în interesele lui Moroșan Vasile, reprezentată de Gordaș Igor, au declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu restituirea pricinii spre

rejudecare.

În motivarea recursului recurenții au invocat dezacordul cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe menționând că instanțele judecătorești deși urmau să

examineze cauza în procedura contenciosului administrativ au examinat cauza în

procedura contencioasă, în care este imposibilă aplicarea prevederilor Legii

contenciosului administrativ.

Menționează că instanța de apel nu a fost în drept să examineze cauza în lipsa

argumentelor care nu au fost prezentate în prima instanță, unde acțiunea nu a fost

examinată în fond fiind respinsă din motive de procedură.

În context cu referire la prevederile art. 2 al Legii contenciosului administrativ,

ce reglementează aspecte ce țin de semnificația unor termen în sensul acestei Legi,

relatează recurenții că SA „Cet-Nord” este subiect al Legii contenciosului

administrativ iar ordinul contestat, nr. 23 din 30 noiembrie 2011, constituie un act

administrativ, adică manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ

din partea unei autorități publice în vederea organizării executării sau executării în

concret a legii.

Totodată, invocând reglementările art. art. 14, 17 din Legea contenciosului

administrativ, ce vizează cererea prealabilă și termenele de adresare în instanța de

contencios administrativ, indică recurenții că ordinul nr. 230 din 30 noiembrie 2011,

reprezintă un act administrativ cu caracter normativ care poate fi anulat doar de

instanța de contencios administrativ și care poate fi contestat oricând.

2

La data de 03 octombrie 2017, în adresa intimatului SA „Cet-Nord” a fost

expediată copia recursului declarat de Moroșan Vasile și Asociația Obștească

„Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui

Moroșan Vasile, reprezentată de Gordaș Igor cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul SA „Cet-Nord” nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv

și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, în raport cu circumstanțele cauzei și

înscrisurile din dosar completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor

consumatorilor din Bălți” în interesele lui Moroșan Vasile, reprezentată de Gordaș

Igor este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în față completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, cu referire la recursul declarat de Moroșan Vasile și Asociația Obștească

„Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui

Moroșan Vasile, reprezentată de Gordaș Igor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de

menționat acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și

(4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea pentru

protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui Moroșan Vasile,

reprezentată de Gordaș Igor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Suplimentar, cu referire la recursul declarat de către Asociația Obștească

„Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui

Moroșan Vasile, reprezentată de Gordaș Igor, completul Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, reține că în conformitate cu

prevederile art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

În conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum atestă actele cauzei și în special din procesul-verbal al ședinței

instanței de apel din 23 mai 2017, cînd a fost pronunțată decizia contestată cu recurs,

reprezentantul Asociației Obștești „Societatea pentru protecția drepturilor

consumatorilor din Bălți”, Gordaș Igor a participat la examinarea cauzei în instanța

de apel (f.d. 83).

Tot materialul probator atestă că prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire

12907 din 20 iunie 2017, instanța de apel a expediat în adresa participanților la

proces, inclusiv recurenților Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea

pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți”, pentru cunoștință copia

deciziei motivate din 23 mai 2017 (f.d. 99).

Sub aspectul dat este important de menționat că din actele cauzei nu este clar

cînd recurentul Moroșan Vasile, a primit copia deciziei cotestate, însă potrivit Avizul

de recepție CN din 21 iunie 2017, ce se conține la dosar (f.d. 104), Asociația

Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” a

recepționat copia deciziei instanței de apel din 23 mai 2017 la data de 22 iunie 2017.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 112 alin. (1) CPC care stabilește că

termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că pentru Asociația Obștească „Societatea pentru protecția

drepturilor consumatorilor din Bălți” termenul de declarare a recursului împotriva

deciziei instanței de apel din 23 mai 2017, recepționate la 22 iunie 2017, a expirat la

data de 22 august 2017.

Cu toate acestea, însă cererea de recurs a fost depusă de către Asociația

Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți”

4

împotriva deciziei instanței de apel din 23 mai 2017, prin intermediul oficiului poștal

doar la data de 26 august 2017 (f.d. 106-108) respectiv, în afara termenului legal

prevăzut de art. 434 CPC.

Mai mult că, recurentul Asociația Obștească „Societatea pentru protecția

drepturilor consumatorilor din Bălți” nu a invocat careva motive întemeiate care ar

demonstra depunerea recursului în termen, sau omiterii acestuia din motive justificate

or, odată ce recurentul avea la cunoștință despre examinarea pricinii în instanța de

apel și despre decizia pronunțată, depunând recursul peste un termen de 2 luni de la

data recepționării deciziei, urma să justifice neîndeplinirea actului procesual în

termenul prescris de lege.

În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs împotriva

deciziei instanței de apel peste un termen de peste 2 luni a demonstrat o neglijență a

drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională.

La caz, instanța de recurs notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având

în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei

judecătorești emise în instanța de apel și ar leza, în acest mod, principiul securității

raporturilor juridice.

Așa fiind, în speța de referință Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008),

Curtea Europeană a reiterat cu titlu de principiu general că deși, în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite,

ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care

au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar

trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Drept urmare, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva

unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității juridice,

garantat de articolul 6 din Convenție și ar încălca dreptul intimatului la un proces

echitabil.

5

În lumina celor relevate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de declarat de Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea pentru

protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui Moroșan Vasile,

reprezentată de Gordaș Igor ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), lit. b) și art. 440

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Moroșan Vasile și Asociația Obștească „Societatea

pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele lui Moroșan

Vasile, reprezentată de Gordaș Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

6