2rhc-108/17 — incasarea datoriei

dosarul nr.2rhc-108/17

prima instanță: I. Nașco

instanța de apel: M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, M. Anton

instanța de recurs: V. Doagă, I. Druță, T. Chișca-Doneva

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând cererea de revizuire depusă de Societatea Comercială ,,Imona Grup”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Imona-

Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Asociației Obștești „Vidoinf” și lui

Bujor Ion cu privire la încasarea datoriei și penalității de întârziere,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2017, prin care

recursul declarat de către Societatea Comercială ,,Imona Grup” Societate cu Răspundere

Limitată a fost considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă:

La 26 iunie 2015, SC „Imona Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva AO „Vidoinf” cu privire la încasarea datoriei și penalității de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat căla 14 iunie 2014 a încheiat cu AO „Vidoinf”, în

persoana lui Bujor Ion, contractul de vânzare-cumpărare a produselor tipografice nr.

69/14, în temeiul căruia SC „Imona Grup” SRL la comanda AO „Vidoinf” a prestat

servicii de tipar și poligrafice în schimbul unei retribuții, plătite la predarea lucrării.

În urma acestor tranzacții au fost emise două facturi fiscale, și anume factura

fiscală seria FB nr. 6353539 pentru suma de 4 170 lei, semnată de pârât și factura seria

FB nr. 6700830 pentru suma de 9 730 lei, pe care pârâtul a refuzat să o semneze.

Menționează că la 13 decembrie 2014 a remis AO „Vidoinf” prin scrisoare cu

aviz recomandat factura fiscală nesemnată și actul de predare-primire, pe care

destinatarul le-a recepționat, fapt confirmat prin ștampila aplicată pe aviz, iar actele

recepționate n-au fost contestate de pârât, fapt ce confirmă existența tranzacției.

Astfel, în total suma loturilor produse și a tranzacțiilor de vânzare-cumpărare

constituie suma de 13 900 lei.

Mai invocă că potrivit dispozițiilor pct. 5.5 din contractul de vânzare-cumpărare,

în cazul când una din părți nu-și îndeplinește obligațiunile contractuale sau din anexă,

partea în culpă este obligată să plătească celeilalte părți penalitatea în valoare de 0,5%

din valoarea obligațiunilor neexecutate pentru fiecare zi calendaristică de întârziere,

astfel încât în urma calcului efectuat creanța pârâtului constituie 23 977,50 lei.

1

Susține că întru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară a expediat în adresa

pârâtului scrisori cu avize de recepție prin care i-a solicitat ultimului achitarea

contravalorii mărfii livrate, însă acesta nu a întreprins nici o măsură.

Reiterează că raporturile obligaționale între SC „Imona Grup” SRL și AO

„Vidoinf” sunt bazate pe contractul de vânzare-cumpărare a produselor tipografice nr.

69/14 din 14 iulie 2014, care este un contract cu titlu oneros, bilateral și sinalagmatic

precum și pe facturile fiscale menționate mai sus, care în conformitate cu prevederile

art. 320, 321, 322 din Codul civil generează obligațiunea pârâtului de a le achita

integral.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 8, 10, 512, 513, 572, 666 - 668

Cod civil.

Solicită SC „Imona Grup” SRL încasarea din contul AO „Vidoinf” în beneficiul

său a datoriei ce rezultă din neachitarea facturilor fiscale în sumă de 13 900 lei și

penalității în mărime de 10 077,50 lei și taxa de stat achitată de reclamant în sumă de

720 lei.

La data de 26 ianuarie 2016, SC „Imona Grup” SRL a depus cerere privind

mărirea cuantumului acțiunii în care a invocat că a suportat cheltuieli pentru deplasarea

la ședințele de judecată din 17 decembrie 2015 și din 26 ianuarie 2016, solicitând

încasarea și a sumei în mărime de 154,20 lei.

Ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare SC „Imona Grup” SRL a depus cerere de

concretizare a cerințelor în care a invocat că la data de 16 septembrie 2015 ora 13:30

ședința de judecată nu a avut loc din motiv că pârâtul nu s-a prezentat.

