2ra-2040/17 — constatarea nulitatii acordurilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea nulitatii acordurilor
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2040/17 — constatarea nulitatii acordurilor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-2040/17
Instanța de fond: Judecătoria Florești – L. Grădinaru
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru
Î N C H E I E R E
22 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
În componentă:
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova,
judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,
soluționând admisibilitatea recursului declarat de către Postolachi Liuba,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Postolachi
Liuba împotriva Societății pe Acțiuni „Rețele Electrice de Distribuție Nord” Bălți
cu privire la constatarea nulității acordurilor de modificare a contractului individual
de muncă, a clauzei inclusă în contractele individuale de muncă, a ordinelor, precum
și restabilirea în funcție și recuperarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor
judiciare,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017, prin care a fost admis
apelul declarat de Postolachi Liuba, casată hotărârea Judecătoriei Florești din
27 iunie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care s-au respins cerințele
înaintate de Postolachi Liuba în parte ca tardive, în parte neîntemeiate,
C O N S T A T Ă:
La 01 septembrie 2015 Postolachi Liuba s-a adresat în instanța de judecată cu
cerere împotriva SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” Bălți, care a fost
modificată prin cererea din 07.12.2017 și din 27 iunie 2017, solicitând constatarea
nulității absolute, în conformitate cu art. 84 Codul muncii, a acordurilor din
01.12.2011, 01.12.2012, 01.06.2013, 01.01.2014, 01.01.2015 și 02.03.2015; a
clauzei „pe durată determinată” incluse în contractele individuale de muncă nr. 313
din 14.11.2011, nr. 239 din 20.11.2012, nr. 184 din 17.05.2013, nr. 21 din
02.01.2014, nr. 15 din 05.01.2015, nr. 216 din 04.03.2015; a ordinului nr. 134-c din
02.03.2015; a ordinului nr. 243-c din 31.05.2015 cu privire la eliberarea reclamantei
Postolachi Liuba din funcția de funcționar informații clienți al biroului comercial
Florești conform temeiului prevăzut la art. 82 lit. f) a Codului muncii sub pretextul
1
expirării termenului contractului ca act juridic ilegal; restabilirea reclamantei
Postolachi Liuba în funcția de funcționar informații clienți a SA „Red-Nord” filiala
Florești, precum și obligarea SA „Red-Nord” Bălți de a achita despăgubirea pentru
întreaga perioadă de absență forțată de la muncă sub formă de salariu mediu,
începând cu 01.06.2015 până la ziua emiterii hotărârii judecătorești, reieșind din
salariul mediu pentru o zi calendaristică în mărime de 274,02 lei, conform calculului
anexat, recuperarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor
suportate pentru examinarea cauzei. (f.d. 3, 61, 78-78)
În motivarea acțiunii a indicat că la 03 noiembrie 2011 i s-a înmânat ordinul
nr. 189 din 03.10.2011 privind reducerea statelor de personal și ordinul fără număr
și dată, prin care i s-a propus funcția de controlor energetic al sectorului orășenesc
al filialei Florești.
A menționat că în ordin a indicat că este de acord cu transferul, necătând la
micșorarea salariului cu aproximativ 1000 lei, deoarece șefa secției resurse umane
i-a promis că va continua să îndeplinească funcția de operator. Ulterior, la
04.11.2011 a semnat acordul nr. 308 din 11.11.2011 privind transferul său în funcția
de controlor, pe termen nedeterminat, care este un act juridic ilegal și simulat,
deoarece până la 02 martie 2015 a continuat să îndeplinească funcția de operator și
arhivar al filialei Florești la salariul de controlor, fapt dovedit prin lipsa dărilor de
seamă lunare îndeplinite din numele său, care se prezentau de către toți controlorii.
Consideră că în scopul economisirii resurselor financiare, prin izbăvirea de
lucrătorii cu mare stagiu de muncă cărora li se achita adaosul maximal pentru
vechimea în muncă în mărime de 30 % (mărimea acestei plăți lunare constituia
1386 lei) și în scopul evitării achitării sumelor considerabile ale compensațiilor la
reducerea masivă a statelor de personal, conducerea SA „Red-Nord” Bălți a purces
la încălcarea grosolană a legislației muncii, impunând angajații pensionari, inclusiv
și pe ea, să semneze acordul de modificare a contractelor individuale de muncă din
durată nedeterminată, în durată determinată.
Astfel, sub pericolul concedierii, la 09.11.2011 a fost impusă să scrie cerere
conform formularului înmânat de către funcționarii SA „Red-Nord” Bălți pentru a fi
încheiat contractul individual de muncă pe durată determinată pentru perioada
01.12.2011-30.11.2012, precum și a semnat acordul nr. 313 din 14.11.2011, datat cu
01.12.2011, pentru a continua să muncească pe durată determinată în contradicție cu
prevederile art. 8 alin. (1) Codul muncii, necătând la faptul că a activat în filiala
Florești a SA „Red-Nord” Bălți, fără întrerupere din 01.03.1998, până la concedierea
sa din 31.05.2015, fapt confirmat prin extrasul din cont eliberat de CTAS și copia
autentificată a carnetului său de muncă.
Consideră că SA „Red-Nord” Bălți urma să se conducă până în prezent de
contractul individual de muncă încheiat prin ordinul nr. 170-c din 07.05.2010, prin
care a fost transferată cu acordul său din tehnician, temporar în operator, pe durată
nedeterminată, fiindu-i impuse și obligațiunile de arhivar în legătură cu reducerea
funcției altui operator care ducea arhiva.
2
Totodată, consideră că din aceleași motive sunt lovite de nulitate absolută și
celelalte acorduri și ordine de prelungire a duratei contractului individual de muncă,
precum și clauza „pe durată determinată” din ordinul nr. 134-c din 02.03.2015 de
încheiere a contractului individual de muncă pe durată determinată în calitate de
funcționar informații clienți al biroului comercial Florești (care nu i-a fost înmânat,
însă este înscris în carnetul de muncă) care este bazată pe acordurile precedente nule.
A indicat că asupra sa a fost acordată presiune psihică pentru a fi impusă să
semneze acordul la transferul fictiv în funcția de controlor, apoi să depue cererile de
modificare a contractului individual de muncă din termen nedeterminat în termen
determinat și de prelungire a termenelor contractului se confirmă prin modelele de
cereri prestate de către funcționarii SA „Red-Nord” Bălți, prin cererea sa înregistrată
de către pârât la 16.12.2013 în care a solicitat prelungirea contractului pe 2 ani, dar
a doua zi, a fost impusă să scrie altă cerere de prelungire a contractului individual de
muncă pentru un singur an, precum și prin prezența cererii din 17.12.2014 expediată
pârâtei prin poștă cu aviz, în care a solicitat prelungirea contractului pe toată
perioada existenței funcției în care activa, adică pe termen nedeterminat, dar de rând
cu alți 4 pensionari a fost impusă să scrie cerere de prelungire a termenului doar până
la 31.05.2015 și contractul în ultima calitate de funcționar informații clienți a fost
încheiat pe aceiași durată.
Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 27 iunie 2016 s-a respins cererea depusă
de Postolachi Liuba împotriva SA „Red-Nord” Bălți cu privire la constatarea
nulității acordurilor de modificare a contractului individual de muncă, a clauzei
inclusă în contractele individuale de muncă, a ordinelor, precum și restabilirea în
funcție, recuperarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor judiciare. (f.d. 88,
91-99)
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2017 s-a admis apelul declarat de
către Postolachi Liuba, s-a casat hotărârea Judecătoriei Florești din 27 iunie 2016,
cu emiterea unei noi hotărâri, prin care s-a respins ca fiind tardive cerințele înaintate
de Postolachi Liuba privind confirmarea nulității absolute a acordurilor de
modificare a contractului individual de muncă semnate de Postolachi Liuba și
SA „Red-Nord” Bălți la 01.12.2011, 01.12.2012, 01.06.2013, 01.01.2014,
01.01.2015 și la 02.03.2015, cu privire la nulitatea absolută a clauzei „pe durată
determinată” incluse în contractele individuale de muncă încheiate între părți cu
nr. 313 din 14.11.2011, nr. 239 din 20.11.2012, nr. 184 din 17.05.2013, nr. 21 din
02.01.2014, nr. 15 din 05.01.2015 și nr. 216 din 04.03.2015. S-a respins ca fiind
neîntemeiată cerința înaintată de Postolachi Liuba cu privire la concedierea din
calitatea de funcționar informații clienți comerciali Florești în baza art. 82 lit. f)
Codul muncii. (f.d. 170, 171-180)
Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 16 septembrie 2017 Postolachi
Liuba a contestat-o cu recurs, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Bălți din
06 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Florești din 27 iunie 2016, cu emiterea unei
noi hotărâri, prin care a admite acțiunea privind constatarea nulității absolute, în
conformitate cu art. 84 Codul muncii, a acordurilor din 01.12.2011, 01.12.2012,
3
01.06.2013, 01.01.2014, 01.01.2015 și 02.03.2015; a clauzei „pe durată
determinată” incluse în contractele individuale de muncă nr. 313 din 14.11.2011,