Astfel, cheltuielile de transport suportate de SC „Imona Grup” SRL pentru

prezentarea la ședințele de judecată constituie 361,94 lei.

Solicită încasarea din contul AO „Vidoinf” în beneficiul SC „Imona Grup” SRL a

datoriei și penalității ce rezultă din neachitarea facturilor fiscale în sumă de 13 900 lei și

respectiv 10 077,50 lei, a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu achitarea

taxei de stat în sumă de 720 lei și a cheltuielilor de transport în sumă de 361,94 lei.

La data de 26 ianuarie 2016, SC „Imona Grup” SRL a depus cerere privind

atragerea în proces în calitate de copârât a conducătorului AO „Vidoinf” - Bujor Ion.

Prin încheierea Judecătoriei Ștefan Vodă din 27 ianuarie 2016, a fost admisă

cererea SC „Imona Grup” SRL, fiind atras în proces în calitate de copârât conducătorul

AO „Vidoinf” - Bujor Ion (f. d. 65).

Prin hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 1 martie 2016, acțiunea a fost admisă

integral, fiind încasat în mod solidar din contul AO „Vidoinf” și Bujor Ion în beneficiul

SC „Imona Grup” SRL datoria în sumă de 13 900 lei, penalitatea de întârziere în sumă

de 10 077,50 lei și cheltuielile de judecată în sumă de totală de 1 236,14 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de Bujor Ion, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 27 aprilie 2017, SC „Imona Grup” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2017, recursul declarat de

către SC „Imona Grup” SRL, s-a considerat inadmisibil.

La 27 septembrie 2017, SC „Imona Grup” SRL a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2017, solicitând admiterea

2

acesteia, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, cu

menținerea hotărârii Judecătoriei ȘtefanVodă din 1 martie 2016.

În motivarea cererii de revizuire, a invocat că atât instanța de apel, cît și instanța

de recurs au aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Indică că instanța de apel a admis o încălcare a normelor procedurale prin faptul

că a acceptat noi probe prezentate de AO „Vidoinf” pe care acesta urma să le prezinte în

instanța de fond.

Susține că prin broșura ,,Sfintele Noastre Mănăstiriʼʼ, anexată la materialele

cauzei se confirmă că aceasta a fost executată fără greșeli. Mai mult ca atât, AO

„Vidoinf” nu a încercat să restituie broșurile recepționate și nici nu a reacționat la

factura fiscală expediată prin poștă.

Astfel, menționează că factura fiscală expediată prin poștă către beneficiar privind

prestarea de servicii este semnată și se consideră valabilă dacă ultimul nu înaintează

careva pretenții asupra ei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

Conform art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire,

instanța poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

După cum se constată la caz, cererea de revizuire este depusă de SC „Imona

Grup” SRL împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2017, prin care a

fost considerat inadmisibil recursul declarat de către SC ,,Imona Grup” SRL împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016.

Este de reținut că deși SC „Imona Grup” SRL a depus cererea de revizuire

împotriva încheierii instanței de recurs, ultimul nu a invocat nici un temei de declarare a

revizuirii, mai mult ca atât motivele indicate în cererea de revizuire sunt similare celor

invocate în cererea de recurs.

Sub aspectul dat se va remarca că în conformitate cu art. 451 CPC, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447 CPC, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC și anexându-se probele ce le

confirmă.

Situația de fapt impune de a remarca la capitolul dat că revizuirea este o cale de

atac de retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea

unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea

numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că SC „Imona Grup” SRL în

cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449

CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea încheierii, ci din contra a oferit

împrejurări care nu au relevanță.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează

să fie examinată prin prisma principiului securității raporturilor juridice.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judecata,

adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere

ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și

3

obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii

diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la

acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe

esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire depusă de SC „Imona Grup” SRL, ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea

Comercială ,,Imona Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva încheierii Curții

Supreme de Justiție din 28 iunie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

a Societății Comerciale „Imona-Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Asociației Obștești „Vidoinf” și lui Bujor Ion cu privire la încasarea datoriei și

penalității de întârziere.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

4