nr. 239 din 20.11.2012, nr. 184 din 17.05.2013, nr. 21 din 02.01.2014, nr. 15 din
05.01.2015, nr. 216 din 04.03.2015; a ordinului nr. 134-c din 02.03.2015; a ordinului
nr. 243-c din 31.05.2015 cu privire la eliberarea reclamantei Postolachi Liuba din
funcția de funcționar informații clienți al biroului comercial Florești conform
temeiului prevăzut la art. 82 lit. f) a Codului muncii sub pretextul expirării
termenului contractului ca act juridic ilegal, precum și încasarea a trei salarii medii
a câte 6492,40 lei în sumă de 19 477,19 lei în locul restabilirii la locul de muncă, a
prejudiciului material sub formă de salariu mediu în legătură cu privarea ilegală de
dreptul de a munci din 01.06.2015 până la data care a fost preconizată pentru
examinarea apelului 30.05.2017, reieșind din salariul mediu pentru o zi
calendaristică în mărime de 226,48 lei, cu excluderea zilelor de sărbătoare – 27, 31
august și 14 octombrie (hramul or. Florești) 2015, 1, 7-8 ianuarie, 8 martie , 2 zile
de Paști, 1 mai, Paștele Blajinilor, 9 mai, 27 și 31 august, 14 octombrie și 25
decembrie 2016, 1, 7, 8 ianuarie, 8 martie, 2 zile de Paști, Paștele Blajinilor și 1, 9
mai 2017 (24 zile) pentru 716 zile în sumă de 162 159,96 lei și adăugător câte
226,48 lei pentru fiecare zi calendaristică cu excepția zilelor de sărbători până la
examinarea recursului; recuperarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, a
cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2500 lei, dispunerea
executării imediate a hotărârii în privința încasării de la intimat a unui salariu mediu
în sumă de 6432,40 lei. (f.d. 189-191)
În motivarea recursului recurenta a invocat că actele judecătorești ale
instanțelor inferioare sunt nefondate, ori potrivit prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a),
b) și c) CPC, nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, s-a aplicat o lege care
nu trebuia să fie aplicată, s-a interpretat în mod eronat legea, circumstanțele
importante pentru soluționarea pricinii nu au fost elucidate în hotărâri pe deplin,
concluziile ambelor instanțe, expuse în hotărârile sale, sunt în contradicție cu
circumstanțele pricinii, instanța de apel a depășit limita judecării apelului stipulată
în art. 373 alin. (6) CPC creându-i o situație mai dificilă decât cea indicată în
hotărârea contestată, fiind respinsă cererea de restabilire la locul de muncă la care
s-a renunțat în schimbul încasării de la intimat a trei salarii medii.
Consideră că contrar circumstanțelor indicate în acțiune și ignorând
documentele anexate, care dovedesc că acțiunile SA „Red-Nord” Bălți sunt contrare
cererilor și voinței recurentei, ambele instanțe au ajuns la concluzii contrare
circumstanțelor cauzei și în loc să aplice art. 5 lit. e), art. 8 alin. (1), art. 12, art. 54,
art. 55 lit. f) și art. 84 alin. (4) Codul muncii, au aplicat eronat art. 68 alin. (1) Codul
muncii pe care nu trebuia să-l aplice, deoarece nu a fost încălcat termenul de
prescripție la depunerea cererii nici la o pretenție.
La 16 noiembrie 2017 SA „Red-Nord” Bălți a depus referință asupra recursului
declarat de către Postolachi Liuba, solicitând respingerea acestuia ca fiind
neîntemeiat. (f.d. 199)
4
Conform art. 434 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la
06 iunie 2017, expediată prin intermediul oficiului poștal cu scrisoarea de însoțire
nr. 14791 din 12.07.2017, fiind recepționată la 17.07.2017, fapt confirmat prin
avizul de recepție. (f.d. 181, 183)
Instanța de recurs consideră că cererea de recurs din 16 septembrie 2017 este
depusă în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către
Postolachi Liuba este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,
că Postolachi Liuba indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța
de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot
fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea
probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de apel. Forța
atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
5
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie
să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul
declarat de către recurent asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele
de judecată primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal
invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Postolachi Liuba inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
D I S P U N E:
Recursul, declarat de către Postolachi Liuba, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului
judecătorul Svetlana Filincova
judecători Iurie Bejenaru
Maria Ghervas
6